INTERVIU – Cezar Preda: Unul care spunea „pleacă piticule de aici” e în primii zece pe moţiunea lui Boc

Rep.: Spuneţi că domnul Vasile Blaga îşi va lansa moţiunea luni.

C.P.: Şi Emil Boc, tot luni.

Rep.: Şi Emil Boc. Vor fi, bănuiesc, două lansări…

Elena Lasconi afirmă că un apropiat al ei a fost filat de Horațiu Potra / Ea spune că e ținta unor presiuni din partea „sistemului”: „mă aștept la dosare, mă aștept la orice”

România achiziționează o corvetă turcească pentru că e mai ieftină și va furnizată „imediat” – surse

C.P.: Sper să nu o lanseze la Vila Lac, să o lanseze la Modrogan.

Rep.: Vor fi separat?

C.P.: Uite, eu o să mă duc la lansarea moţiunii şi la ei, să văd şi eu, sunt colegii mei, sunt prietenii mei. Cum adică, să mă întâlnesc cu ei, să nu vorbească cu mine, să nu se uite la mine? Mi se pare ciudat ce se întâmplă dar… asta e.

Rep.: Va fi o lansare cu baloane, cu veselie?

C.P.: Cât îl duce mintea pe fiecare.

Rep.: Dacă aţi fi, domnule Cezar Preda, istoric sau scriitor şi cineva v-ar spune să scrieţi pe o pagină cum aţi vedea dumneavoastră România în aceşti ani care au trecut şi care au fost conduşi de PDL, ce aţi scrie?

C.P.: Aş scrie că – adică mă gândesc acum la cald – aş scrie că în primul rând nu e o Românie pe care am visat-o eu când am intrat în politică. Nu e România la care am visat eu în 2004. Şi trebuie, după ce îmi definesc această stare, să caut ca istoric de ce nu am ajuns acolo unde voiam să ajungem. Ce s-a întâmplat, să iau filă de filă, zi de zi, ce m-a împiedicat pe mine ca toate gândurile mele, tot ce am crezut eu pentru români ca să fie mai bine, să trăiască mai bine, să ducă România în 2012, de ce nu am putut să o fac? Bine, va avea un capitol istoric şi criza europeană, mondială, dar eu m-aş duce mult şi aş analiza aici ce am făcut bine şi ce am făcut rău, cum ne-am transformat noi. Aici aş scrie cum am evoluat eu, de la un discipol al anticorupţiei, un om care mergeam cu crucea în mână, că după mine va veni în ţara asta dreptatea şi adevărul, şi să ajung să fiu perceput acum ca fiind cel mai corupt partid din România.

Un istoric ar avea de scris multe şi acolo trebuie să pui nume, trebuie să pui date, trebuie să pui cifre. Cred că ar fi interesant ca să scriu odată de ce am ajuns aici şi nu să ne ascundem în spatele unor fraze goale, şablonate, în limbaj de lemn: criza, măsurile au fost extraordinare, dar nu ne-a înţeles populaţia. Şi acum vă nasc o întrebare, dumneavoastră ca ziarist, întrebaţi întotdeauna, şi am văzut că este şi subiect de glumă, când ieşim din criză, am văzut că se dă ceasul, că mai sunt 10 secunde, 9 secunde, 7 secunde şi am ieşit din recesiune.

Vă pun şi eu o întrebare, deci inversăm puţin rolurile, dumneavoastră ştiţi când am intrat în recesiune? Că întotdeauna când ieşi din ceva ai şi momentul zero când intri în el. Vreau să vă spun că noi am intrat în recesiune din punct de vedere statistic cu mult timp înainte să simţiţi dumneavoastră în buzunare, şi vom ieşi din recesiune cu mult mai târziu decât o confirmă datele statistice.

Rep.: Am văzut această modă în care politicienii pun întrebări ziariştilor. Ce-i determină?

C.P.: Şi care-i problema? Am văzut mulţi ziarişti deveniţi politicieni, şi invers. Am văzut orice politician care, hai să nu zic care se ratează, nu se ratează, renunţă, îşi capătă aşa, valenţe de ziarist, vine, face talk-show-uri, prezintă ca imparţial sau ca mare analist politic, am văzut.

Rep.: Aţi spus că pe acea pagină pe care veţi scrie v-aţi întreba de ce am ajuns aici?

C.P.: Da.

Rep.: De ce credeţi dumneavoastră că am ajuns aici?

