Când va avea America un preşedinte din Partidul Libertarian?

Cele două mari partide americane au o existenţă de peste un secol şi jumătate 

Bazându-ne pe istoria politică a Statelor Unite, când s-ar putea schimba peisajul politic?

Cine ar putea fi al treilea partid major ce ar putea anula caracterul bipartit al Statelor Unite? Sau ce partid ar putea fi înlocuit? 

Un partid politic european are o existenţă medie de 43 ani, estimează QUARTZ. 

A Cincea Republică Franceză era dominată de Partidul Gaullist (care a purtat mai multe denumiri succesive - Uniunea pentru Noua Republică, Uniunea Democraţilor Republicii, Uniunea pentru Mişcarea Populară, Republicanii) şi Partidul Socialist.

Conflictul de aproape 60 de ani  dintre Gaullişti şi Socialişti pentru supremaţie în peisajul politic francez  a luat sfârşit în 2017, când Emmanuel Macron şi mişcarea sa liberală (La République En Marche ! sau Renaşterea) au venit la putere. Sistemul bipartit francez a luat sfârşit. A fost o premieră pentru o ţară cu o lungă tradiţie şi istorie democrată. 

Clasa politică a fost controlată pe durata celei de-a Treia Republici Franceze (1870-1940) de către Alianţa Democrată Republicană. 

Pe de altă parte, în Marea Britanie, Partidul Whig ce era o formaţiune politică liberală, a fost înfiinţat din 1678 şi a fost dizolvat în 1859, dând primii premieri britanici. Înfiinţat în 1678, din 1784 Partidul Tory, care era conservator, a venit constant la guvernare. Tory s-a desfiinţat în 1834 şi a devenit Partidul Conservator de atunci. Pe parcursul domniei reginei Victoria, Partidul Conservator şi Partidul Liberal (înfiinţat în 1859 şi dizolvat în 1988, succedat de Partidul Liberal-Democraţilor) s-au bătut pentru putere, fiind schimbate multe guverne.După Primul Război Mondial, Partidul Laburist (formaţiune social-democrată de centru-stânga înfiinţată în 1900) a venit la putere din 1924.  Partidul Conservator şi Partidul Laburist se confruntă de aproape 100 ani pentru guvernare. 

În Germania, Partidul Social-Democrat şi Uniunea Creştin Democrată domină clasa politică de la Al Doilea Război Mondial încoace. 

E greu de prevestit când s-ar putea schimba peisajul politic american, când sunt două formaţiuni politice cu o existenţă de peste un secol şi jumătate. 

Partidul Democrat este cel mai mare partid, cu cea mai mare popularitate şi cel mai adaptat la realităţile secolului 21 

Partidul Democrat are o agendă globalistă şi progresistă prin care susţine drepturile şi libertăţile minorităţilor etnice, emanciparea femeilor şi a homosexualilor, şi de altfel, susţine implementarea politicilor de stânga în economie, mai ales în vremuri de criză când sprijină săracii, bolnavii şi şomerii cu ajutoare sociale considerabile, fiind şi pentru acordarea de asigurări medicale. Este, de asemenea, axat pe combaterea poluării şi a schimbărilor climatice, poate cea mai gravă problemă cu care se va confrunta omenirea în secolul 21.  Este un partid popular în marile centre urbane, mai ales în zonele de coastă ale Americii - şi pe coasta atlantică şi pe coasta pacifică. 

Partidul Republican nu prea pare să aibă relevanţă decât la nivelul local al unor state din sud-centrul SUA, având o platformă conservatoare, protecţionistă şi naţionalistă. 

Republicanii pot reuşi să aducă un preşedinte periodic la Casa Albă şi să obţină supremaţie într-o cameră din Congres, dar pot pierde foarte uşor puterea cum s-a întâmplat după perioada Trump. 

Din 1993, devenise o tradiţie ca un preşedinte democrat sau un republican să aibă câte două mandate consecutive,  fiind perioada de stabilitate economică şi hegemonie globală a SUA. Ultima oară când au existat trei preşedinţi ce au avut câte două mandate a fost între 1800 şi 1825.  N-a mai devenit valabilă din 2020 după ce Trump a pierdut realegerea, iar SUA au intrat într-o perioadă de instabilitate socială şi economică după pandemia de coronavirus . 

Din 45 de preşedinţi anteriori, doar 21 au avut câte două mandate, dar numai George Washington, Thomas Jefferson, James Madison,  James Monroe,  Andrew Jackson, Ulysses Grant, Woodrow Wilson, Dwight Eisenhower, Ronald Reagan, Bill Clinton, George W.Bush şi Barack Obama au avut două mandate îndeplinite în întregime şi consecutive, fără a-l nominaliza pe Grover Cleveland. 

