BILANŢURILE miniştrilor PNL în Guvernul condus de Victor Ponta

Stroe - mandat de un an la Interne, "zburat" din funcţie de scandalul avionului căzut în Apuseni

Liberalul Radu Stroe a avut un mandat de aproximativ un an la Interne, în care au fost elaborate noul Statut al poliţistului şi controversatul Cod rutier, demisia sa, ca urmare a declaraţiilor privind accidentul aviatic din Apuseni, fiind practic cea care a creat premisele scandalului din USL.

În 21 decembrie 2012, la avizarea sa de către comisiile parlamentare de resort, Radu Stroe anunţa mai multe măsuri organizatorice ce aveau ca scop eficientizarea activităţii Ministerului Afacerilor Interne şi a instituţiilor din subordine.

El anunţa atunci că intenţionează să reorganizeze Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI), precizând că acest lucru nu înseamnă neapărat că urmăreşte să înlocuiască persoane, dar că s-ar putea ca aceasta să reprezinte consecinţa reorganizării.

Stroe a mai menţionat că nu vor avea loc reduceri de personal la nivelul ministerului pe care îl va conduce, ci relocări de personal, prin recalificare dinspre birouri către zona operativă, în cazul în care instituţia se confruntă cu un mare deficit de oameni.

Dincolo de reorganizare, mandatul său lasă în urmă, din punct de vedere legislativ, cel puţin trei iniţiative importante. Astfel, au fost elaborate noul Statut al poliţistului şi un ordin prin care poliţiştii răniţi în misiune să poată rămâne în sistem, pe funcţii administrative care nu necesită efort fizic. În plus, s-a creat şi posibilitatea ca soţiile şi copiii poliţiştilor decedaţi în misiune să poată fi încadraţi în structurile ministerului. În plus, în 2013, a fost avansat şi un nou Cod rutier, care a suferit mai multe revizuiri în contextul controverselor privind nivelul sancţiunilor.

La începutul lui 2014, Stroe anunţa alte priorităţi, printre care măsuri organizatorice pentru DGA, DIPI şi Jandarmerie, evaluarea stocurilor Rezervelor de Stat şi demararea demersurilor organizatorice pentru alegerile prezidenţiale şi europarlamentare.

Niciuna dintre noile sale intenţii nu a prins însă contur, pentru că, urmare a accidentului aviatic din Apuseni, Radu Stroe a fost nevoit să demisioneze. Motivele plecării au fost legate de gestionarea acţiunii de localizare a epavei avionului, dar mai ales de o declaraţie care, practic, l-a pus la zid: "Îmi pare rău că s-a întâmplat în timpul mandatului meu tragedia", a spus Stroe, răspunzând unei întrebări.

Ulterior, liberalul a cerut scuze, public, tuturor celor care, prin "unele declaraţii nefericite, dar nu rău intenţionate", le-a creat impresa că este "un om relaxat sau indiferent". Tardiv şi inutil, au spus mulţi, în ochii cărora mandatul lui Stroe la Interne s-a rezumat şi încheiat totodată printr-o părere de rău incompatibilă cu rangul şi cu logica.

Mandatul lui Nicolăescu la MS: proiecte de reformă nefinalizate şi scandalul vaccinului antigripal

Al doilea mandat al lui Eugen Nicolăescu la Sănătate a fost marcat de lansarea proiectelor reformei sistemului sanitar, dar şi de scandalul salariilor din sistem, în care medicii au ameninţat cu greva, şi de eşecul reluării producţiei de vaccin la "Cantacuzino".

Primul mandat al lui Nicolăescu la conducerea Ministerului Sănătăţii s-a consumat între 2005 şi 2008 şi nu a fost ocolit de critici, una dintre acestea vizând programul analizelor medicale gratuite pentru populaţie.

Odată reinstalat în funcţie, în decembrie 2012, liberalul a subliniat necesitatea stabilităţii sistemului şi crearea unui cadru legislativ care să nu necesite modificarea la fiecare schimbare de ministru, pentru că, în opinia lui, ceea ce a lipsit Sănătăţii a fost tocmai "lipsa de continuitate".

