COM: Guvernul şi-a prezentat batistele la control

Din câte a văzut publicul ce mai are curiozitatea de a urmări asemenea jocuri, atmosfera a fost grozav de solemnă. De-a lungul circumferinţei mesei s-au înşirat, cot la cot, încărcaţi de dosare, membrii Cabinetului, "shadow-cabinet"-ul din Deal - recte consilierii preşedintelui, tatăl bugetului de stat, miticul Gherghina, unii conversându-se şi râzând mânzeşte, de dragul blitz-urilor, alţii aşteptând pur şi simplu să-şi reverse preşedintele nemulţumirile.

Cu siguranţă toţi aveau în buzunare cele două batiste cerute de bunele maniere: una în care să-şi sufle nasul din pricină de varii apăsări şi cealaltă, neatinsă şi de oferit vreunui tovarăş de suferinţă, dacă împrejurările ar fi cerut-o.

Această întâlnire inedită ar fi fost ceva de prim-rang pentru degustători sau numai curioşi, dacă nu s-ar fi întâmplat altele.

Cum ar fi o nouă repriză de pudrat Europa cu cenuşă vulcanică islandeză, dilema "gaura sau demolarea" gardului de la Parlament, asaltul patetic al lui Gabriel Oprea asupra Legii pensiilor, a "n"-a moţiune simplă, de astă dată răsărită din memoria lui Daniel Constantin, şef al micului PC, care vrea gâtul ministrului Agriculturii, prima moţiune de cenzură clocită de PSD şi PNL, naşterea comisiei pentru fascinanta revizuire a Constituţiei, etc. Cei care au făcut calculele de impact ale regiei au păşit cam pe alături. A fost un eveniment nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Preşedintele era înnegurat şi avea inima îndoită de la ANI. Premierul Boc, care a sfidat negrul-corporate, arborând curajos un elegant costum gri, era ofilit. Trecuse dimineaţa prin Parlament să dea socoteală de Legea pensiilor, după ieşirea din rând a lui Oprea. Aseară făcuse repetiţii de recitare cu colegii de guvern. În prolog, se mai conversase, în particular şi cu preşedintele. O înşiruire obositoare de întâmplări.

Traian Băsescu a stabilit agenda, a expus-o. Emil Boc a făcut ce-a ştiut mai bine: s-a explicat. Miniştrii au dat probabil şi ei explicaţii. Din punct de vedere al efectelor, întrunirea nu a însemnat prea mult. Ca simbolistică, se poate broda. Se poate spune că a fost un exerciţiu de putere, că din nou preşedintele este începutul, mijlocul, sfârşitul, şeful guvernului şi a tot ce mişcă. Adică etichete, care au devenit tot atâtea locuri comune.

Dar oricâte drumuri ar face guvernul la Cotroceni - căci poate vor mai fi - şi oricâte ceasuri ar sta încuiat acolo, dragoste cu sila nu se poate. Asemenea, nici transfer de coerenţă, credibilitate, acţiune concertată şi bine ţintită nu se poate face. Şi să fi vrut, preşedintele nu poate vindeca guvernul de aceste insuficienţe. Chit că la facerea sa a impus şi garantat pentru unii miniştri. De asemenea, nu poate da reţete de "făcut bine" într-un rău aproape generalizat. Din simplul motiv că nu are aceste formule.

Atunci ce rămâne de pe urma întâlnirii de două ore şi jumătate de la Cotroceni? Doar chemarea la ordine a unui Executiv hărţuit, eventual împărţirea unor note de trecere sau arătarea cartonaşului roşu? O confruntare de agende şi impunerea uneia?

Greu de crezut că de mâine echipa Boc se întoarce iluminată la treabă şi că miniştrii săi se vor dovedi dintr-o dată o revelaţie, în sensul bun al termenului. Nasul şi-l vor sufla tot în batistele cele de toate zilele, iar batistele de vizită vor rămâne în sertar, cu levănţică, până la următoarea convocare.

Decât atâtea vizite iniţiatice, n-ar fi mai bine ca guvernul să se energizeze prin surse proprii şi preşedintele să se reinventeze?

Material de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro.