CCR a admis sesizările lui Iohannis asupra modificărilor pe Legea Legea Curţii de Conturi şi pe Legea privind Statutul aleşilor locali

Cu toate că judecătorii Curţii au amânat în mai multe rânduri pronunţarea asupra acestei obiecţii, marţi aceştia au admis sesizarea formulată de şeful statului, deoarece a constatat că a fost depăşit cu mult termenul de adoptare al proiectului de lege într-un dintre Camerele Parlamentului. Prin urmare, legea se va întoarce în Parlament pentru a fi pusă în acord cu decizia de marţi a CCR.

În sesizarea formulată de Iohannis acesta a apreciat că proiectul care modifică Legea Curţii de Conturi este neconstituţional în ansamblul lui.

Pe 30 iulie, Klaus Iohannis a formulat o sesizare la CCR asupra modificărilor făcute şi adoptate de Parlament asupra Legii Curţii de Conturi, potrivit unui comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale. Potrivit sesizării de neconstituţionalitate, legea a fost adoptată cu depăşirea termenului constituţional de 60 de zile stabilit pentru prima Cameră sesizată.

În opinia noastră, principiul bicameralismului a fost încălcat şi prin raportare la o altă perspectivă. Astfel, principiul bicameralismului a fost încălcat prin adoptarea legii de către Camera decizională într-o formă substanţial diferită faţă de forma Camerei de reflecţie, cu ignorarea criteriilor esenţiale consacrate prin jurisprudenţa constituţională (...) Senatul – în calitate de Cameră decizională – a adoptat un număr de 77 de amendamente, de natură să transforme în mod radical, prin aportul lor cantitativ şi calitativ, filosofia ce a stat la baza iniţierii demersului legislativ şi a exclus, astfel, prima Cameră – cea de reflecţie – de la procesul de legiferare”, se arată în sesizarea făcută de preşedintele Iohannis la CCR, informează Administraţia Prezidenţială într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX.

Şeful statului a apreciat ca fiind neconstituţională şi introducerea în Legea Curţii de Conturi a unui nou alineat care prevede că instituţia va desfăşura „activităţi de îndrumare şi consiliere metodologică menite să asigure respectarea legii şi a procedurilor privind formarea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice”.

„În raport cu modificările realizate prin art. I pct. 35 din legea supusă controlului de constituţionalitate, care vizează noul alin. (11) al art. 21, obligaţia de verificare ex-ante stabilită în sarcina Curţii de Conturi este una reglementată în mod incomplet, fără stabilirea unor limite de exercitare. Mai mult, în privinţa noii atribuţii a Curţii de Conturi nu se menţionează nici dacă aceasta se exercită din oficiu sau la cerere. O astfel de reglementare incompletă conduce şi la dificultatea de a delimita atribuţiile de cele ale Ministerului Finanţelor Publice care, potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 „este autoritatea de coordonare şi reglementare a controlului financiar preventiv pentru toate entităţile publice”, scrie în sesizarea trimisă de şeful statului.

În text este criticată şi introducerea obligaţiei pentru unităţile de parchet din cadrul Ministerului Public să comunice Curţii de Conturi „stadiul de soluţionare al cauzelor penale care vizează entităţile auditate”.

„Dispoziţiile imperative introduse de textul criticat instituie o obligaţie în sarcina Ministerului Public de a transmite o serie de informaţii Curţii de Conturi aflată în exercitarea atribuţiilor sale. Această nouă dispoziţie reprezintă o încălcare a principiului potrivit căruia urmărirea penală este nepublică, conform art. 285 alin. (2) din Codul de procedură penală, aspect ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie. O atare obligaţie instituită în sarcina Ministerului Public de a transmite informaţii despre stadiul de soluţionare a unei cauze penale unei autorităţi administrative autonome aflate sub control parlamentar aduce atingere atât principiului separaţiei puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, cât şi rolului Ministerului Public prevăzut de art. 131 din Constituţie, aşa cum acesta a fost dezvoltat pe cale jurisprudenţială”, conform sursei citate.

