COMENTARIU Bogdan Nicolae | Fă-te şofer de flacoane cu vaccinuri!

Ţi-aduci aminte cum au tot dat în jos ţinta vaccinării, deşi guvernanţii aspiră să imunizeze 10,4 milioane de persoane până la final de septembrie 2021? Chiar şi acum, când avem acces la vaccinuri de la trei producători autorizaţi în UE, vaccinarea merge slab şi ţine economia în loc. Unde sunt cele un milion şi ceva de vaccinări pe lună până la toamnă? Suntem ameţiţi pe banii noştri, pe sănătatea fiecăruia dintre cei care nu au fost reprezentaţi în comitetul de elaborare a Strategiei, unde diferenţa dintre „esenţial” şi „restul lumii” a fost făcută după criterii netransparente.

Ştii tu, oare, câte versiuni are modelarea matematică a dinamicii pe care epidemia de SARS-CoV-2 ar avea-o în România? Ai văzut sau auzit pe undeva câte scenarii de vaccinare au reieşit din intersectarea graficelor de funcţii exponenţiale ori logaritmice demonstrând minimul de doze necesare imediat şi justeţea priorităţilor de vaccinare? Cred şi eu că ai vrea să ştii pe ce fel de serii de date s-au făcut aceste modelări matematice. Mai ales, ai vrea să ştii că sunt serii finite. Stai cu speranţa că, la un moment dat, modelatorul-şef de la Cotroceni va încuviinţa să pună punct segmentării inechitabile şi să admită că în spatele cifrelor sunt, în fapt, oamenii cărora le-a cerut votul şi comunităţile de business cărora le-a cerut sprijinul. Tuturor, ne-a promis solemn – prin jurământ – propăşirea neamului. Măcar în ultimul ceas, aşa ar trebui să facă. Cu gândul la vaccinarea în masă sper ca Preşedintele să fi discutat cu omologul său din Israel, nu doar în 31 martie 2020, ci şi în toate celelalte ocazii de atunci până în zilele noastre, dacă au mai fost...

Din păcate, ochii şi urechile guvernanţilor noştri sunt în altă parte, căci noi nu emitem comunicate de apreciere. Noi nu punem ştampilă de bună purtare. Uită-te şi tu la „comunicatul de presă privind campania de vaccinare”, publicat în 10 februarie 2021 pe pagina de web a CNCAV-ului. Măi, oameni buni, eu nu pot să trec de primul paragraf, unde după „conferinţe” ar fi trebuit să vină „organizate” şi nu „organizată”, şi unde expresia „narativele dezinformării” ar fi trebuit scrisă pe româneşte. Nu mai zic de „hands on” şi de „myth busting” care apar în acelaşi comunicat. Trec însă peste siropul cu care s-a stropit acest comunicat, pentru că este prea greţos. Încearcă şi tu să iei o linguriţă, de aici: „Sistemul European de Alertă Rapidă (RAS) a apreciat modul de comunicare a Comitetului Naţional de Coordonare a Activităţilor privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV). Evaluarea Diviziei de Comunicare Strategică a Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) a urmărit atât perspectiva informaţiilor comunicate pe platforma ROVaccinare, cât şi calitatea datelor diseminate în spaţiul public.” Notă: dezacordurile aparţin integral Grupului de comunicare al CNCAV. Treaba lor, asta păţesc dacă nu sunt pregătiţi şi nu selectează cum trebuie la probele de scris, citit şi vorbit.

Nu ştiu ce grilă de evaluare au birocraţii de la Sistemul European de Alertă Rapidă sau cei de la Serviciul European de Acţiune Externă, care locuiesc la sute şi mii de kilometri distanţă de centrele de vaccinare din România şi care nu dau un flacon expirat pe lista celor în aşteptare. Funcţionarii de la Bruxelles nu au decât să facă pe plac guvernelor din statele membre, pentru ca acestea să nu critice eşecul Comisiei Europene în negocierile cu producătorii de vaccinuri. Da, fără aportul Comisiei, România ar fi fost în bătaia coronavirusului. De la atâta Covid-19, ni s-ar fi aplecat deja până la doi metri sub pământ, dacă nu am fi fost parte a mecanismului de negociere şi de achiziţii centralizate gestionat de Comisia Europeană. Însă asta nu ţine loc de vaccinuri şi, în niciun caz, laudele de la Bruxelles către CNCAV nu acoperă minusurile care apar la tot pasul de pe urma unei Strategii încremenite. Cine pe cine păcăleşte?

