COMENTARIU: O duzină (plus doi) de candidaţi aşteaptă voturile noastre

Cele treizeci de zile de campanie, imunde atunci când nu erau anoste, au scos prea rar sau deloc la iveală laturile bune ale personalităţii candidaţilor cu pretenţii la podium. Mai curând i-au arătat în splendoarea umbrelor, limitelor, le-au potenţat metehnele şi falsităţile cu lustru. Până la urmă, aceasta este o expunere folositoare: alegătorii îşi dau votul cu inima îndoită sau uşoară, dar în cunoştinţă de cauză.

Cunoştinţa de cauză este întărită şi de faptul că, totuşi, aceiaşi candidaţi care contează sunt de multă vreme în circuitul politic autohton. În timp, au fost atât de afişaţi şi tocaţi, încât era greu de crezut că ei, ca individualităţi, ar mai fi furnizat vreo surpriză majoră.

De fapt, în aceste treizeci de zile de campanie, candidaţii ar fi trebuit să lase impresia că sunt centrul şi sufletul spectacolului. În mod ciudat, nu au fost, pentru că diversele atracţii s-au aşezat în afara cercului magic. Astfel, contextul general i-a impins adesea pe candidaţi după o perdea cu ţesătură opacă.

Citeşte şi: Campania electorală pentru primul tur al alegerilor prezidenţiale se încheie sâmbătă, la ora 7.00

Cert este că, nici de această dată, nu au apărut cavalerul (sau domniţa) "fără teamă şi prihană" pe post de candidat providenţial. Romantismul politic este îngropat definitv la zece metri sub pământ şi doar marii naivi mai cred că în 2019, la tura următoare, candidatul-minune se va îndura să apară. Singura minune din 2019 va fi că "roata" va aduce România la preşedinţia Uniunii Europene.

De fapt, nici nu avem nevoie de candidaţi -minune şi de preşedinţi providenţiali. Este îndeajuns ca acela care îşi va muta biroul în cochetul palat Cotroceni să înţeleagă într-un fel profund că oamenii, prin vot, i-au dat spre păstrare şi folosire pentru binele public "ceva" cu preţ necuantificabil: încrederea şi speranţele lor. Este cea mai mare povară şi responsabilitate, de care un adevarat preşedinte nu trebuie să fie strivit, depăşit, ameţit.

Poate că acum este timpul ca preşedintele să fie într-adevăr şi al celor care i-au dat încrederea şi nădejdile lor, dar şi al celor care l-au respins cu scepticism şi răceală. Preşedinţii de până acum s-au grăbit să spună asta, într-un fel sau altul , la începutul mandatelor lor, după care acest "crez" s-a ponosit, ca o haină de gală uitată în întunericul unei debarale.

Din toate aceste considerente, în anul de graţie 2014, oamenii vor alege mult mai chibzuit dintre cei 14 candidaţi care le aşteaptă voturile.

Citeşte şi: MEDIAFAX ZOOM: Prezidenţiabilii - GALERIE FOTO