CC: Modificările aduse legii privind responsabilitatea ministerială, neconstituţionale

În şedinţa de marţi, Curtea Constituţională (CC) s-a pronunţat asupra sesizării de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, sesizare înaintată de 71 de deputaţi, în cadrul controlului anterior promulgării legii, potrivit prevederilor articolului 146 litera a) din Constituţie, potrivit unui comunicat al CC.

"Curtea Constituţională, în unanimitate, a constatat că legea este neconstituţională, întrucât varianta adoptată de Camera Deputaţilor (în calitate de Cameră decizională) cuprinde modificări şi completări semnificative faţă de proiectul iniţiat de Guvern, supus dezbaterii şi adoptat de către Senat (ca primă Cameră sesizată). Prin aceasta au fost încălcate normele constituţionale referitoare la procedura de legiferare şi anume principiul constituţional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de articolul 61 alininiatul (2) din Legea fundamentală, precum şi al competenţelor stabilite pentru cele două Camere, potrivit articolului 75 aliniatul (1) din Constituţie", se arată în document.

Întreaga argumentaţie reţinută în motivarea soluţiei Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi premierului, potrivit comunicatului.

Curtea Constituţională a examinat, săptămâna trecută, sesizarea înaintată de 71 de deputaţi referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea Legii 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, dezbaterile fiind reluate în 22 aprilie.

În 5 iulie 2007, Curtea a mai luat în discuţie neconstituţionalitatea unor prevederi ale Legii 115/1999, admiţând excepţia de neconstitutuţionalitate ridicată în cazul fostului premier Adrian Năstase, respective că foştii guvernaţi se bucură de aceeaşi imunitate ca cei aflaţi în funcţii.

Procesul de corupţie în care este inculpat fostul premier Adrian Năstase fusese suspendat din 22 martie 2007, după ce instanţa supremă a admis trimiterea dosarului la Curtea Constituţională pentru examinarea excepţiilor de neconstituţionalitate a articolului 23 aliniatele 2 şi 3 din Legea 115/1995 privind răspunderea ministerială.

Articolul în speţă arată că urmărirea penală şi judecarea foştilor membri ai Guvernului, pentru infracţiunile comise în timpul exercitării funcţiei se efectuează potrivit dreptului comun.

Totodată, în articolul 23 se arată că prevederile de ordin procedural nu se aplică foştilor membri ai Guvernului "în nicio situaţie".

În replică, avocaţii fostului premier au arătat că nu a existat un aviz special pentru cercetarea fostului premier Adrian Năstase, aviz care este prevăzut de Legea 115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Potrivit avocaţilor, rezoluţia prin care s-a dispus începerea urmăririi penale şi ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, semnate de către procurorii anticorupţie - care l-au trimis în judecată pe fostul premier Adrian Năstase, nu se puteau face decât cu acordul Camerei Deputaţilor.

Ulterior, Guvernul Tăriceanu a adoptat o Ordonanţă de Urgenţă prin care se modifica componenţa Comisiei speciale de la Cotroceni abilitată să se pronunţe pe începerea urmăririi penale împotriva foştilor şi actualilor membri ai Guvernului.

Ordonanţa a fost declarată neconstituţională, astfel că legea răspunderii ministeriale a rămas cam ambiguă, creând un conflict între Ministerul Public şi Parlament.

Curtea Constituţională a constatat - prin Decizia 270/10 martie, publicată în 15 aprilie - existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi Parlament - Camera Deputaţilor şi Senat -, pe de altă parte, în legătură cu procedura de urmat în cazul cererilor referitoare la urmărirea penală a membrilor şi foştilor membri ai Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor şi care, la data sesizării, au şi calitatea de deputat sau de senator.

În aplicarea dispoziţiilor articolului 109 alininiatul (2) teza întâi din Constituţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va sesiza Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor şi a foştilor membri ai Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor şi care, la data sesizării, au şi calitatea de deputat sau de senator.

În aplicarea dispoziţiilor articolului 109 aliniatul (2) teza întâi din Constituţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va sesiza Preşedintele României pentru a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului şi a foştilor membri ai Guvernului, care, la data sesizării, nu au şi calitatea de deputat sau de senator.

Curtea Constituţională a constatat totodată că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi cele două Camere ale Parlamentului. Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României, celor două Camere ale Parlamentului, Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii, înainte de publicarea în Monitorul Oficial.