C.P.: Pentru că scara valorilor în România s-a întors. Pentru că ceea ce am crezut eu valoare până la vârsta de 51 de ani că trebuie să fie nu mai este. Acum nu mai eşti valoros dacă ai muncit în ţara asta, dacă ştii să faci ceva, eşti valoros dacă duci o valiză, dacă pupi în fund pe cineva, dacă ai nişte bani cu care poţi să cumperi voturi, atunci devii valoros. Or, o asemenea valoare consacrată într-un stat nu poate să ducă decât la ceea ce se întâmplă.

Eu mă uit cu durere în suflet când stau de vorbă şi în talk-show-uri cu oameni care nu au făcut nimic altceva în viaţă decât politică. Cea mai grea întrebare care se poate naşte între doi politicieni este să-l întrebi pe unul ce ştie să facă. Am înţeles, în politică eşti tare, dar ce-ai făcut în viaţa ta, câte salarii ai dat în viaţa ta cuiva, de câţi oameni ai răspuns tu, de câte ori te-ai frământat dacă ai ce să duci acasă la copii, câte împrumuturi ai luat la bancă şi nu ai putut să le plăteşti într-o viaţă reală?

Sunt politicieni care sunt cum sunt şi eu, care au venit din viaţa reală. Eu am muncit până la 30 de ani, când a căzut comunismul eu aveam 31 de ani, conduceam o secţie de turnătorie, aveam sute de oameni, munceam în trei schimburi în foc continuu, dădeam salarii la oamenii ăia. Pe urmă m-am chinuit cu copiii mei, am stat într-o garsonieră închiriată, am muncit până am ajuns aici şi toată lumea, vezi tânărul de 25 de ani care vrea să aibă ce am eu la 51 de ani şi este supărat că nu poate să facă la 25 de ani ce au făcut alţii la 50 de ani. (…)

Rep.: Şi în PDL au reuşit persoanele care „au pupat în fund”, cum spuneţi dumneavoastră, care au adus valize cu bani?

C.P.: Da, bineînţeles. Dar este în toate partidele, în toate partidele se întâmplă chestia asta. Oameni care au ştiut să stea pe lângă o persoană obţinând ceea ce-şi doreau. Şi nu-i trebuiau o performanţă sau o muncă în noroaie. Sunt foarte mulţi oameni care sunt pe funcţii acum în România care n-au văzut în viaţa lor o uliţă şi n-au dus niciodată în viaţa lor un fluturaş electoral pe care trebuia să-l explici ţăranului, şi s-au trezit miniştri, sunt exemple pe care îi vedem cu toţii.

„Una este să vezi un şef de organizaţie care spune, când am fost toţi la Vila Lac: «Pleacă piticule de aici, lasă-ne dracului în pace» şi pe urmă să-l văd în primele zece semnături în susţinerea lui Emil Boc, pe considerentul «domn’e, nu vreau să mă cert cu preşedintele»”, a spus vicepreşedintele PDL Cezar Preda vorbind despre situaţia din partid.

El consideră că nu se va schimba nimic dacă Emil Boc va rămâne preşedinte al PDL şi după Convenţia Naţională din 14 mai şi a apreciat că partidul ar avea nevoie de un om care să judece cu mintea lui.

„Dacă eu guvernez România din 2008 până în 2011 şi eu ca Guvern nu am dat niciun exemplu, unu de incompetenţă, înseamnă că eu am o problemă la decizie şi asta îi reproşez eu lui Emil Boc. Şi de asta cred eu că nu poate să fie bun nici de preşedinte în continuare şi nici de premier. Nu are curajul şi nu are puterea să ia o dată o decizie cu un subaltern din ce înseamnă Executiv, niciodată nu are puterea să vină el în faţa partidului şi să spună «Eu am decis asta, vă cer votul»”, a spus Cezar Preda.

Vicepreşedintele PDL a precizat că el doreşte „un conducător care şi el are mintea lui, capul lui, gestionează România”. „Şi vede că în Executiv, în tot ce înseamnă instituţiile acestui Executiv se întâmplă lucruri care nu merg bine, nu sunt explicate bine, ne fac rău şi vine şi spune, adună grupurile parlamentare, adună partidul şi spune: «Am şi eu evaluarea mea, a lui Emil Boc, primul-ministru al României, aici nu merge, vă rog să luaţi măsuri. Propun următoarele măsuri, aici nu merge, propun următoarele măsuri»”, a explicat Preda.

Cezar Preda mai crede că de câţiva ani „s-a enclavizat” comunicarea preşedintelui Traian Băsescu cu partidul, comunicare ce se limitează la „anumiţi lideri”.

Preda susţine, pe de altă parte, că Vasile Blaga a fost elementul necesar oricărui om care a ajuns într-o funcţie mare, fie că el s-a numit Emil Boc, fie că el s-a numit Traian Băsescu.

