COM: Diaconescu, arma cu care Geoană a încercat să reîntoarcă votul delegaţilor în favoarea lui

Taberele din PSD şi-au pus la punct minuţios regiile de desfăşurare pentru ziua congresului, principalele două scenarii fiind puse în aplicare, până la un punct, cu rigurozitate.

În tabăra anti-Geoană, regia a implicat anunţurile succesive ale lui Radu Mazăre şi Miron Mitrea că se retrag din cursa pentru preşedinţia PSD şi îl susţin pe Victor Ponta.

Strategic, anunţul făcut de Mitrea, care era bănuit de simpatii filo-băsesciene, ar fi fost o eroare dacă nu ar fi intervenit în momentul în care valul opţiunilor delegaţilor începuse deja să se încline în favoarea lui Ponta.

Regizate ca puncte strategice de creare a unei simpatii crescânde pentru Ponta, cu alimentarea ideii de schimbare a actualei conduceri, anunţurile de sprijin făcute de Mazăre, Mitrea, dar şi de Adrian Năstase, erau menite să întreţină opţiunile pro-Ponta până la momentul votului.

Din acelaşi scenariu au făcut parte, ca momente de pornire, apariţia în sala congresului a unor delegaţi cu pancarte pro-Ponta, care s-au manifestat ulterior tot mai vocal.

Primul punct culminant al scenariului a fost intervenţia lui Pandele împotriva lui Vanghelie, cu apelul la "înţelepciunea" lui Ion Iliescu, autoritatea supremă în partid.

Vanghelie a căzut în capcană şi a dorit să aducă lămuriri, intervenţia lui la microfon fiind copios taxată cu huiduieli şi fluierături, provocând prima manifestare anti-Geoană, prin intermediul unuia din cei văzuţi ca locotenenţi ao săi.

Contralovitura încercată de Geoană a fost nerespectarea ordinii în care candidaţii erau înscrişi la cuvânt, el dându-i microfonul lui Cristian Diaconescu, nu lui Andrei Alexandru, care ar fi trebuit să vorbească primul.

Calculul lui Geoană a fost că rumoarea din sală se va calma graţie sentimentelor pozitive pe care majoritatea social-democraţilor le au faţă de Diaconescu.

A însemnat, pe de altă parte, cu sau fără voia lui Diaconescu, sacrificarea candidaturii acestuia.

Discursul lui Diaconescu, pregătit cu o seară înainte, a fost abandonat, acesta improvizând pe tema unităţii partidului, a valorilor morale, a disciplinei şi respectului.

La manevra lui Geoană, adversarii au răspuns prin intervenţia brutală a lui Radu Mazăre din timpul discursului lui Diaconescu, cu motivaţia că ar dori şi el să se înscrie la cuvânt.

Discursul lui Diaconescu, în aceste condiţii, oricum ar fi fost, nu a mai contat în ecuaţia competiţiei la preşedinţie.

Prima pală de vânt prielnică în velele lui Ponta a fost anunţul făcut de Mazăre, că Ponta "are sânge" şi ca urmare se retrage din cursă în favoarea acestuia.

Scenariul respectiv a implicat şi o regie muzicală, discursul lui Mazăre fiind susţinut, cu alternanţe ale tonalităţii fundalului sonor mobilizator, de către maestrul de ceremonii la sonorizare, Sebsatian Ghiţă, un patron cu opţiuni pro-Geoană bine cunoscute în partid.

Aceleaşi ingrediente au funcţionat şi în cazul lui Miron Mitrea, beneficiar chiar de stimulente video, care, şi el, a anunţat că îl susţine pe Victor Ponta.

A fost al doilea impuls semnificativ în favoarea lui Ponta, emoţia deja creată în sală în favoarea "micului Titulescu", cum îl numea cu ani în urmă Adrian Năstase, fiind de natură de a obtura sincope precum faptul că Mitrea îşi declara, cu câteva zile în urmă, simpatia pentru Diaconescu.

Pe baza acestor intervenţii favorabile, conform regiei, urma discursul lui Ponta.

Schiţat, potrivit unor surse din partid, de Bogdan Teodorescu, sociologul care l-a avut, pentru aproape doi ani, client exclusiv pe Adrian Năstase, discursul lui Ponta a fost sub valul emoţiilor din sală.

Fără mari valenţe emoţionale, aşa cum ar fi fost de aşteptat, discursul lui Ponta a însemnat un punct de inflexiune în geometria opţiunilor. Nu a alimentat la cote maxime sentimentul de schimbare creat deja până atunci şi care avea nevoie de un discurs mai mobilizator ca să se fixeze definitiv.

În aceste condiţii, neconsolidându-şi opţiunile pe care le-a atras conjunctural, Ponta a părut mult prea sigur pe sine mult prea devreme.

Anunţul făcut ulterior de Adrian Năstase, că îl susţine şi el pe Ponta, nu a adus surplus de voturi, fiind lipsit de elementul de supriză.

Pe fondul plafonării ascensiunii lui Ponta a intervenit discursul lui Mircea Geoană, care şi-a securizat opţiunile în favoarea sa, în condiţiile în care o parte din voturile considerate, la începutul congresului, ca fiindu-i certe, migraseră către Ponta.

După epuizarea discursurilor, bursa estimărilor date de diverşi preşedinţi de organizaţii, prin "sondarea" intenţiilor delegaţilor din filiale, îl plasa pe Ponta undeva la 60% din voturi.

Victoria lui Ponta părea certă şi în condiţiile în care discursul electrizant al lui Ion Iliescu, poate ultimul, a conţinut elemente favorabile lui Ponta, prin trimiterile la "noua echipă" şi la "tinereţe".

A urmat campania dusă de Geoană şi Ponta, respectiv de susţinătorii lor, în sală, luând delegaţii unul câte unul.

Bancuri despre Geoană, bancuri despre Ponta, sms-uri cu conţinut anti-Ponta. A existat, până la momentul începerii votului, o pauză în stimularea delegaţilor, în care aceştia, cu sau fără ajutor, au pus în balanţă ofertele.

Apelul la schimbare a fost contrabalansat cu legăturile strânse pe care Ponta le are cu Năstase.

Tinereţii lui Ponta i s-a opus teoria încuscririi, vehement criticată de Ion Iliescu.

Lui Vanghelie, călcâiul lui Ahile al lui Geoană, i-au fost contrapuşi Mazăre şi Mitrea, ambii având antipatii în diferite zone din ţară.

S-au pus întrebări despre cine va conduce cu adevărat partidul dacă va câştiga Ponta, dacă schimbarea este într-adevăr schimbare sau restauraţie, dacă Mitrea şi Năstase au ceva în comun cu noua generaţie.

S-a încercat, din partea taberei Geoană, un apel la raţiune, pe acest fond intervenind anunţul de susţinere făcut de Cristian Diaconescu.

Începuse deja procedura de vot, iar vocea timidă a fostului ministru de Externe nu părea să fi avut mari ecouri în sală.

Regruparea lui Diaconescu a avut darul să contrabalanseze asocierea negativă a lui Vanghelie cu Geoană şi de a pune în balanţă grupul Năstase-Mitrea-Mazăre cu avantajele de imagine ale celui pe care toată lumea l-ar fi vrut expus în vitrina proprie.

Odată depăşit valul emoţional, procedura de vot fiind lentă, opţiunile delegaţilor, "surprinse" de şefii organizaţiilor, atât dintr-o tabără, cât şi din cealaltă, s-au echilibrat sensibil, foarte puţini mai riscând la această oră un pronostic.