COMENTARIU Marius Oprea | Vaccinarea ca act cultural: preşedintele Iohannis se vaccinează de Ziua Culturii Naţionale

Altfel, o zi ca toate celelalte – dacă nu ar fi şi aceea în care preşedintele ar fi hotărît să se vaccineze. De ziua ei, Ministerul Culturii continuă să gestioneze dărîmarea înceată a monumentelor României. Muzeele sînt şi au fost în mare parte a anului mai mult închise, teatrele, sălile de concerte la fel. Cultura se face de acasă. E în izolare, aşa cum a fost de fapt, în raport cu precocupările guvernanţilor, de trei decenii încoace.

Şi, atunci cînd se întîmplă ceva în acest segment văduvit, în genere nu se întîmplă ”de bine”. Crunt atacaţi de pandemie, actorii şomează, cot  la cot cu toţi ceilalţi profesionişti ai culturii. Orice palidă încercare de a trece şi a produce evenimente culturale pe reţelele de socializare e o întreprindere individuală, nicicum susţinută şi promovată şi ca urmare fără prea mare ecou. Aşa că nu s-a întîmplat nimic relevant în domeniu, cu excepţia faptului că, la trecuta rectificare de buget, pe anul 2020, de la Ministerul Culturii s-au tăiat 63 de milioane de lei.  Cultura oricum este în lockdown, ce le trebuie bani, va fi judecat ministrul de finanţe Florin Cîţu, actualul prim-ministru. Între timp, în judeţul Braşov s-a mai prăbuşit un turn al unei vechi fortificaţii medievale. Ce ne mai trebuie şi ruine, cînd ţara e presărată de ruinele industriale ale economiei socialiste?

Cultura e un peisaj arid – e ca şi cum deşertul Atacama, în care trăiesc oricum cele mai puţine vieţuitoare din lume, ar fi fost lovit brusc şi de îngheţ. Instituţiile culturale, dacă nu au lacătele puse, lucrează fără public, ori sînt rar vizitate, mai degrabă doar de către cei interesaţi direct. Protestele faţă de moartea clinică a culturii române sînt irelevante. Vocile actorilor, ajunşi aproape muritori de foame după ce au ajuns să mai joace numai acasă, în faţa publicului familial neplătitor sînt singurele care s-au mai auzit în spaţiul public, dar degeaba. Nimănui, dintre cei aflaţi la putere, nu-i pasă. Căci, ce relevanţă socială ar putea avea, de pildă, o grevă a bibliotecarilor, arheologilor, sau restauratorilor de artă? Cîte voturi ar pierde un partid, sau coaliţie la guvernare, ca urmare a ei? Aici e şi motivul pentru care cultura e ”oaia neagră” a oricărui buget de stat al României: e ultima cînd e de primit ceva şi prima la tăiere.

Cultura română a ajuns mai departe decît oricînd de spaţiul european, într-o zonă a alienării. Complexul de marginalizare este tot mai acut, în lipsa finanţării unor proiecte relevante şi a unei viziuni care să o aşeze într-o scară potrivită de valori. Deşi avem, din belşug, cu ce să ”defilăm”, noi nu ne descoperim: rămîne, cîteodată, să fim descoperiţi de alţii, pentru a rămîne în panteonul mondial – cazul lui Brâncuşi e cel mai relevant. Rămînem, ca şi în trecut, la nivelul depunerii de flori la statuia ”poetului naţional” şi a recitalurilor de poezie, cu un public format din familiile recitatorilor şi notabilităţilor oraşului. La Fălticeni, de pildă, Ziua Culturii Naţionale se marchează prin lansarea unui videoclip cu recitări din Eminescu, apoi ”prof. Lenuţa Rusu împreună cu grupul Moldava de la Clubul Copiilor Fălticeni vor recita şi vor cînta în direct din versurile lui Eminescu”, iar ”prof. Constantin Bulboacă va aduce omagiu marelui poet, prin recitare”. Ziua se va încheia apoteotic, printr-o proiecţie cu lasere, pe faţada Muzeului de Artă ”Mihai Irimescu” din localitate.

Şi ceea ce se întîmplă la Fălticeni se întîmplă în mai toate oraşele, mari şi mici, ale României. În acest an, pentru manifestările de Ziua Naţională a Culturii, se anunţa pe 4 decembrie anul trecut că ”s-a lansat apelul pentru concursul de proiecte”, cu un ”buget extins”, de 2 miloane de lei, alocat prin ordin de ministru. Mi-e teamă să mă gîndesc, cum arăta bugetul ”neextins”. De curiozitate, m-am uitat pe lista proiectelor bugetate.  E cel mai relevant exemplu de alienare a culturii. Ultimul proiect de deasupra liniei, care a reuşit să treacă baremul şi să primească bani de la Ministerul Culturii este cel depus de către ”Gliga Comimpex” şi are titlul ”Cultură şi Suflet Românesc”.  

În preajma Zilei Culturii Naţionale, singura ştire a fost aceea că Alexander Nanau, regizorul filmului ”Colectiv”, refuză decoraţia ”Meritul Cultural”, acordată de preşedintele Iohannis. ”Este cel mai cinic moment pentru a decora, simbolic şi gol de sens, cultura României”, a spus acesta. Iar Ministerul Culturii s-a simţit dator să reacţioneze, printr-un comunicat: ”afirmaţia conform căreia Ministerul Culturii nu s-a implicat în gestionarea crizei sectorului cultural afectat de restricţii în 2020 este răuvoitoare şi lipsită de temei. Anul trecut, pandemia a restricţionat multe domenii, cel cultural fiind printre cele mai afectate. Ministerul Culturii a pus în prim plan această realitate şi a fost un partener onest al tuturor actorilor din domeniul cultural, luînd măsuri în baza consultărilor cu aceştia”. Tot printr-un comunicat,  sîntem anunţaţi şi că ”la ora 18.00, de Ziua Culturii Naţionale, în mai multe oraşe din ţară va fi aprinsă Flacăra Culturii, în mod simbolic, prin proiecţii luminoase pe clădiri de importanţă locală şi naţională”.

E cum presupuneam: singurul eveniment relevant cu ocazia Zilei Culturii Naţionale rămîne vaccinarea preşedintelui.