El este nemulţumit şi de faptul că, mai ales din 2008 încoace, PDL a ajuns „să semene izbitor cu PSD-ul anilor 2002-2004, cu baroni locali, cu oameni care-şi trag fonduri în judeţele lor şi în oraşele lor, oameni care-şi numesc numai ei în fruntea ministerului şi în secretariatul de stat şi în agenţii oamenii lor, pentru că ei au câştigat şi ei au adus rezultate”, iar „tot ce fac în vătăfia lor, în fieful lor, construiesc pentru a face bani şi a câştiga alegerile, pentru a-şi consolida puterea”.

Prezentăm integral interviul acordat de vicepreşedintele PDL Cezar Preda agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Sunteţi susţinătorul domnului Vasile Blaga. Nu aţi făcut un secret din acest lucru. De ce credeţi că Vasile Blaga ar fi mai bun ca preşedinte al PDL decât Emil Boc?

Cezar Preda: Este o situaţie pentru mine puţin dificilă să intru într-un laborator intern când şi Emil Boc şi Vasile Blaga au declarat că toate aceste chestiuni se fac în interiorul partidului şi dezbaterile despre aceste moţiuni, despre viitorul partidului, în cel mai fericit caz vor fi prezentate de luni, când se prezintă moţiunea. Acesta este unul dintre subiectele pentru care m-aţi invitat, am să încerc să vă dau nişte răspunsuri sperând că nu supăr pe nimeni.

Că e Vasile Blaga, că era Sorin Frunzăverde, că era alt lider marcant al PDL, eu cred că e nevoie de o schimbare la vârful partidului. Acum, nu ştiu dacă paradoxul acesta în care trăim îl înţelege toată lumea: Emil Boc este în continuare prim-ministru şi, prin atitudinea noastră foarte tranşantă, a celor care susţinem moţiunea lui Vasile Blaga, nu prin faptul că îl susţin unii care acum două săptămâni îi dădeau cu şutul în fund şi nu ştiau cum să facă să plece din funcţia de prim-ministru, dar acum toţi sunt susţinătorii lui.

Noi l-am susţinut pentru că nu voiam schimbări în Guvern până nu avem Convenţia, 15 mai, după 15 mai ce hotărăşte partidul ce face – rămâne Emil Boc, rămâne, punem alt prim-ministru politic, punem, încercăm să-l punem, adică discutăm cu preşedintele să nominalizăm altul sau un tehnocrat în înţelegere cu preşedintele.

Iată, parodoxul face ca domnul Emil Boc să fie în continuare prim-ministru şi noi să fim de fapt în tabăra care nu-l susţinem pe el ca şi preşedinte de partid. De ce Vasile Blaga, de ce altcineva? Acum trebuie să înţelegeţi că nu suntem nici noi pe altă lume şi nu ne-am închis în noi spunându-ne unii la alţii cât de buni suntem şi cât de mari politicieni suntem şi cât de mult bine facem României.

Realitatea de pe stradă, de peste tot ne arată că nu suntem iubiţi, că n-am luat nişte măsuri populare, dar şi acum consider că au fost necesare, dar asta este, şi atunci când în faţa opiniei publice, în faţa românilor, nu mai poţi aduce niciun punct de credibilitate, trebuie să faci ceva. Şi aici aş face o paranteză spunând că însăşi aşa-zisul conflict al meu cu domnul preşedinte (Traian Băsescu – n.r.), bine, eu nu pot să am conflict cu preşedintele României, dar această poziţionare a mea, acum îmi dau seama că de fapt a fost greşită. Eu nu trebuia să insist pentru ca Emil Boc să rămână premier.

Rep.: Aţi insistat la un moment dat (ca Emil Boc să rămână premier – n.r.)?

C.P.: Da, am insistat foarte tare, aţi văzut, am făcut şi afirmaţiile acelea dure care l-au supărat pe preşedinte, că nu este corect şi românul nu va agrea chestiunea aceasta cu tehnocratul sperând ca PDL să crească apoi, dar îmi dau seama că mintea mea sau sentimentalismul meu sau lipsa mea până la urmă de viziune globală m-a dus într-un loc îngust. Eu am insistat, şi nu numai eu, aici sunt mai mulţi lideri ai PDL care nu am crezut în varianta tehnocrat şi, iată, am ajuns într-un loc îngust, încât nu suntem nici cal, nu suntem nici în căruţă, nu suntem nici pe jos, suntem undeva unde lumea ne percepe nu numai cu nişte măsuri care le afectează viaţa, dar ne percepe şi ca oameni nehotărâţi, oameni care nu ştiu în ce direcţie să o ia.