În faţa comisiilor parlamentare care l-au avizat pozitiv, Eugen Nicolăescu a vorbit şi despre intenţia de a creşte contribuţia taxei pe viciu, despre reluarea unui proiect început în vechiul mandat, respectiv construirea unor spitale regionale de urgenţă şi dezvoltarea parteneriatului public-privat, despre introducerea coplăţii şi despre reluarea producţiei la Institutul "Cantacuzino".

Totodată, Nicolăescu a mai precizat că vrea să descurajeze internările fictive, iar asta inclusiv prin stimularea preluării pacienţilor în ambulatoriile de specialitate.

La puţin timp după instalare, în ianuarie 2013, ministrul Sănătăţii spunea că îşi doreşte şi ca personalul medical să fie plătit după performanţă, în contextul în care, independent de voinţa lui, sistemul sanitar - asemenea celui de învăţământ - a fost mereu, după 1989, în topul salariilor derizorii.

Pe de altă parte, Nicolăescu a anunţat, din start, că va consulta sindicatele şi ceilalţi "actori" din sistem cu privire la noile proiecte din domeniu.

"Actorii" din Sănătate, organizaţi în Coaliţia Profesioniştilor din Sistemul Sanitar, nu i-au dat însă prea mult răgaz lui Nicolăescu. Nemulţumit, în principal, de salariile mici, personalul medical a ameninţat încă din vară cu proteste şi cu declanşarea grevei, acţiuni despre care Nicolăescu a spus că "nu se justifică" şi "nu au temei real".

Una peste alta, medicii au ieşit în stradă şi au făcut grevă de avertisment, iar conflictul s-a stins, în toamna lui 2013, prin mărirea salariilor rezidenţilor şi promisiunea că vor fi create oportunităţi legislative prin care medicii din spitalele publice să poată câştiga peste 1.000 de euro, după cum Nicolăescu anunţa încă din primăvara anului trecut.

În privinţa reformelor din sistem, se poate spune că Eugen Nicolăescu a încercat să fie fidel planurilor anunţate la început de mandat. Astfel, deşi marcate de numeroase amânări, reformulări şi relansări în dezbatere publică, modificările la Legea sănătăţii şi celelalte proiecte au părăsit, încet-încet, stadiul de intenţie. Au fost lansate noile pachete de servicii medicale, lista actualizată a compensatelor şi proiectele privind statutul spitalelor şi creşterea veniturilor medicilor, ultimele două, după cum preciza Nicolăescu în 4 februarie, fiind "la avizare".

Realitatea din spitale însă - în care lipsurile şi plăţile informale sunt dintotdeauna la ordinea zilei - pare să nu capete prea curând un contur optimist, iar asta o admitea chiar ministrul, în decembrie 2013. Nicolăescu recunoştea atunci că spitalele din România au lipsuri majore, care datează de 23 de ani şi care se doreşte să fie înlăturate prin reforma în sănătate, efectele acesteia urmând să fie simţite, probabil, începând din 2016.

Între problemele sistemului s-a numărat, şi în cel de-al doilea mandat al lui Nicolăescu, şi lipsa de pe piaţă, fie ea şi temporară, a unor medicamente, cum ar fi cele pentru bolnavii de cancer.

Pentru a preveni astfel de lipsuri, Eugen Nicolăescu a semnat, în 2013, un ordin de suspendare, până la sfârşitul anului, a exportului paralel pentru toate medicamentele oncologice care sunt monitorizate din punct de vedere al riscului de epuizare. Decizia a venit după ce, potrivit ministrului, o farmacie din Ploieşti ar fi cumpărat de la Compania Naţională Unifarm trei medicamente pentru cancer, pe care apoi le-ar fi exportat. Ulterior, Ministerul Sănătăţii a avansat un proiect prin care să reglementeze activitatea de raportare şi prelucrare a datelor privind distribuţia medicamentelor de către distribuitori angro, importatori şi producători, una dintre măsuri vizând precizarea ţării ce beneficiază de produselor vândute.

