COMENTARIU | Lelia Munteanu: Hai, că n-avem multă minte: Vasilica – preşedinte!
În staţie la Lizeanu, stăteam lecturând ziaru’. Şi-un eseu de Derrida – viaţa mea, inima mea.
Când să scot din părţi (obscure) ”Critica raţiunii pure”, am văzut trecând o blondă, ca după ultima modă. Avea girofar şi tiorbă şi-am intrat cu ea în vorbă:
– Domnişoară, domnişoară, ce program aveţi diseară?
– Espri-măte pe corecte: n-am program, eu am proiecte!
– Şi-ncotro şi pentru ce, cu suită SPP?
– Uite, carevasăzică: orice om îi este frică. Cu SIE mi-a trecut MIE şi merg la preşedinţie!
-Pot şi eu… hm!… cum să zic, ca să vă votez un pic?
La-nceput, că nu se poate şi că am mers prea departe. Da’ când i-am citat din Nietzsche a oftat. N-avea ce zice.