COM: Filosofie prezidenţială: lăsaţi-mă, că eu nu vă las

După odihnă şi meditaţie, preşedintele a decis să se supere pe presupusele indiscreţii ale lui Vasile Blaga. De mirare ar fi fost dacă s-ar fi înnegurat pe cuminţenia lui Emil Boc. Aşa că Blaga "căprarul" a primit un "plici-plici" prezidenţial şi "soldatul" Boc gratitudine consecventă.

Preşedintele a spus că a făcut-o de nevoie. Nu s-ar fi amestecat dacă Vasile Blaga nu i-ar fi declarat colţos dragoste. Or, Traian Băsescu, firesc, nu vrea feeling cu de-a sila, nici să fie cultivat de zor, în scopuri meschin de precise şi, în special i-ar repugna cei care fac paradă de relaţiile cu persoana sa. Aşa că, deşi vrea să fie lăsat în pace, nu va pregeta să împartă public admonestări dacă va mai fi deranjat cu intruziuni mârâite.

Se deduce că sprijinul prezidentului cu trudă şi în timp se câştigă. Şi nici truda, nici timpul nu ar fi îndeajuns. Mai trebuie să se adauge ascultare, dimineaţa, la prânz şi seara. Adică loialitate fără paranteza îndoielii. Poate Blaga sa meargă la Cotroceni ca la Canossa, că pare tot degeaba. În loc de a-şi pune cenuşă în cap, Vasile Blaga a ales să tacă. A sfeclit-o? Sau ştie că tăcerea e un răspuns greu, care demonetizează atacul? Sau, comedie, fumează pipa păcii cu inamicul său? Reacţiile a doi dintre susţinătorii săi vioi, Cezar Preda şi Cristian Boureanu au fost ca soarele subţirel din duminica Floriilor. Respectivii, pătrunşi de apropierea creştină a Săptămânii Mari, aveau în cap doar bastoane de mareşal şi o nesfârşită îngăduinţă faţă de cel care care i-a stricat duminica lui Blaga.

Cu toată rezerva pe care o anunţă faţă de fierberea din cazanul PDL, domnul Băsescu este cel care toarnă ingredientele şi potriveşte focul. Până la urmă, strict numele câştigătorului de la congresul din mai contează mai puţin, căci problema de adâncime şi perspectivă care se pune nu este cine va fi liderul PDL, ci cât de preşedinte (şi al PDL) va rămâne Traian Băsescu.

De altfel, cred că preşedintelui îi place să încerce, periodic şi controlat tentaţia ubicuităţii. Pare că nu este, dar umblă neştiut prin oraş, la volanul unei maşini oarecare şi face cumpărături prin târgul oarecare Carrefour. Aşa, învăluit într-un anonimat, pe care îl anunţă după consumarea isprăvii, poate să constate că oamenii s-au mai acrit de la vremuri. Ca gogonelele nevândute ale poliţiştilor din Vrancea. Dar şi aşa preşedintele nu se simte îndepărtat de ei. Este doar necăjit că băştinaşii n-au răbdare şi nu vor să se conecteze la traiul într-o Românie "modernă". "Modern" este un fetiş care pare să ia locul "reformei".

De fapt, papara dată lui Blaga şi preumblările într-un incognito (dezvăluit după) arată că prezidentul vrea să treacă neobservat (pentru efect şi prudenţă), dar vrea să se ştie că este prezent în toate cele. "Deci circul este mult mai discret" (Dixit Băsescu, relaxat).