Ce conţine sesizarea făcută de premier la Curtea Constituţională: „Analiza” prelungită nu are temei constituţional, e opunere făţisă

"Ambii titulari ai portofoliilor pentru care se propusese umirea de noi miniştri au demisionat din Guvern ( Lucian Şova la data de 22.11.2018 şi Paul Stănescu la 26.11.2018 ), fiind incidentă ipoteza vacanţei funcţiei de ministru. Altfel spus, în loc să procedeze la revocare şi apoi la numirea noilor miniştri propuşi, Preşedintele trebuie să ia act de demisie, să declare vacantă funcţia de membru al Guvernului şi să numească minişti propuşi. În cazul uneia dintre funcţii, respectiv la Ministerul Transporturilor, la momentul formulării prezentei cereri, au expirat cele 15 zile prevăzute de art.6 din Legea 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, ceea ce înseamnă că demisia a devenit irevocabilă. Cu toate acestea,

Preşedintele României încă ”analizează” numirea celor doi miniştri propuşi de prim – ministru pe posturile vizate iniţial de remaniere cu consecinţa revocării şi ulterior de demisie, cu consecinţa vacanţei postului de ministru.

Considerăm că această ”analiză” prelungită nu are temei constituţional, fiind de fapt o opunere făţişă la cele statuate de Curtea Constituţională în interpretarea art.85 din Constituţie, şi constituie, de fapt, un refuz arbitrar/discreţionat al Preşedintelui României de exercitare a unei competenţe constituţionale, adică exact ceea ce Curtea Constituţională a calificat ca fiind un ”veto” prohibit de dispoziţiile constituţionale. Acest refuz determină un conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi Guvern/prim ministru, de natură să determine dificultăţi şi chiar blocaje la nivelul funcţionării Guvernului, astfel cum vom demonstra în cele ce urmează", se arată în sesizarea premierului către Curtea Constituţională.

Sursa citată mai precizează că raportat la cauza de faţă, sut îndeplinite condiţiile ce rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale pentru existenţa unui conflict juridic de natură constituţională, întrucât:
- există o situaţie conflictuală născută între Guvernul României, reprezentat de primul ministru, pe de-o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, generat de refuzul acestuia din urmă de a-şi îndeplini atribuţiile constituţionale;
- litigiul are un caracter juridic constituţional, în legătură cu întinderea şi valorizarea competenţelor autorităţilor publice antereferite.
- situaţia juridică are natură constituţională, vizând exercitarea competenţelor consacrate constituţional ale celor două autorităţi.

"Rolul Preşedintelui şi cel al prim-ministrului în procedura de remaniere guvernamentală sau vacanţă a postului cu referire la cauza în speţă (care nu are ca efect schimbarea structurii sau a compoziţie politice a Guvernului) este consacrat de art. 85 alin.(2) din Constituţie, care are următorul cuprins: „(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.”, menţionează sesizarea.

Sesizarea arată că, potrivit legii, rezultă că refuzul de numire a miniştrilor se poate exercita o singură dată, "motivat (adică nu arbitrar, discreţionar), Preşedintele României având obligaţia acceptării celei de-a doua propuneri formulată de prim-ministru. Este o concluzie fundamentată deopotrivă pe dispozitivul şi considerentele Deciziei nr.98/2008 (...) Aşadar Curtea Constituţională a exclus în mod expres orice posibilitate a Preşedintelui de a refuza cea de-a doua propunere de numire formulată de prim ministru".

"Prim-ministrul s-a conformat obligaţiei sale constituţionale şi a procedat la propunerea de noi miniştri pentru portofoliile de ministru menţionate. Preşedintele refuză în continuare să emită decretele de numire în funcţie, invocând o pretinsa ”analiză” pe care o face de peste două săptămâni. (...) Faţă de jurisprudenţa foarte clară a Curţii Constituţionale, ”analiza” Preşedintelui în această etapă este fără obiect, iar refuzul său absolut arbitrar.

Analiza sa a purtat deja asupra primelor propuneri de numire. În acest sens Preşedintele României a precizat, într-o declaraţie de presă, că este nevoie de miniştri care performează foarte bine şi a cerut Guvernului sa vină cu noi propuneri pentru cele două ministere. Rezultă de aici că refuzul numirii s-a datorat unei necorespunderi a persoanelor propuse pentru portofoliile corespunzătoare.

Numai în această logică poate fi analizată ”nepotrivirea” între persoana respectivă şi portofoliul concret unde s-a propus numirea. Este o concluzie fundamentată pe interpretarea logică şi sistematică a normelor de referinţă. Astfel, aprecierea pe care Preşedintele o face în privinţa numirii în funcţia de ministru se raportează în mod necesar la portofoliul aferent funcţiei de ministru respective, la competenţa persoanei în cauză de gestionare în funcţie de obiectul de activitate concret, de atribuţiile ministerului. Nu poate fi acceptată o altă teza pentru că, implicit, s-ar admite că actul Preşedintelui de refuz al numirii poate fi discreţionar. Or, nicio autoritate publică nu poate fi discreţionară în actele şi faptele sale, pentru că, potrivit Constituţiei, nimeni nu este mai presus de lege".

Drept urmare, Guvernul cere în sesirea de 15 pagini (semnată de Viorica Dăncilă şi secretarul general al Guvernului- Toni Greblă):

- să se constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi Guvern/prim-ministru, pe de altă parte, conflict generat de refuzul Preşedintelui de a da curs şi celei de-a doua propuneri a prim-ministrului pentru numirea unor miniştri;

- să se soluţioneze conflictul, în virtutea dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora Curtea Constituţională „este garantul supremaţiei Constituţiei”, arătând conduita în acord cu prevederile constituţionale la care autorităţile publice trebuie să se conformeze. În conformitate cu prevederile art.1 alin.(3), (4) şi (5) din Constituţie, România este stat de drept, organizat potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor — legislativă, executivă şi judecătorească, stat în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Aceasta înseamnă exercitarea de către Preşedintele României a competenţelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituţionale, cu obligaţia de a lua act de cele două demisii, de a declara vacante funcţiile de membru al Guvernului şi de a numi noii miniştri propuşi de prim- ministru, care şi-a exercitat competenţa sa constituţională de a veni cu o a doua propunere după primul refuz al Preşedintelui.