Este dificil de estimat dacă Joe Biden, actualul preşedinte al SUA, va mai fi reales pentru al doilea mandat, deşi are popularitate în ciuda vârstei. 

Nu este exclusă o revenire la Casa Albă a lui Donald Trump, dar nu este nici exclus scenariul în care Ron DeSantis, guvernatorul Floridei, ar putea candida la alegerile din 2024, având mai multă popularitate decât fostul preşedinte. 

În afară de Joe Biden, niciun alt democrat nu poate să-i înfrunte pe aceşti doi candidaţi republicani. 

În orice caz, este clar că 2024 nu va aduce vreo schimbare în peisajul politic şi tot sistemul bipartit disputat între partidul roşu şi partidul albastru va continua să controleze SUA pentru mulţi ani de acum înainte. SUA nu sunt clădite să suporte un sistem tripartit sau multipartit. 

Pare o certitudine că Partidul Democrat va apuca aniversarea a 200 ani de la înfiinţare chiar în 2028, când Joe Biden va fi în ultimul an din cel de-al doilea mandat.

Şi având în vedere circumstanţele şi tendinţele din SUA, Partidul Democrat va continua să fie cel mai mare partid şi să deţină supremaţia în peisajul politic american pentru încă multe decenii de acum înainte.  

Partidul Republican are două opţiuni în secolul 21 - se va adapta, ori va dispărea 

Dar SUA traversează o perioadă instabilă cum nu s-a mai văzut de la Al Doilea Război Mondial, poate chiar de la Războiul Civil. 

Foarte multe schimbări s-au petrecut în perioada de început a Statelor Unite, când Partdul Federalist n-a putut să se menţină în viaţă în faţa Partidului Democrat-Republican care a avut mai multă priză la alegători, poate pentru că era constituit după model britanic, fiind mult prea conservator pentru Statele Unite, dar şi pentru că se opunea Revoluţiei Franceze. 

Partidul Democrat Republican sau Partidul Jeffersonian avea culorile roşu, alb şi albastru, fiind un partid pro-francez şi având o platformă electorală mai atractivă pentru liberali, radicali şi fermieri. 

O altă perioadă plină de schimbări în peisajul politic s-a produs între anii 1829 şi 1861, în pragul Războiului de Secesiune. 

Partidul Democrat, cunoscut şi ca Partidul Jacksonian, s-a desprins din Partidul Democrat-Republican, având o platformă mai conservatoare, pro-sclavie şi pro-expansionism american către vest. A fost o perioadă tristă a acestui partid care a deportat indieni şi a menţinut în sclavie afro-americani, dar a captat interes din cauza caracterului său foarte capitalist. 

Partidul Naţional Republican, sau Partidul Anti-Jacksonian, desprins din Partidul Democrat-Republican, milita pentru conservatorismul clasic şi pentru naţionalism, dar apoi a devenit Partidul Whig. 

Partidul Republican, născut din rămăşiţele Partidului Whig, s-a evidenţiat şi ca partid conservator, dar şi ca o mişcare liberală ce a militat pentru abolirea sclaviei şi reunificarea Statelor Unite prin încheierea rapidă a războiului civil, drept pentru care a avut o perioadă de glorie între 1861 şi 1933, având mulţi preşedinţi republicani. 

O altă perioadă de transformări politice s-a produs în pragul Primului Război Mondial, când Partidul Republican, dar şi Partidul Democrat, au adoptat platforme progresiste, de la Theodore Roosevelt la internaţionalismul liberal al preşedintelui Woodrow Wilson. 

Partidul Democrat a început să devină un partid liberal, apoi un partid de stânga din anii 1940-1970, în vreme ce Partidul Republican, care încercase să se reformeze ca o entitate neoconservatoare care să se adapteze globalizării la începutul secolului 21, s-a radicalizat şi a devenit un partid naţionalist cu tendinţe spre extrema dreaptă. 

Istoria Americii ne arată că partidele conservatoare, aşa cum au fost Partidul Federalist şi Partidul Whig, sunt destinate extincţiei dacă nu reuşesc să capteze interesul noilor generaţii de alegători şi pretenţiilor acestora, mai ales într-un sistem economic dur şi capitalist ca cel american bazat pe cerere şi ofertă. 

Partidul Republican nu prea are ce să ofere milenialilor şi zoomerilor, dar generaţiei Alfa, iar numărul tinerilor ce ar putea prefera Partidul Democrat este în creştere. Numărul imigranţilor care se naturalizează în SUA este în creştere, iar aceştia votează Partidul Democrat care este pentru libertatea circulaţiei şi o lume fără frontiere, nu cu Partidul Republican care este protecţionist şi anti-imigraţie. 

