Celor care s-au aşezat cu stoicism la cozile din faţa secţiilor de votare din străinătate, lunga aşteptare fiind cam tot ce a fost în stare să le ofere autorităţile ţării natale. De asemenea, noua vedetă a zilei mai trebuie să se încline în faţa celor care au ales să iasă din izolarea civică: nehotărăţii, indiferenţii, pentru că 16 noiembrie a fost un moment rar, în care s-a produs o mutaţie subtilă, dar decisivă în mentalul colectiv.
În fine, aceeaşi gratitudine trebuie să o aibă câştigătorul faţă de alegătorul conştiincios, cel care nici de această dată nu a uitat să voteze.
Nu ştiu dacă, în acest moment, Klaus Iohannis îşi dă seama ce povară a responsabilităţii îl apasă şi câte speranţe se pun în el, după cum nu ştiu dacă prestaţia sa va fi la nivelul pretenţiilor prerogativelor prezidenţiale. Un primar provincial nu se metamorfozează peste noapte în şef de stat, o transformare de acest fel implicând multă trudă şi descoperirea unor obligatorii resurse interioare. Aici doar timpul ne poate spune dacă el se va dovedi la înălţimea aşteptărilor.
Cât despre pierzător, nu e vorba atât despre o persoană, cât despre un alt personaj colectiv: autorităţile. Toată această continuă pasare a pisicii între MAE şi BEC, inapetenţa guvernamentală în a se rezolva simplu, dar eficient problema spinoasă a condiţiilor de vot în străinătate au avut efect de bumerang. Dacă deficienţele s-ar fi soluţionat înaintea primului tur sau între cele două tururi, altul ar fi fost rezultatul azi.
Autorităţile n-au avut isteţimea elementară în a înţelege că un cadru decent pentru votul în străinătate ar fi deschis o supapă psihologică şi azi în stradă nu ar fi rămas mulţimi furioase, pe bună dreptate, că nu au reuşit să voteze. Din pricina bâlbăielilor intenţionate sau nu şi a intervenţiilor neinspirate ale ministrului de Externe, Meleşcanu, vor avea de suferit nu doar obrazul comunităţii diplomaţilor, dar şi fasonul României europene.
Cert este că prezidenţialele anului 2014 au descătuşat energii nebănuite. Rămăne ca această revărsare să fie dirijată şi folosită pentru binele public. Şi flacăra să nu se stingă.