Cu privire la faptul că potrivit modificărilor aduse, reprezentanţii entităţilor auditate, care au acţionat pe baza punctelor de vedere, documentelor emise sau aprobate de organele cu atribuţii de reglementare şi avizare, nu răspund pentru consecinţele măsurilor administrative luate în urma recomandărilor cuprinse în rapoartele întocmite de Autoritatea de Audit, sesizarea de neconstituţionalitate spune: „Sintagmele „nu răspund”/„nu sunt răspunzători” sunt neclare, norma neprecizând care este tipul de răspundere înlăturată, ajungându-se la interpretarea conform căreia un punct de vedere emis de o entitate cu atribuţii de reglementare sau avizare ar putea înlătura chiar o răspundere penală a unui reprezentat al entităţii auditate, în condiţiile în care este posibil ca entitatea care a emis punctul de vedere să fie chiar entitatea auditată”.

„În egală măsură, exonerarea de răspundere a reprezentanţilor entităţilor publice auditate pentru consecinţele erorilor/abaterilor de la legalitate constatate de Curtea de Conturi contravine chiar rolului constituţional al acestei autorităţi, consacrat de art. 140 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate”, se mai arată în sesizarea trimisă CCR.

În ceea ce priveşte „suspendarea obligaţiei conducerii acestei entităţi de a implementa măsurile recomandate pentru recuperarea prejudiciului până la data pronunţării unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa de judecată competentă”, şeful statului a apreciat că noua soluţie va avea ca efect „o îngreunare a recuperării prejudiciilor şi perpetuarea unor situaţii generatoare de prejudicii instituţiei”.

Şeful statului critică şi prevederea potrivit căreia „în situaţiile în care, în rapoartele de audit se constată existenţa unor fapte pentru care există indicii temeinice că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, consilierul de conturi raportor propune plenului, odată cu aprobarea raportului de audit, aprobarea sesizării organelor de urmărire penală. Sesizarea organelor în drept se efectuează de Preşedintele Curţii de Conturi”.

„În ceea ce priveşte acest aspect, prin raportare la misiunea Curţii de Conturi şi la activitatea de audit realizată de această autoritate, noua abordare este de natură să slăbească în mod considerabil controlul asupra utilizării fondurilor publice şi îngreunează recuperarea prejudiciilor constatate. Instituirea unui filtru suplimentar al plenului Curţii de Conturi poate conduce la situaţia în care, fără stabilirea unor alte criterii suplimentare, plenul Curţii de Conturi ar putea vota împotriva sesizării organelor de urmărire penală, chiar dacă s-au constatat fapte pentru care există indicii temeinice că ar fi fost săvârşite cu încălcarea legii penale. Mai mult, plenul Curţii de Conturi nu este un organ judiciar, neavând competenţa de a aprecia dacă unele date, circumstanţe sau împrejurări constituie indicii temeinice că a fost săvârşită o infracţiune sau nu”, potrivit textului obiecţiei de neconstituţionalitae.

Klaus Iohannis mai reclamă şi eliminarea din lege a suspendării de drept a membrilor Curţii de Conturi şi a auditorilor publici externi din funcţiile deţinute „de la data trimiterii în judecată penală”.

„Modificarea realizată de către legiuitor este de natură a crea un privilegiu pentru membrii Curţii de Conturi în raport cu celelalte categorii socio-profesionale, în condiţiile realizării unei egalizări sub aspectul drepturilor (independenţă, inamovibilitate, introducerea pensiei de serviciu, a dreptului de actualizare a acesteia „ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui consilier de conturi în activitate (...)”, spor de şedinţă etc.). Prin eliminarea obligativităţii suspendării din funcţie a membrilor Curţii de Conturi şi a auditorilor publici externi la momentul trimiterii acestora în judecată se instituie un tratament privilegiat pentru această categorie profesională, fără nici o justificare raţională, obiectivă şi rezonabilă”, conchide sursa menţionată.