Partidul Republican este sortit pieirii până la mijlocul acestui secol dacă nu face o schimbare ideologică radicală, cum a procedat Partidul Democrat după 1900.

Partidul Democrat avea o reputaţie pătată după Războiul de Secesiune din anii 1861-1865,  fiind un partid pro-sclavie, iar asta a costat unitatea Statelor Unite.

Pentru că Lincoln a abolit sclavia şi a reunificat SUA, de asta între anii 1860 şi 1930, americanii au votat constant cu candidaţi republicani, ca Grant, Hayes, Garfield, Harrison, McKinley, Roosevelt şi Taft, un ciclu republican întrerupt de democratul Cleveland. 

Partidul Democrat şi-ar fi aflat sfârşitul dacă nu ar fi fost Woodrow Wilson, militant al internaţionalismului liberal, care să asigure victoria SUA în Primul Război Mondial, precum şi debutul naţiunii americane în statutul de putere mondială. 

Dacă  Dwight Eisenhower, fostul comandant suprem al forţelor aliate ce s-a luptat cu naziştii în Europa,  n-ar fi avut inspiraţia să candideze la preşedinţie în 1952 şi să construiască cea mai mare reţea de autostrăzi,  Partidul Republican ar fi dispărut acum după eşecurile politice din anii interbelici, marcaţi de Prohibiţie şi Marea Depresiune.

Combaterea depresiunii şi abolirea prohibiţiei de către democratul Franklin Roosevelt a îmbunătăţit imaginea Partidului Democrat după o altă victorie militară a SUA în Al Doilea Război Mondial, SUA căpătând statutul de superputere globală. 

Partidul Democrat a continuat apoi să lupte pentru drepturi egale şi în combaterea rasismului în anii lui Kennedy şi Johnson. 

Partidul Republican a avut reputaţia spălată de reformele economice ale lui Reagan în urma demisiei ruşinoase a lui Nixon, ca apoi să se păteze din nou din cauza neoconservatorismului lui Bush jr. şi de naţionalismul lui Trump. 

Partidul Democrat a dat primul preşedinte de culoare şi doi preşedinţi de religie catolică, ba chiar a avut şansa istorică de a avea prima femeie la Casa Albă , semn că este dispus să ofere egalitate de şanse tuturor americanilor indiferent de etnie, rasă, sex şi religie, spre deosebire de Partidul Republican care a rămas în secolul 20 şi încă mai favorizează strict rasa albă şi cultele protestante. 

Faptul că cei mai populari candidaţi pentru 2024 sunt Donald Trump şi Ron DeSantis, amândoi faimoşi pentru bigotism, arată că partidul lor nu este determinat să se schimbe. 

Încă un preşedinte catastrofal ca Trump la Casa Albă, chiar şi pentru un mandat, ar pricinui declinul şi poate chiar moartea Partidului Republican. Dacă ar izbucni al doilea război civil american, este clar că balanţa ar înclina în favoarea zonelor de coastă dominate de Partidul Democrat, având acces la cele mai multe rute comerciale şi având relaţii cu Asia şi Europa. 

Ultimele alegeri ne arată că districtele democrate din Florida şi Texas par să fie în creştere. Cu cât creşte nivelul de educaţie şi nivelul de trai, tendinţa ca americanii să voteze cu Partidul Democrat creşte. 

Ce ar putea înlocui Partidul Republican? 

Partidul Libertarian, un partid politic din Statele Unite care promovează libertăţile civile, non-intervenţionismul, capitalismul laissez-faire şi limitează dimensiunea şi sfera guvernării, a fost înfiinţat  de David Nolan pe 11 decembrie 1971, în Colorado Springs, Colorado. 

Culoarea sa este galben, iar simbolul său este ariciul, având şi ca slogan  „Partidul principiului”. 

Fondarea partidului a fost determinată în parte din cauza preocupărilor legate de administraţia Nixon, războiul din Vietnam şi problemele financiare din aceea vreme. 

În general, partidul promovează o platformă liberală clasică, în contrast cu liberalismul şi progresismul Partidului Democrat şi cu conservatorismul Partidului Republican, cu tendinţe naţionaliste.

Gary Johnson , candidatul la preşedinţie al partidului în 2012 şi 2016 , susţine că Partidul Libertarian este mai liberal din punct de vedere cultural decât democraţii şi mai conservator din punct de vedere fiscal decât republicanii.

A avut cea mai mare performanţă, adunând doar 3,3% din voturi la scrutinul din 2016.

El a susţinut reducerea impozitelor, eliminarea IRS, reducerea datoriei naţionale, permiterea oamenilor să renunţe la securitatea socială şi eliminarea statului bunăstării, compromis de birocraţie şi corupţie.

El a militat şi pentru încetarea interzicerii drogurilor ilegale , susţinerea reformei justiţiei penale ,  sprijinirea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex,  abolirea pedepsei cu moartea  şi sprijinirea drepturilor de deţinere a armelor. 

Este al treilea partid politic ca mărime din Statele Unite după înregistrarea alegătorilor.

La alegerile din 2020, libertarienii au câştigat un loc în Camera Reprezentanţilor din Wyoming, oferindu-le prima lor victorie legislativă de stat din 2000. 

Sunt 693.634 de alegători înregistraţi ca libertarieni în  31 de state. 

Când ar putea Partidul Libertarian să dea preşedintele la Casa Albă şi să aibă o majoritate considerabilă în Congres? 

SUA traversează o perioadă de instabilitate socială şi economică, fiind prielnică pentru schimbări de doctrină şi ideologie în cadrul partidelor dominante, dar şi pentru apariţia de noi partide în peisajul politic.

Dacă Partidul Democrat şi Joe Biden vor dezamăgi în gestionarea războiului din Ucraina şi refacerea economiei americane, dar şi dacă Partidul Republican şi Donald Trump nu vor reuşi să-şi atingă ţinta de a ...întoarce America înapoi în anii 1860-1930, este clar că vor pierde alegători.

Alegătorii indecişi ar putea să devină cel mai decisiv segment dîn rândul populaţiei în făurirea viitorului politic al Americii. 

Ei votează fie cu democraţii, fie cu republicanii, aşa cum s-a văzut în statele mov.  

Mulţi americani conservatori acuză Partidul Democrat că a devenit un partid neocomunist de extrema stângă, iar democraţii acuză Partidul Republican că a devenit un partid neofascist de extrema dreaptă. 

Dar ce se va întâmpla când acei alegători indecişi vor vota Partidul Libertarian?

Partidul Libertarian ar putea să atragă alegătorii democraţi dezamăgiţi de Joe Biden, dar şi alegători şi membri democraţi care au ales să rămână liberali de centru dreapta, refuzând să adopte progresismul şi politicile de stânga. 

Partidul Libertarian ar putea atrage şi republicanii moderaţi, nostalgici după reformele fiscale ale lui Ronald Reagan şi neoconservatorismul lui Bush, dar care vor să lase America deschisă globalismului, refuzând naţionalismul trumpist. 

La început, vor fi probabil vreo 3-5 milioane până în 2030, când frustrarea şi nemulţumirile faţă de cele două partide dominante va creşte. 

După 2030, numărul ar putea creşte la 10-20 milioane, suficient pentru a da un candidat de calibrul lui Ross Perot, un candidat independent care a strâns aproape 20 milioane de voturi la alegerile din 1992, furând din electoratul republicand  şi dăunând şanselor de realegere pentru preşedintele George H.W. Bush şi dându-i avantaj lui Bill Clinton care a păstrat aproape integral tot segmentul de alegători democraţi. 

De la 20 milioane de voturi la 60 milioane nu mai este decât un pas - apariţia unui candidat carismatic şi moderat, care să provină chiar din Partidul Republican sau din Partidul Democrat, şi să pară un mediator de centru între candidatul republican cu tendinţa spre extrema dreaptă  şi candidatul democrat cu tendinţe spre extrema stângă. 

Scenariul acesta ar putea deveni realizabil până în 2040-2050. 

La mijlocul secolului se petrec cele mai multe schimbări, aşa cum s-a văzut în istoria Americii, între 1829 şi 1861, când trei partide (Partidul Federalist, Partidul Whig, Partidul Republican-Democrat)  au dispărut şi le-au luat locul alte două partide, Partidul Democrat şi Partidul Republican.

La fel cum s-a produs o schimbare între 1933 şi 1964 când Partidul Democrat a devenit unul liberal şi adoptând politici de centru-stânga, împingând Partidul Republican către  o schimbare constantă de la reaganism şi neoconservatorismul bush-ist la naţionalismul trumpist. 

Când Partidul Republican se va eroda, Partidul Libertarian îi va lua locul ca principala forţă de dreapta şi se va confrunta cu Partidul Democrat până la finele secolului, asta dacă celui din urmă nu-i va fi luat locul de către  Partidul Verde. 

Dar povestea Partidului Verde o păstrăm pentru un nou articol.