Cel mai mare scandal din al doilea mandat al lui Nicolăescu, care a fost şi cel mai recent, este legat de reluarea producţiei de vaccinuri la Institutul "Cantacuzino". Bifată de ministru la capitolul reuşite, repunerea în funcţiune a institutului s-a dovedit a fi, în cele din urmă, un fiasco, în condiţiile în care 400.000 de doze de vaccin antigripal fabricate la "Cantacuzino" au fost declarate neconforme, după depistarea unui nivel prea mare de endotoxine, decizia finală fiind ca acestea să fie utilizate numai la adulţi şi numai în caz de pandemie.

În acest context, Nicolăescu a arătat cu degetul spre Agenţia Naţională a Medicamentului şi chiar a cerut sprijin Serviciului Român de Informaţii, pentru a afla "ce anume a dus la influenţarea calităţii vaccinului". Dincolo de ipoteza unei "mâini criminale", situaţia vaccinului produs de "Cantacuzino" este analizată şi de experţi ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), chemaţi în România special pentru asta. Potrivit lui Nicolăescu, specialiştii OMS vor ajuta şi la revizurirea procesului tehnologic la institutul care, în 2010, îşi pierdea autorizaţia de punere pe piaţă a produselor injectabile, inclusiv a vaccinurilor, întrucât îi expirase standardul de bune practici de fabricaţie.

Mandatul Luciei Varga, centrat pe schimbarea Codului silvic, blocată în Parlament

Ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Lucia Varga, a anunţat, de la începutul mandatului său, unele modificări radicale la Codul silvic, însă după finalizarea proiectului şi adoptarea sa de Guvern, în octombrie 2013, acesta s-a lovit de rezistenţă în Parlament.

În 1 martie 2013, ministrul delegat pentru Păduri, Ape şi Piscicultură, Lucia Varga, a fost mandatat să prezinte Guvernului, în termen de 30 zile, un act normativ care să amendeze Codul silvic şi Legea contravenţiilor silvice, pentru combaterea tăierilor ilegale de păduri şi a abuzurilor în activitatea de exploatare.

La jumătatea lunii, prezentă la Ploieşti, Varga anunţa deja înăsprirea pedepselor pentru tăierile ilegale, dar şi nevoia asigurării pazei pentru micile proprietăţi de pădure, în viitorul proiect de Cod silvic.

Spre sfârşitul lunii martie, Varga anunţa că vrea să interzică în noul Cod silvic vânzarea lemnului din pădure (pe picior), înlocuind-o cu vânzarea din depozite şi rampe, pentru a interzice astfel accesul comerciantului în pădure.

O altă modificare importantă pe care ministrul a vrut să o aducă actualului Cod silvic a fost introducerea autorizaţiilor de practică pentru persoanlul silvic, autorizaţii care să poată fi retrase, în lipsa altor metode eficiente de sancţionare a angajaţilor silvici care comit nereguli.

De altfel, ea a vorbit în mai multe rânduri, constatând cazuri de defrişări ilegale în toată ţara, de o complicitate între hoţi şi autorităţi şi chiar de protecţia factorilor politici pentru cei dintâi.

În 2 octombrie 2013, proiectul noului Cod silvic a fost adoptat de Guvern, cu prevederile anunţate de Varga.

Urma ca jumătate din masa lemnoasă scoasă pe piaţă să fie vândută din rampe şi depozite de la 1 ianuarie 2014, iar restul după 1 ianuaruie 2015, să fie introduse autorizaţii de practică, Romsilva trebuia să asigure gratuit paza micilor proprietăţi nepăzite, dar şi să facă împăduriri astfel încât fondul forestier de stat să nu scadă sub 3 milioane de hectare.

Reprezentanţi ai silvicultorilor nu s-au arătat de acord cu introducerea autorizaţiilor de practică, acuzând iniţiativa de a fi o încercare de politizare, în timp ce reprezentanţi ai industriei s-au opus interzicerii vânzării lemnului pe picior, arătând că nu sunt pregătiţi cu rampele şi depozitele necesare.

