COMENTARIU: Briza adie dinspre râul Moscova

Urmele trecerii generalului Patruşev nu au fost consemnate doar printr-un simplu comunicat, preşedintele Băsescu simţind nevoia să facă precizări. Doar invitaţia pentru distinsul oaspete, pasăre rară rusă pe aici, a fost făcută de consilierul pentru securitate naţională Iulia Fota. Mânat de o logică bine delimitată, cu parfum vag de război rece şi lume bipolară, domnul Băsescu a spus că discuţiile au fost bune, cam cu mârâieli prin părţile esenţiale, dar că preşedintelui Putin i se poate transmite "deschiderea pentru cooperare". Cât despre un viitor contact oficial româno-rus la cel mai înalt nivel, domnul Băsescu e sceptic, iar domnul Putin e deocamdată prea ocupat să îşi pună în ordine viaţa personală.

Relaţiile politice româno-ruse nu sunt de ieri, de azi, mai mohorâte şi reci decât apele râului Moscova. Anul trecut, în timpul meteoricului guvern Ungureanu, ministrul său de Externe, Cristian Diaconescu, recunoştea corect şi cu jumătate de gură: "Agenda bilaterală a relaţiei politice cu Rusia trebuie upgradată (...) În ceea ce priveşte aspectele politice, cred că lipseşte deocamdată de pe agenda bilaterală tema legată de chestiunile politice şi de securitate ale regiunii". Realismul şi disponibilitatea au rămas însă în acest stadiu.

Dialogul bilateral la nivel mediu şi înalt fiind quasi-absent, România şi Rusia îşi mai surâd cu reţinere sau se încruntă doar în contexte foarte largi, care privesc îndeosebi aranjamentele de securitate şi sâcâitoarea dependenţă energetică. Ne mai încălzim cu gaze ruseşti, mai fluturăm batistuţa din dosul scutului anti-rachetă, ne mai măsurăm cu ei putinţele prin Republica Moldova. Relaţie tipică între o putere şi un stat căruia pare că îi lipseşte în acţiune orgoliul pe care şi-l arogă (discursiv) de "frontieră a UE".

Cu un nou ambasador la Moscova nu se face primăvară, dar se pot face multe. Vasile Soare, noul nostru trimis, a dat faţă cu Parlamentul. Diplomat experimentat şi respectat, Soare a spus: "Îmi propun revitalizarea dialogului politic la nivel înalt, să încercăm o cadenţă mai bună în acest sens", cu precizarea neagră şi necesară: ultimul contact la nivelul primilor-miniştri a fost în 2004, iar la nivelul miniştrilor de Externe în 2009, fiind "foarte rare" şi vizitele parlamentare. Dar s-a simţit obligat să fie optimist: "Este o deschidere crescută din partea lor şi cred că asistăm la o schimbare în tonul politicii externe ruseşti faţă de România".

Dacă vizita generalului Patruşev a adus o briză mai călduţă dinspre Moscova şi dacă "deschiderea crescută"a Rusiei este "pe bune", rămâne să o simtă pe pielea sa ministrul Corlăţean, care va merge în vizită oficială în Rusia. Unde va trebui să se dovedească abil, pentru valorificarea acestei deschideri în interes românesc. Altfel, vorba lui Ion Iliescu, "marcăm momentul" şi cu asta rămânem.