COMENTARIU Lelia Munteanu. Sara Netanyahu şi gura ei slobodă

Astăzi, în cotidianul Yedioth Ahronoth, editorialistul Nadav Eyal semnează un text cu titlul „Aruncă ţara în foc”, în care aminteşte nişte vorbe din urmă cu 20 de ani ale Sarei, soţia premierului Netanyahu: „Bibi e un conducător mai mare decât ţara asta. Este, cu adevărat, un lider de talie internaţională. Toţi vor, în ţara asta, să ardă, să se distrugă? Dă-o naibii! De ce trebuie să facem vreun efort? Mai bine ne mutăm în străinătate şi ţara să se ducă naibii!”.

 

Autorul comentariului e nedrept. În primul rând că citatul e profund contextualizat: aflase că Ariel Sharon va deveni prim ministru, în detrimentul lui Bibi şi, cum îi e obiceiul, a reacţionat cu nevricale.  

 

Am citit frazele de câteva ori, şi de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga: ideea Sarei din urmă cu două decenii nu diferă de cea a lui Bibi de azi – dacă ajungeţi voi la putere, daţi foc ţării! Mai bine ne cărăbănim de pe-aici, fiindcă aţi fi putut alege un mare lider, dar se vede treaba că nu-l meritaţi.

 

Pe de altă parte, a avut şi Ehud Barak dreptate: problema lui Bibi e (dintotdeauna) Sara (şi gura ei slobodă).

 

Altminteri, îi dau dreptate editorialistului de la Yedioth Ahronoth: premierul în funcţie pune paie pe focul reţelelor de socializare, instigându-şi membrii din Likud, care îi terorizează pe cei din Blocul Schimbării. Mai mult, de zile întregi le pichetează casele (după modelul pichetării reşedinţei din Balfour a lui Netanyahu, ca să fim drepţi). Suporterii premierului au incendiat fotografia (cu kippa!) a lui Naftali Bennett (deşi mulţi îi împărtăşeau cu entuziasm convingerile belicoase de pe vremea când le era aliat).

 

Shin Bet, securitatea internă, avertizează că atmosfera e super-incendiară şi seamănă cu atmosfera premergătoare asasinării lui Yitzhak Rabin.