CC: Senatul s-a îndepărtat de textul propunerii legislative privind numirea procurorilor şefi

În şedinţa sa din 16 septembrie 2008, Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat Legea pentru modificarea şi completarea art.54 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu un alt conţinut decât cel al propunerii legislative, pe baza rapoartelor din 8 martie 2007 şi, respectiv, din 8 septembrie 2008 ale Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări.

Potrivit alin.(1) al art.54 din legea menţionată, în varianta adoptată de Senat, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora, sunt numiţi de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul secţiei de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Conform alin.(5) al aceluiaşi articol, revocarea din funcţiile de conducere prevăzute la alin.(1) se face de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul secţiei de procurori din cadrul Consiliului.

Aceste modificări şi completări care au un alt conţinut de reglementare decât cel propus Camerei Deputaţilor de către autorii iniţiativei legislative, contravin dispoziţiile art.134 alin.(1) din Constituţie.

Invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia 472 din 22 aprilie 2008, se susţine că dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în Plenul celeilalte Camere sau a celor două Camere ale Parlamentului nostru bicameral. De aceea, modificarea şi completarea de către Camera decizională a unui proiect de lege care a fost adoptat de prima Cameră sesizată, trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră sesizată. Altminteri, ar însemna să legifereze o singură Cameră, anume Camera decizională, ceea ce contravine principiului bicameralismului prevăzut de art.61 alin.(2) din Constituţie şi competenţelor celor două Camere, stabilite de art.75 din Legea fundamentală, referitoare la procedura de legiferare.