Ciprul blochează sancţiunile UE împotriva Belarusului

În ciuda apelurilor formulate de liderul opoziţiei din Belarus, UE nu a reuşit să adopte sancţiuni împotriva regimului preşedintelui Alexander Lukashenko.

Cipru a blocat măsurile, condiţionând implementarea acestora de adoptarea unor sancţiuni similare şi împotriva Turciei, au spus diplomaţii europeni, după întâlnirea miniştrilor de externe de la Bruxelles de luni.

Subiectul va fi abordat din nou la reuniunea liderilor UE, care va avea loc joi şi vineri, unde conflictul cu privire la rezervele de energie din estul Mediteranei va ocupa un loc central pe agenda de lucru.

„Deşi există o voinţă clară de a adopta aceste sancţiuni [împotriva Belarusului], acest lucru nu a fost posibil astăzi, deoarece nu a fost atinsă unanimitatea necesară”, a declarat reporterilor Josep Borrell, şeful politicii externe a UE. El a adăugat: „Dacă nu vom putea face asta, este în joc credibilitatea noastră”.

Statele membre UE nu au reuşit să convingă Cipru să renunţe la rezistenţa sa, la mai mult de cinci săptămâni după ce miniştrii de externe au căzut de acord în principiu să impună sancţiuni Belarusului. S-a întocmit şi o listă de aproximativ 40 de persoane vizate de sancţiuni, pentru fraudarea alegerilor prezidenţiale de luna trecută şi pentru reprimarea protestelor.

Înainte de reuniunea CAE, miniştrii de externe ai UE s-au întâlnit cu lidera opoziţiei din Belarus, Svetlana Tichanovskaya, autoexilată în Lituania, care ulterior a declarat reporterilor că blocul UE ar trebui „să fie mai curajos” şi să impună sancţiuni.

Nicosia a aprobat public ideea sancţiunilor împotriva Belarusului, dar declară că doreşte ca poziţia statelor membre UE faţă de ţările terţe acuzate de încălcarea legislaţiei internaţionale să fie una consecventă.

Şeful diplomaţiei cipriote spune că ţara sa e gata să pună în aplicare deciziile asupra cărora au convenit miniştrii de externe ai UE la reuniunea din august: „Rămânem pregătiţi aşa cum am fost din primul minut pentru a continua pe baza acordului convenit”.

Disputa privind impunerea sancţiunilor a evidenţiat modul în care o singură ţară sau un grup mic poate zădărnici obiectivele politicii externe a UE şi poate promova compromisuri în chestiuni care nu au legătură cu problema în cauză.

Încercările de trecere de la votul în unanimitate la votul majoritar nu au reuşit să câştige teren, deoarece statele membre sunt dornice să-şi păstreze puterea de veto cu privire la chestiunile pe care le consideră de interes naţional vital.