Înaintat Parlamentului şi urmând să fie dezbătut în regim de urgenţă, proiectul a fost amendat de Comisia de agricultură din Senat astfel încât modificările radicale - introducerea autorizaţiilor de practică şi interzicerea vânzării lemnului pe picior din 2015 - să fie eliminate.

Varga arăta, în decembrie anul trecut, că introducerea acestor autorizaţii ar fi fost o bună dovadă că se doreşte "eliminarea suspiciunilor de corupţie din sistem". "Ce facem cu cei cărora le găsim în controale 50 de cioate sau 70 de cioate - tăieri ilegale - şi li se aplică o tăiere de 10 la sută din salariu?", a spus Varga, adăugând că va susţine în continuare găsirea de pârghii pentru sancţionarea administrativă a personalului silvic.

Totodată, senatorii din Comisia de agricultură au amânat cu un an, de la 1 ianuarie 2014 la 1 ianuarie 2015, data de la care va fi interzisă vânzarea lemnului "pe picior" pentru mai mult de jumătate din masa lemnoasă urmând a fi recoltată, însă numai din pădurile proprietate publică.

Astfel, în loc ca din 2015 să se ajungă la vânzarea lemnului numai din rampe şi depozite, ar urma ca de atunci să se vândă astfel doar 25 la sută din masa lemnoasă recoltată, întrucât pădurile statului reprezintă jumătate din suprafaţa totală împădurită. Comisia pentru agricultură a apreciat că valorificarea integrală a lemnului ca produse fasonate sau ca produse rezultate din prelucrarea primară presupune investiţii substanţiale pentru achiziţionarea de utilaje specifice şi amenajări de depozite, investiţii pe care Romsilva nu are capacitatea să le facă în anul 2014.

Tot din motive financiare, senatorii au eliminat din proiect obligaţia ca Romsilva să achiziţioneze terenuri, cu prioritate din cele degradate, pentru împăduriri, astfel încât suprafaţa fondului forestier să nu scadă sub 3 milioane de hectare, precum şi pe cea ca regia să suporte din fonduri proprii paza proprietăţilor forestiere de până la 30 de hectare, reprezentând aproximativ 1 milion de hectare de fond forestier, apreciind că ar fi necesari pentru aceasta 15 milioane de euro.

În domeniul silvic, sub mandatul Luciei Varga, a mai fost iniţiat un proiect, privind realizarea de perdele forestiere pentru protejarea drumurilor de înzăpeziri. Programul naţional de realizare a perdelelor forestiere pentru protecţia autostrăzilor şi drumurilor naţionale a fost aprobat prin Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului (OUG) în 23 decembrie 2013.

Programul urmează să fie implementat de consiliile judeţene, cu finanţare de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură şi din bugetele locale ale consiliilor judeţene.

Deocamdată a fost alocată pentru program suma de 30 de milioane de lei, obţinută din vânzarea de certificate verzi. Aceste fonduri ar trebui să acopere realizarea de perdele forestiere pe 870 de kilometri de-a lungul autostrăzilor şi drumurilor naţionale, pentru care au fost întocmite documentaţiile tehnico - economice.

Pe de altă parte, trebuie clarificată situaţia terenurilor pe care vor fi plantaţi arborii, existând posibilitatea ca proprietarii să accepte plantările, primind în schimb o rentă, timp de cinci - şase ani, în caz contrar trebuind făcute exproprieri.

Varga s-a mai angajat să elaboreze o lege privind amplasarea microhidrocentralelor, în condiţiile în care mai multe ONG-uri au protestat faţă de construcţia acestora cu consecinţe negative pentru râurile de munte. Astfel, ministrul a fost de acord ca de la 31 ianuarie 2014 să suspende autorizarea microhidrocentralelor în ariile protejate. Noua lege ar trebui elaborată şi adoptată până la 28 februarie 2015, conform protocolului semnat de ministru cu organizaţia WWF România.

