COMENTARIU: Moţiunea de cenzură a picat, mahalaua politică îşi urmează cursul

Cu toată figura lungă şi aerul dezamăgit ale lui Victor Ponta, PSD a fost doar la o respiraţie de atingerea obiectivului său, însă aritmetica votului a rămas implacabilă şi neimpresionată de zbuciumul din cazanul plenului reunit al Parlamentului. Aproape o victorie, sau o înfrângere la mustaţă, depinde în care parte a paharului priveşti. Probabil că social-democraţii au ieşit bine motivaţi din acest episod şi îl vor repeta, cu o nouă moţiune, poate cu un altfel de rezultat. Mai ales că este posibil ca şi garnitura lor să se întremeze oficial sau în frăţia neştiută a bilelor albe şi negre, de la momentul zero, cu aleşi din alte partide, care au niscaiva remuşcări sau alte apăsări de conştiinţă.

PDL a constatat că nu e disciplină sub măslinii săi. Nu este de mult şi acum este pe faţă. Dincolo de poveştile cu revoltele cu voie de la împărăţie, de genul "Oajdea" sau de "colegii din PDL" care au greşit la vot şi acum îşi smulg peruca, după cum i-a depistat privirea ageră a lui Radu Berceanu, mulţi dintre parlamentarii liberal-democraţi se duc prin colegii cu sufletul cam îndoit. În acest moment, apartenenţa la partidul care ţine pâinea şi cuţitul nu înseamnă vreun transfer de fericire către alegătorul anonim, ci apropierea furtunii care va face harcea-parcea buzunarele traiului de toate zilele. Ei sunt cei mai pasibili ca, în scurt timp, să fie întâmpinaţi, când se duc pe la casele lor, cu manifestări duioase de genul bombardamentelor spontane cu fluturaşi de pensii şi salarii, straşnic văduvite de procente, că roşiile şi ouăle au ajuns delicatese. Avatarurile votului uninominal.

Cât priveşte smotocitul guvern Boc, mintenaş scăpat din ghearele moţiunii, se va împrospăta cumva. Acum, mai la toamnă. Că se numeşte remaniere sau restucturare, ceva se va schimba. Măcar pe ici-pe colo, de dragul aparenţelor. Până una-alta, n-am văzut vreun curajos din coaliţie care să-şi facă auzită măcar o firavă voce critică la adresa tripletei intangibile Blaga-Videanu-Berceanu. Iar prezidentul încă stă cu mâna pe umărul miniştrilor independenţi, chit că se mai trezeşte câte un parlamentar PDL rătăcit să-şi înfoaie penajul că nu-i place de tipul de la Finanţe, că are aere şi e prea independent, iar "invizibilul" de la Agricultură nu-l lasă să umble la puşculiţa cu bani europeni. Aşa că marea întrebare este: dacă greii partidului rămân intangibili, miniştrii cu lustru de tehnocraţi rămân copiii preşedintelui, miniştrii maghiari sunt aprig apăraţi de Uniune, cum se va face cosmetizarea guvernului ?

Totul este un carusel care se învârte la nesfârşit. Unii mai cad, altii se agaţă din mers, premianţii se rotesc în locurile cu securitate asigurată, fără pericol de "reject". Şi sunt cam aceiaşi actori, dar într-o dramă cu accente din ce în ce mai întunecate.

Nimic nu e mai trist decât faptul că trăim de ceva timp între disperare şi mahala. O mahala care s-a întins la cel mai înalt nivel. Nu faptul că moţiunea de cenzură a căzut este marele eveniment de tocat. Evenimentul este că luni, 14 iunie, într-o zi parlamentară foarte lungă, a fost "arestat" microfonul Camerei Deputaţilor de către furioşii de la PSD şi PNL, preşedinta Camerei, care face atât caz de imaginea forului legislativ, a şters-o englezeşte, iar preşedintele "cu delegaţie" a scăpat şedinţa din mână.

A fost un moment prelungit de disoluţie, care ar putea să se repete. Şi de care nu-i pasă cuiva, pentru că nimeni nu vrea să se vindece de suficienţă şi pentru că există o mare disponibilitate, din toate taberele politice, pentru arestarea microfoanelor şi pentru topitul în ceaţă. După cum o cer interesele.

Comentariu de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro.