COMENTARIU: Pauză de zgomot în "menajul" Ponta-Antonescu

Victor Ponta dă luciu descentralizării, spre fericirea potentaţilor locali şi scaune permanente în BPN "foştilor" Năstase şi Geoană. Crin Antonescu păstoreşte un concurs de ode pentru aniversarea Senatului., căci trebuie uneori să aibă grijă de "glam"-ul de al doilea om în stat. Statut mai sigur şi concret, spre deosebire de sclipirea îndepărtată a Palatului Cotroceni. Niciunul nu mai e "năuc" de vorbe sulfuroase şi de arome de ciolan. Asta până la proximul pretext. În pauza de zgomot, Liviu Dragnea rămâne cu cătrănelile sale adânci şi tace îndoit sub sabia justiţiei.

Nu e nici mare dragoste, nici hârâială de familie. Începuturile cu repetiţie, la care face trimitere Crin Antonescu, nu sunt semne de mare iubire, ci metehne de sistem, pe care nimeni nu are interes să le îngroape prin vindecare. Această succesiune de scene oficiale liniştite - pauze bezmetice s-a certificat drept un modus operandi al USL şi o boală naţională în devenire.

Nu ţine de aşa-zisa personalitate "multiplă", care i-a fost "descoperită" lui Victor Ponta. Personalitatea multiplă este o tulburare clinică şi şeful guvernului nu este în acest fel tulburat. De fapt, are o minte lucidă. După cum, la fel de teafăr este şi Crin Antonescu, căruia i se poate reproşa cel mult, uneori, o turmentare cu vorbe. Nu, cele două "creiere" ale guvernării sunt bine organizate şi sub aparenta dezordine cooperează.

Doar că, din când în când, se mai joacă "de-a oamenii". Au răbufniri, dau cu jucăriile de pământ şi , mai presus de orice, sunt neclintit convinşi de dreptatea lor. Îşi pot justifica, motiva orice. Au şi un mediu propice, în care se mai deschid supape de felul mişcării fără efecte şi fără lideri din Piaţa Universităţii. Este un cerc vicios: slăbiciunile, lehamitea cronică le întreţin senzaţia că, indiferent ce s-ar întâmpla, sunt de nedoborât.

Un antropolog spunea că sentimentul de a fi dispreţuit, ignorat este unul dintre cele mai sigure resorturi de declanşare a revoltei civice. Şi că Piaţa Universităţii este deocamdată un semn de "sensibilizare" civică. Până când "sensibilizarea" se va maturiza, "menajul" guvernamental îşi va duce viaţa de linişti ipocrite, întrerupte doar de supărări bine planificate.