COMENTARIU: Ion Iliescu iese din iarnă printr-o retragere cu final amânat

Acelaşi mod de candidatură care a fost votat lejer, cu doar o zi în urmă, la şedinţa conducerii lărgite a partidului. Întâlnire de la care Ion Iliescu a plecat cătrănit.

Decizia venerabilului lider a stârnit, cum era de aşteptat, felurite emoţii, dar care se înscriu într-un soi de reacţie-standard: regrete, sperăm să revină, că e păcat să ne spună "la revedere!". A se adăuga gestul mimetic, dar cu alte motivaţii, al lui Ilie Sârbu, cel mai cunoscut tată-socru al partidului.

Poate că, într-adevăr, instituţia Iliescu vrea să spună "Adieu!". Preşedintele de onoare, s-a derobat uman: senectutea, dorinţa de a-şi petrece timpul în compania sinelui, a feluritelor reflecţii despre micile si marile întâmplări ale vieţii. Dar până a se lăsa în voia introspecţiilor, e de aşteptat ca Iliescu să facă o ultimă şi probabil de pomină demonstraţie de forţă la Congresul din 20 februarie. Doar facerile şi desfacerile politice îi sunt raţiune de existenţă. Şi nu este exclus ca el, patriarhul, să blagoslovească public drept moştenitor spiritual pe vreunul dintre candidaţi. Şi să fie un congres al său, nu al lui Geoană,Vanghelie&comp.

Şi totuşi, judecând cinic, Ion Iliescu poate ar mai vrea o tură, căci sigur poate. Doar se mai încarcă niţel, mai aruncă undiţa, să vadă cum stă în afecţiunea colectivă, îşi mai contabilizează fidelii şi simpatizanţii. Nu cred că este cineva care îl poate ţine realmente pe tuşă. Nu este un cavaler al tristei figuri, ci un om care a dat o altă valenţă condiţiei de "fost", căci nu se va resemna să fie un Orient -Express tras la odihnă pe o şină lustruită. Charisma îi funcţionează, este ascultat şi capitalul său de imagine este considerabil încă. Şi, la o adică, preşedinte va fi şi de-acasă, în halat şi papuci matlasaţi, scanându-i prin aburii ceaiului cu rom pe aspiranţii la înţelepciune politică veniţi la uşa sa.

Cert este că, după anunţul de retragere al preşedintelui de onoare al PSD şi coşmar al vieţii sale, Mircea Geoană a fost un timp mut ca o lebădă. Apoi a exprimat regrete, tristeţi împăciuitoare şi a pus în funcţiune optimismul de serviciu. Nu ştie dacă să se bucure sau să se înnegureze. În gând zice Tatăl Nostru. După care, va începe să se frământe, despicând firul în zece, încercând să ghicească ce fel de lovitură de graţie îi coace "ăl bătrân".

Curios cum, mereu şi mereu, totul se învârte în jurul aceloraşi Iliescu, Năstase, Geoană. Echipele sunt, până la urmă, doar nişte sateliţi pe orbita cuiva. Nişte sori mai mititei care, din când în când, mai scapă de pe circumferinţele tutelare. Nu-i de mirare că PSD, poate mai mult decât alte partide, va sfârşi prin a fi judecat la "botul calului" printr-o înşiruire, pe nerăsuflate, de clişee şi tipologii prăfuite.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)