COMENTARIU Lelia Munteanu: Studenţii - duşi ca la Zoo, să-l vadă pe Iohannis în habitat

De departe, imaginea cea mai şocantă a şezătorii electorale organizate în seara aceasta de Preşedintele şi candidatul Iohannis: profesorii de la SNSPA, care şi-au încolonat studenţii şi i-au dus în Aula Bibliotecii Centrale Universitare, ca la Zoo, să-l vadă pe candidatul Iohannis în habitatul său. Sau te pomeneşti că pregătesc pentru viitorul seminar, un subiect legat aberaţiile democraţiei? Mi-e teamă însă că sunt pur şi simplu... (caut cel mai blând cuvânt)... obedienţi. Dar, dacă profesorii lor sunt obiedienţii, studenţii - din câte îmi amintesc - nu se lăsau astfel folosiţi nici pe timpul lui Ceuşescu – să fie prezenţi doar ca să umple o incintă, să fie „instruiţi” (verbul emană de la Cotroceni) să-şi pună gândirea critică între paranteze şi, la nevoie, bată din palme atunci când li se face semn.

Va fi o „dezbatere academică”, au perorat propagandiştii PNL. Ce-a fost academic în spectacolul de dispreţ suveran al Preşedintelui în funcţie şi candidatului Iohannis? Spectacolul garantului democraţiei, care motiva că n-o invită pe contracandidata Dăncilă, fiindcă nu doreşte s-o legitimeze. Studenţii de la SNSPA trebuie să ştie că au legitimat-o 2.051.725 de alegători. Şi că, în lupta electorală, IQ-ul nu e printre criterii (dacă lucrurile ar sta altminteri, am scăpa elegant de majoritatea zdrobitoare a „aleşilor”).

Preşedintele în exerciţiu (care şi-a asumat şi rolul de moderator) a început prin a-şi prezenta promisul bilanţ: a furnizat acelaşi discurs pe care l-a plimbat toată campania. (Despre cele „câteva realizări care vor influenţa semnificativ parcursul României pentru ani” pe care şi le-a atribuit – mâine, pe larg). Nici un cuvânt despre Proiectul de Ţară, nefinalizat. Nici un cuvânt despre proiectul România Educată, nefinalizat.

Candidatul pentru al doilea mandat - aceeaşi senină mulţumire de sine, soră cu aroganţa („Fără mine, statul de drept din România s-ar fi rupt”).

La întrebările jurnaliştilor selecţionaţi – un şuvoi, adormitor, de truisme, pe care le-am răs-auzit în ultimele săptămâni; răspunsuri vagi chiar şi la la întrebări ţintite, din când în cînd - iritare greu disimulată. Cel puţin o dată, pe buza ridicolului – „Sunt un fan al independeţei Justiţiei”.

La pauză, scor nul.

În partea a doua, candidatul a tras pe scurt concluziile primei părţi şi s-a arătat mulţumit.

Apoi, a propus domnia şi-a lansat sieşi o „temă de dezbatere” – recordul de participare la vot în diaspora.

Prin minutul 70, actualul şi viitorul Preşedinte pare să-şi fi făcut o blândă dojană: în al doilea mandat, „cred că aş comunica mai mult”.

În minutul 82, a citat inscripţia de pe şepcuţa dăruită de Trump: “Romania First!”.

(N-am înţeles ce ne-a sfătuit să facem noi, românii, în „imaginarul colectiv”, ca să găsim soluţii...).

În sfârşit, o întrebare despre România Educată. Răspunsul: proiectul merge mai departe (noroc cu al doilea mandat) - nici o idee, câteva sloganuri.

Actualul şi viitorul preşedinte al României are, în continuare, pudoarea de a nu-şi reproşa nimic şi obstinaţia de a nu avea nici o viziune.

Surpriză: după ce s-a declarat mulţumit de „dezbatere”, Iohannis a dat dat cuvântul studenţilor din sală. Şi, stupoare, ÎNTREBAREA SERII: „Aş dori să vă întreb de ce nu aţi ales să invitaţi şi nişte jurnalişti care să vă pună nişte întrebări incomode. Subiectele sunt ştiute: problema caselor, problema conferinţelor de presă pe care nu le-aţi ţinut de-a lungul mandatului. De ce nu aţi invitat şi nişte jurnalişti care să vă pună în dificultate?”. Îmi cer iertare că nu i-am reţinut numele, promit să-l aflu.