Al doilea mandat al Marianei Câmpeanu: Bile albe la POSDRU, dar şi două scandaluri de proporţii

Al doilea mandat de ministru al Muncii al Marianei Câmpeanu a adus gestionarea problemelor POSDRU şi creşterea gradului de absorbţie a fondurilor la 30%, dar şi promisiuni nefinalizate, cum ar fi modificarea Codului muncii şi a Legii salarizării, şi două scandaluri de proporţii.

Mariana Câmpeanu este ministru al Muncii din 7 mai 2012. Ea a mai ocupat această funcţie în perioada 25 septembrie 2008 - 22 decembrie 2008, în cabinetul premierului Călin Popescu Tăriceanu.

Înainte de a prelua portofoliul de la Ministerul Muncii, Câmpeanu a declarat că priorităţile sale sunt respectarea legii şi o cheltuire transparentă şi corectă a banului public, primele măsuri fiind reparatorii, în sensul restituirii celor 15 la sută la salariu bugetarilor şi a sumelor oprite pensionarilor.

În al doilea mandat al Marianei Câmpeanu, au fost deblocate plăţile din Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), iar rata de absorbţie a acestor fonduri a crescut de la cinci la 30 la sută.

Pe de altă parte, Câmpeanu şi-a propus modificarea Codului muncii, considerând că măsura privind trimiterea în instanţă a angajatorilor care primesc să muncească la negru mai mult de cinci persoane nu produce efecte, ea precizând că introducerea unor măsuri graduale, înainte de înştiinţarea instanţei, ar putea fi mult mai eficiente pentru combaterea muncii la negru. Aceste modificări nu au mai fost însă făcute.

Demnitarul a mai anunţat că are în vedere şi modificarea Legii salarizării, explicând că aceasta, dacă ar fi aplicată în forma actuală, ar duce la scăderea salariilor pentru anumiţi angajaţi. Deşi a afirmat că un grup interministerial lucrează la modificări pentru ca legea să intre în vigoare din 2014, actul normativ nu a mai suferit nicio modificare.

În timpul mandatului său, ministrul Mariana Câmpeanu nu a reuşit să rezolve nici problemele privind deficitul de personal din asistenţă socială, deşi în mai multe apariţii publice a subliniat că acesta este foarte mare şi că, dacă ar putea decide singură, ar creşte în primul rând salariile asistenţilor sociali, pentru că acestea sunt cele mai mici.

Totodată, ministrul nu a susţinut majorarea alocaţiei de stat pentru copii, precizând că nu au fost fondurile necesare pentru această măsură.

Pe de altă parte, numele Marianei Câmpeanu a fost legat, în al doilea mandat la Ministerul Muncii, de două scandaluri de proporţii.

Primul scandal le-a avut ca protagoniste, în 2013, pe Iuliana Coruţ, fostul director de cabinet al Marianei Câmpeanu, şi pe Paula Mănuceanu, fost consilier al ministrului, care au fost acuzate de fapte de corupţie legate de fraudarea unui concurs, cele două fiind trimise în judecată.

Al doilea scandal a izbucnit săptămâna trecută, când Centrul de Investigaţii Media a publicat un material potrivit căruia Mariana Câmpeanu i-ar fi dat soţului său, în 2005, când conducea Casa de Pensii Ilfov, pensie şi indemnizaţie de însoţitor, în urma încadrării în gradul I de invaliditate, drepturile fiind acordate în baza unor "acte neclare şi diagnostice discutabile". Câmpeanu s-a apărat afirmând că materialul de presă despre pensionarea soţului său a avut "drept unic scop denigrarea" ei şi a familiei, printr-un demers "nedeontologic şi nesusţinut de dovezi concrete", demnitarul adăugând că analizează posibilitatea de a da în judecată autorii. În acest context, în spaţiul public şi pe scena politică s-au avansat opinii pro şi contra oportunităţii ca Mariana Câmpeanu să demisioneze.