Şi atunci, pe această construcţie a moţiunilor pe care o avem în partid, cred că susţinerea mea către un alt contracandidat al domnului Emil Boc este o chestiune, zic eu, corectă. Calităţile lui Vasile Blaga, modul în care el e perceput de partid, mă ajută în decizia, m-a ajutat în decizia mea.

Vasile Blaga este un om căruia nu trebuie să încerci acum, după 20 de ani de muncă în partid, să-i găseşti defecte, pentru că mie mi se pare cea mai mare mizerie să ai un om altruist, un om dedicat, un om loial partidului şi atunci când el îşi doreşte ceva pentru partidul care l-a reprezentat atât timp tu să încerci să-i găseşti puncte slabe. Aţi văzut, gen „ai pierdut Primăria Capitalei”, asta este o mizerie pentru că lipsa dorinţei celor care l-au creditat să ducă mai departe ceea ce a construit Traian Băsescu, adică Adriean Videanu sau eventual Liviu Negoiuţă, refuzul lor de a se înscrie în această bătălie a obligat, aşa cum este firesc, ca preşedintele de organizaţie, în lipsa altui candidat, să se bage în bătălie. Şi nu a fost cazul lui Vasile Blaga, a fost şi cazul meu, a fost şi cazul lui Berceanu, a fost cazul în peste 17 judeţe, unde preşedinţii de organizaţii, chiar dacă nu au câştigat, au fost nevoiţi să se arunce în bătălie pentru că oricum aduceam mai multe voturi decât partidul.

Deci, era clar că ei puteau să tragă partidul în sus. Nu înseamnă întotdeauna că poţi să şi câştigi, iar eu, pe un scenariu pe care cred că îl agreează toată lumea sau îl înţelege toată lumea, vă spun că orice altă canditatură în afara celor trei – cei doi au refuzat -, Liviu Negoiţă şi Videanu şi Vasile Blaga, nimeni nu ar fi adus numărul de voturi şi numărul de consilieri pe care i-a adus Vasile Blaga.

Deci, iată o chestiune care zic eu că nu poţi să o arunci în faţă unui asemenea lider. Pe urmă, meritele lui Vasile Blaga în tot ce am câştigat noi, toată lumea se laudă şi premierul Emil Boc pe bună dreptate că noi am câştigat alegerile, adică am căpătat încrederea românilor din 2004 încoace, în fiecare bătălie. Da, dar eu sincer vă spun, şi aici nu am de ce să mă feresc, nu cred că vocea lui Emil Bopc ne-a condus în bătăliile electorale …

Rep.: Dar cine a fost?

C.P.: Ci vocea lui Vasile Blaga. El era cel care când făceam adunările în campanie şi stabileam audio-conferinţa, el era cel care spunea cum să ne înscriem şi ce să facem, el ne mobiliza adică…

Rep.: Adică, vreţi să spuneţi că Vasile Blaga era omul din umbră?

C.P.: Nu era din umbră, tocmai asta este, Vasile Blaga n-a fost niciodată în umbră, Vasile Blaga a fost elementul necesar oricărui om care a ajuns într-o funcţie mare. Fie că el s-a numit Emil Boc, fie că el s-a numit Traian Băsescu. Eu nu pot să înţeleg de ce noi vedem chestia asta şi alţii încearcă să o ascundă sub preş. Ăsta e adevărul, aceasta este realitatea.

Traian Băsescu a fost întotdeauna o locomotivă foarte puternică din 2000 pentru PDL, foarte puternică, ori tot ce a realizat Traian Băsescu a fost foarte bun pentru partid, dar sprijinul partidului sau, până la urmă, echipa partidului care s-a aliniat în spatele lui Traian Băsescu a fost o echipă fără cusur, o echipă unită, pentru că altfel nu obţineam rezultatele, indiferent cât de bun ar fi fost Traian Băsescu sau s-ar fi decuplat, în zona Traian Băsescu câştiga şi PDL pierdea, dacă n-ar fi fost o chestiune de echipă, de camaraderie.

Traian Băsescu a fost pentru mine, de când îl cunosc eu, de când am intrat în politică – eu am intrat în 2000, cu el odată -, adică el m-a motivat, el a fost omul pentru care am intrat în politică, m-a motivat şi am crezut tot timpul că suntem o echipă, suntem parteneri. N-am avut altă relaţie decât de colegi, de oameni care avem un obiectiv şi mergem…

CITEŞTE ÎN CONTINUARE…