CCR a admis parţial sesizarea lui Iohannis asupra modificării Legii privind Statutul aleşilor locali

CCR a admis, marţi, parţial obiecţia preşedintelui Klaus Iohannis referitoare la modificarea Legii privind Statutul aleşilor locali, care argumentează că schimbările introduc noi sancţiuni pentru consilierii locali şi judeţeni, prevăzute în altă lege, cea referitoare la conflictul de interese.

Astfel, proiectul de lege care modifică Legea privind Statutul aleşilor locali se va întoarce în Parlament pentru ca articolele declarate neconstituţionale să fie puse în acord cu decizia CCR.

Pe 1 august, preşedintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituţională în legătură cu modificarea Legii privind Statutul aleşilor locali, adoptată de Parlament, potrivit unui anunţ al Administraţiei Prezidenţiale.

"Prin completarea art. 57 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, pe de o parte se introduce o nouă sancţiune disciplinară pentru consilierii locali şi judeţeni, respectiv sancţiunea diminuării indemnizaţiei de şedinţă cu 10% pentru maximum 6 luni şi, pe de altă parte, între situaţiile care pot atrage aplicarea unei sancţiuni din rândul celor menţionate, se introduce cazul încălcării „prevederilor legale referitoare la conflictul de interese", se arată în textul sesizării făcute de preşedintele Klaus Iohannis la CCR, potrivit Administraţiei Prezidenţiale.

Şeful statutului arată că în momentul de faţă, conflictul de interese administrativ privind aleşii locali este reglementat de dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, potrivit cărora:

"(1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută”. Totodată, potrivit art. 77 din acelaşi act normativ: „Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare”", arată Iohannis în documentul trimis judecătorilor Curţii.

Prin urmare, reglementări referitoare la conflictele de interese în privinţa aleşilor locali există atât în Legea nr. 215/2001, cât şi în Legea nr. 161/2003, potrivit sursei citate.

Şeful statului mai precizează că "nereglementând distinct situaţia răspunderii disciplinare pentru încălcarea prevederilor referitoare la conflictul de interese, se ajunge la situaţia în care consiliile locale sau judeţene au la dispoziţie trei sancţiuni disciplinare, pe care le pot aplica prin hotărâre, cele prevăzute de art. 57 alin. (1) lit. e) – g), aspect ce va conduce la o aplicare neunitară şi lipsită de previzibilitate a acestei reglementări în practică".

Preşedintele Iohannis critică şi noua prevedere din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, potrivit căreia interesul personal al aleşilor locali într-o anumită problemă există dacă aceştia au posibilitatea să anticipeze că „votul lor este decisiv” în luarea unei decizii a autorităţii publice din care fac parte, care ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru categoriile de persoane fizice sau juridice enumerate în cuprinsul respectivului text.

Şeful statutului susţine că în modul în care a fost reglementat acest articol din Lege, nu se mai poate aprecia dacă există sau nu un conflict de interese în acţiunile aleşilor locali.

"În noua reglementare a art. 75 alin. (1) din legea criticată devine imposibilă aprecierea existenţei sau nu a conflictului de interese, întrucât constatarea că un vot a fost sau nu decisiv nu se poate face decât după exercitarea acestuia, iar nu înainte. Or, în cazul hotărârilor adoptate prin vot secret posibilitatea de a anticipa caracterul decisiv sau nu al votului nu există, iar în cazul hotărârilor adoptate prin vot deschis, situaţia este similară, aprecierea respectivă neputând fi făcută înainte de exercitarea votului. Mai mult, votul deschis se realizează în mod concomitent de către consilierii locali sau judeţeni, astfel că este imposibil de a constata, chiar şi după vot, care dintre respectivele voturi a fost decisiv", se arată în textul sesizării preşedintelui României.