COMENTARIU Marius Oprea / Poţiunea simplă împotriva ”bolii Ghinea” şi loţiunea de cenzură împotriva ”virsusului Cîţu”

Nimic nou în Parlament. Încă o moţiune, o loţiune înghiţită uşor şi fără probleme digestive de către majoritatea aflată la guvernare. Dintr-un punct de vedere, ministrul Ghinea are dreptate: moţiunea împotriva lui aduce cumva a ”fake news”, nu neapărat că n-ar fi reală, fără conţinut. Dar n-are niciu efect. Nu e falsă, dar nu e ştire.

În istoria parlamentară a României de după 1989, am avut o tonă de moţiuni de cenzură şi o tonă şi jumătate de moţiuni simple. Au trecut doar două moţiuni de cenzură, în treizeci de ani: una prin care a picat guvernul Boc, pe fondul crizei economice de la sfîrşitul deceniului trecut şi cea prin care Orban a reuşit prin ”arta negocierii” performanţa de a o da jos  pe Viorica Dăncilă şi a schimba practic, fără alegeri, ”configuraţia” majorităţii parlamentare şi culoarea guvernului. O performanţă care acum, paradoxal, în loc de recunoştinţă, e pe cale să-i aducă sfîrşitul politic.

Cîteva moţiuni simple, precum cea respinsă ieri (cred că două-trei, dintre care una anul trecut) împotriva unor miniştri au trecut, dar fără efect. Miniştrii au rămas. Moţiunea e ”simplă”, în sensul că nu are în mod obligatoriu şi efect. Ca să ne dăm seama cît de inutile sînt, de fapt, asemenea moţiuni şi cît de puţin relevant este rezultatul lor, să ne amintim că moţiunea simplă împotriva dezastrului de la sănătate, a ministrului Vlad Voiculescu, a picat la vot, dar el a fost ulterior demis de Cîţu. Invers, însă, nu s-a întîmplat niciodată.

Mai mult, exact acum un an, Camera Deputaţilor a adoptat moţiunea simplă depusă de PSD împotriva lui Cîţu, pe atunci ministru al finanţelor, cu un scor ruşinos pentru el: 166 pentru, 94 contra. Cinzeci de parlamentari fie s-au abţinut, fie n-au votat. Ea n-a produs însă niciun efect, pentru că aşa cum spune Constituţia, o moţiune simplă care a trecut nu atrage obligativitatea demiterii ministrului. E la latitudinea primului ministru. Şi Orban, să-şi dea acum palme, l-a iertat atunci.

Îmi aduc aminte discursul furios al lui Cîţu, de anul trecut, cu ocazia moţiunii. N-avea treabă cu finanţele, ci cu gazele. ”V-aţi urcat pe cadavre pentru a vă impune agenda politică. Vreau să vă reamintesc cine sunt semnatarii moţiunii, cei care în 10 august au bătut şi gazat români nevinovaţi. Sînteţi nişte ţepari, aţi dat ţeapă oamenilor. Semnatarii sînt criminali, pentru că şi-au permis să şantajeze guvernul. Aceşti criminali au jucat poker cu sănătatea românilor, încercînd să-l şantajeze pe preşedintele României. Au modificat în mod criminal propunerile economice. Aţi lăsat statul român nepregătit şi vulnerabil, pentru asta ar trebui să răspundeţi penal, aţi subminat statul, prin ceea ce aţi făcut în Parlament”. Lucruri perfect valabile, mai puţin ”gazarea”, care sînt susţinute acum, împotriva lui Ghinea, în discursul PSD-ului.

Moţiunea simplă de anul trecut împotriva actualului prim-ministru era intitulată ”Virusul Cîţu a infectat economia naţională”. Fapt valabil pentru unii şi în prezent, în contextul anunţatului ”faliment PNRR”. Atunci, PSD-ul a primit ajutor inclusiv din partea ”arcului guvernamental”, care acum îl susţine pe Cîţu ca pe ”salvatorul României”. Daxă se va depune o moţiune de cenzură împotriva guvernului, Cîţu,a acesta va fi spălat şi limpezit acum în toate apele. Şi nu se va întîmpla nimic.

Moţiunile, simple sau de cenzură, sînt doar un exerciţiu de retorică, nu şi de democraţie reală. Cu ocazia lor, vedem cît de puţin discernămînt au aleşii. Cum se aliniază, îndeobşte, în spatele ”directivelor” partidului. Cred că sînt mulţi liberali cu scaun la cap, ca să nu mai vorbesc de alegători ai lor, care l-ar fi vrut înlocuit pe Cristian Ghinea, cel care a făcut din PNRR un ping-pong cu Bruxelles-ul, din care e pe cale să piardă România. De data aceasta nu e o competiţie partizană, nici un exerciţiu de retorică, precum la moţiune, ci o problemă  de bani. Bani pentru viitorul României.

Dacă PNRR-ul va fi un eşec (şi sînt toate semnele, mă tem, că aşa va fi) Ghinea trebuie totuşi păstrat, ca vinovat de serviciu. Din ”vinovăţia” lui are de cîştigat PNL-ul, care e într-un război surd cu USR-PLUS. Are de cîştigat Cîţu, care se poate salva prin găsirea ”ţapului ispăşitor”, pentru un eşec care altfel l-ar putea costa în lupta din interiorul partidului, cu Orban. Are de cîştigat chiar şi Barna, care-i poate reproşa lui Cioloş, uitînd de prietenia lui cu Ghinea-ghinioistul că el l-a promovat, în guvernul lui ”tehocrat” la ”fonduri europene”, ca să n-aducă niciun ban.

Politic, există cîştigători. Au de pierdut însă toţi românii. Dacă nu iese PNRR-ul, fără alţi bani împrumutaţi, va fi dezastru în ţară. Pe de altă parte, noi împrumuturi şi noi dobînzi ne vor amaneta viitorul, ţara. Am putea ajunge în situaţia Greciei, de mai demult, dar noi n-avem insule ”de vînzare”. În orice caz, România va ajunge la casa de amanet a bancherilor şi în ”custodia” binevoitor-interesată a unei ”ţări-administrator”. Cum s-a întîmplat acum un deceniu şi jumătate cu Bulgaria, super-îndatorată şi în faliment economic.

Atunci, nicio moţiune nu va mai conta. S-au dovedit atît de ineficiente, încît ar trebui scoase din regulamentul Parlamentului, pentru că ele nu sînt ”exerciţii de democraţie”, ci exerciţii de obedienţă ale aleşilor – nu faţă de alegători, ci faţă de şefii lor de partid. Sînt dovezi ale respectării interesul de grup, nu de obşte. Sînt simple ”poţiuni” şi ”loţiuni”, care nu produc ”pîine”, ci doar circ.