COMENTARIU | Crenguţa Nicolae: Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai conservator partid din ţară?

Postarea nu era însă preluată de pe contul personal al lui Palada, ci de pe pagina sa „oficială”, unde apărea îndulcită într-un punct esenţial: cel referitor la identitatea PSD, partidul care s-a recomandat mereu electoratului ca fiind de stânga ori centru-stânga.

„PSD nu e un partid de lider, să se sfărîme după ce îi piere imaginea centrală, cum a păţit PDL. PSD e un partid de idee. Ideea e simplă. Nu e vorba despre stînga aici în propoziţie. E altceva. E conservatorism. Şi cît timp există progresism, există şi conservatorism într-o societate. Deci pe loc repaus şi joc de glezne de voie: nu moare PSD cînd vor civilii”, sună postarea preluată. Cea originală: „PSD e un partid de idee. Ideea e simpla. Nu e de stinga. E conservatorism. Deci stay cool: nu moare PSD cind vor civilii.”

Palada comentase scrisoarea Ecaterinei Andronescu contra lui Liviu Dragnea, iar reflexul pe care a urmărit să-l sublinieze sociologul era în esenţă acelaşi de la căderea guvernelor Grindeanu şi Tudose: la orice atac din afară (cum a fost acum cel prilejuit de mitingul din 10 august), partidul se strânge în jurul liderilor săi actuali, chiar dacă ei nu sunt neapărat pe placul tuturor membrilor sau simpatizanţilor. Noutatea acum e însă alta: este prima oară când cineva dintre susţinătorii cunoscuţi ai PSD spune clar că PSD, partid afiliat în PE grupului socialiştilor europeni, nu îşi mai vede centrul de greutate, liantul intern şi atracţia electorală în opţiunea ideologică de stânga.

Cineva mai bine informat i-a comentat la postarea originală: „În sfârşit le-ai dezvăluit secretul. Şi ei, micuţii, se chinuiau să facă un partid de stânga cu care să userească electoratul PSD. Proşti, ce să le ceri?” La care Palada răspunde: „parca in manualul micului progresist este scris ca e sarcina de serviciu sa fie destepti. iaca nu respecta manualul.” Conversaţia se referă la încercările, începute după alegerile prezidenţiale din 2014, de a crea un partid de stânga rival cu PSD, încercări pe care unii le-au crezut concretizate ba în apariţia USR, ba chiar în apariţia MRÎ, pentru că li s-a părut că diverse poziţionări ale acestora s-ar apropia de stânga. Se mai referă însă şi la altceva: la strategia pe care PSD a început deja s-o pună în practică mai întâi pentru alegerile prezidenţiale de la anul.

În preajma mitingului din 10 august, simpatizanţii PSD au început să propage un soi bizar de critici: Gabriel Liiceanu sau Vladimir Tismăneanu, autori ai unor texte laudative despre înjurătura preferată de la proteste, au fost catalogaţi drept „marxişti”, iar huliganii de la miting au fost denunţaţi ca fiind anarhişti de stânga („Antifa”). Aceasta după multe luni în care îndeosebi pe Facebook, dar şi pe site-urile care susţin Coaliţia pentru Familie au circulat teorii despre felul cum Occidentul vrea să ne bage pe gât filozofia „progresistă”, „sexomarxistă” sau „liberală”, spre a realiza şi în Europa de Est degradarea moravurilor şi dezintegrarea naţiunilor pe care le-ar fi dorit comuniştii Şcolii de la Frankfurt (şi de aici etichetarea lui Liiceanu şi Tismăneanu drept „marxişti”, pe motiv că orice schimbare cu forţa a unui regim politic poate fi subsumată unor idei de stânga).