Acum ies la suprafaţă nemulţumiri ale Ungariei, Germaniei, Franţei şi ale altor membri ai Uniunii, care arată cu degetul către Comisie şi care nu se mulţumesc cu „aprecieri” privind frumuseţea platformelor de comunicare publică. În schimb, România lasă impresia că este perfect mulţumită. Slabă la cap şi nepricepută în apărarea intereselor sale, stă cuminte în banca ei şi se bucură copilăreşte când primeşte câte o sticlă colorată de la emisari aflaţi la mare distanţă. Oficialităţile noastre se laudă aiurea, comparându-şi „performanţa” cu colegi din ţări aflate în necazuri mai mari. Cele mai noi argumente ale succesului cu care se împăunează toţi de pe lângă Strategie arată către „locul în clasament”... cică am fi pe locul 14 în lume, în faţa unor ţări cu sisteme de sănătate mult mai performante sau mai eficiente.

În cel mai bun caz, ar trebui să ne vedem de nevoile noastre şi să ne măsurăm performanţa în raport cu priorităţile la care românii vor rezolvări. Iar dacă tot avem chef să comparăm naţiunile,  hai să ne comparăm cu olimpicii, cu campionii la vaccinare! Nu e deloc justificat să râdă ciobul de oala spartă. Cu ce mă încălzeşte pe mine că alţii o duc mai rău? Tu, care citeşti şi înţelegi, vezi unde este fractura de raţionament.

De fapt, ţuguind buzele pentru accentul de preţiozitate, oficialii ne ţin lecţii de distanţare faţă de putere. Ne reamintesc, în oglindă cu Bruxelles, ca fiecare să stea în banca lui. Ca şi cum nu este treaba noastră să îi luăm la întrebări şi, în orice caz, nu cu întrebări grele despre interesul public. Nu am văzut vreun demers onest al CNCAV-ului şi al superiorilor acestuia pe lanţul de decizie faţă de propăşirea neamului. Când au făcut Strategia, mintea le-a stat la neamurile proprii. La fel, când au dat din cap aprobator la toate condiţiile negociate de Comisie.

Oare, cât de bine cred românii că merge Strategia? Vaccinăm de parcă avem terenul înclinat în poarta noastră. Nu reuşim să ieşim din liga mică, mergem pe burtă cu mize mici şi cu amăgirea că altora le este oricum mai greu. Nu văd efortul de a genera solidaritate. Din contră, toate aranjamentele şi stratagemele ce ni se explică post-factum duhnesc a păcăleală ieftină, iar când le cerem socoteală se miră că nu facem plecăciuni. De fiecare dată când guvernanţii ies să explice cât de bine merg toate, au mina unora care sunt convinşi că fac sacrificii şi care se miră că nu sunt apreciaţi de supuşi pentru firimiturile pe care le scapă sub formă de flacoane.

De ce nu văd guvernanţii lucrurile „rele”, măcar la ceva timp după ce sunt aduse în văzul tuturor de unul ca tine, ca mine, care suntem observatori ai aceleiaşi vieţi? Răspunsul este într-un singur loc: obişnuinţa cu privilegiile şi cu puterea. Nu mai există nici sentimentul, nici exerciţiul răspunderii. „A fi în slujba societăţii” şi-a pierdut valoarea. Temporar, îţi vine să te faci şofer de flacoane cu vaccinuri, pentru că numai aşa ai acces şi la putere şi la vaccinuri, pentru tine şi pentru neamul tău. Acesta este esenţialul!