Candidaţii la Preşedinţie evită temele fundamentale pentru apărarea României

Suntem în a 1.000 zi de agresiune a Rusiei în Ucraina, iar cuvântul de ordine este „incertitudine”. Viitoarea Administraţie Trump dă de înţeles că va opri livrările de armament către Ucraina, în condiţiile în care guvernul condus de Biden a donat arme de 64 miliarde dolari. Vor putea ţările din Europa să susţină singure Ucraina dacă unitatea euro-atlantică se va şubrezi?

Ţările din estul Europei au viteze diferite de pregătire pentru un eventual război de agresiune al Rusiei. În nord-est, Finlanda, Polonia şi ţările baltice construiesc linii defensive, cresc numărul de militari, intensifică pregătirea populaţiei pentru conflict şi au început să să coordoneze pentru o apărare comună. România şi Bulgaria par că nu înţeleg pericolul şi sunt inactive, în timp ce Ungaria şi Slovacia sprijină acţiunile Moscovei şi critică deciziile SUA şi UE, potrivit www.monitorulapararii.ro.

În acest moment, Armata Română se bazează doar pe apărarea în cadrul NATO. De exemplu, de la Suceava la Galaţi sunt doar două brigăzi (Iaşi şi Focşani), aproximativ 4.000 de militari combatanţi, care nu au cum să apere un front de 400 de km. Şi dacă ar interveni toate cele nouă brigăzi, tot nu ar fi posibil. Fără NATO, Armata Română nu poate opri acum o invazie.

Actualul ministru al Apărării, Angel Tîlvăr, spunea la începutul mandatului că numărul militarilor trebuie să crească la 120.000, dar nu a întreprins nimic în ideea asta. Şeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiţă Vlad, atrăgea atenţia încă de la începutul anului că Armata nu are destui militari în activitate şi rezervă şi cerea măsuri legislative, dar nu s-a întâmplat nimic.

În 2022, anul invadării Ucrainei, România a cheltuit doar 1,7 la sută din cele două aprocente din PIB alocate apărării, iar în 2023 1,58 la sută din 2,5 procente alocate acestui domeniu.

Există o concentrare a actorilor politici pentru achiziţia de tehnică foarte scumpă, de cele mai multe ori fără offset, în timp ce militarul român nu are o armă de asalt performantă, sisteme portabile antitanc şi antiaeriene şi mijloace de bruiere a dronelor.

Războiul din Ucraina s-a transformat într-unul al dronelor, în 2024 Kievul a anunţat că a livrat armatei peste un milion de drone FPV şi kamikaze, în timp ce Rusia a achiziţionat un număr dublu. Fără o strategie de luptă în acest domeniu nou, militarii nu au nicio şansă de supravieţuire.

Chiar dacă NATO şi-a schimbat strategia şi a decis apărarea întregii suprafeţe aliate din prima secundă a unei agresiuni, vedem că în cazul unui atac prin surprindere primele forţe NATO terestre ajung din a 10-a zi în România, când e posibil să fie prea târziu, aşa cum este planificat chiar la exerciţiul NATO pentru apărarea României Primăvara Dacică – Dacian Spring 2025.

În aceste condiţii, chiar şi cu ajutor NATO, România trebuie să-şi crească capacitatea de apărare pentru a descuraja un atac al Rusiei şi pentru a opri o invazie până la venirea ajutoarelor din ţările NATO.

O altă temă de campanie ar fi consolidarea aliniamentelor de apărare în est. Vedem în războiul de agresiune al Rusiei că teritoriul cucerit este foarte greu eliberat, cu multe pierderi şi trebuie să fortificăm zonele vulnerabile din timp de pace, pe modelul Poloniei, statelor baltice şi Finlandei.

Comandanţii români nu pun bază pe pregătirea rezervei: militarii rezervişti nu au participat niciodată la un exerciţiu tactic alături de militarii în activitate. Sunt chemaţi doar să fie luaţi în evidenţă şi cel mult execută o şedinţă individuală de tragere. Armele şi tehnicile de pregătire sunt vechi de 50 de ani.

Înzestrarea Armatei s-a blocat când vine vorba de echiparea soldatului: armă de asalt cu aparatură optică de ochire, ochelari de vedere pe timp de noapte, sistem de comunicaţii performant, sisteme portabile de lansare antitanc şi antiaeriene, drone FPV, sisteme antidrone – aşa arată acum o grupă de infanterie la Ucraina şi Rusia. SUA deja implementează lecţiile învăţate de la ucraineni.

România nu pune preţ pe pregătirea populaţiei pentru apărare. Două proiecte de la MApN, pentru serviciul militar voluntar şi pregătirea premilitară în licee şi facultăţi sunt blocate de doi ani.

România este rămasă în urmă la pregătirea populaţiei, economiei şi teritoriului pentru război şi aceste teme vitale pentru existenţa noastră ar trebui să se regăsească în viitoarea strategie naţională de apărare a ţării care va fi elaborată de noul preşedinte în primele şase luni de mandat.