COMENTARIU: România, în meci la Bruxelles: Un punct formal şi două rateuri

Prin aşezarea disciplinată în rândurile tratatului, "ne raliem şi suntem în rezonanţă cu ideile strategice ale UE", vorba preşedintelui Băsescu. Opintelile încep în ţară. Documentul trebuie ratificat de parlament, dar Parlamentul este într-un soi de comă prelungită. Totuşi, poate USL nu-şi va lua cuvântul înapoi şi PSD -PNL vor catadicsi să se întoarcă la lucru pentru ratificare. Când? Poate şi pe ultimii 50 de metri, ceea ce ne-ar putea aduce în situaţia să fim la ratificare primii din coadă. Cine îşi va asuma şi responsabilitatea punerii în practică a tratatului, cu limitările şi exigenţele pe care le impune, Cel de Sus cu mila. Probabil, alt guvern. Preşedintele ne-a anunţat că el şi-a făcut treaba.

Dacă formal România a marcat la acest capitol, nu acelaşi lucru se poate spune despre acel bizar exerciţiu de flexare a muşchilor întru apărarea alor noştri din Valea Timocului şi pentru punerea la respect a Serbiei. Doar la Bruxelles. România este în vorbe şi în îngrijorări cu Serbia pe această temă de un cincinal, recte din 2006. Preşedintele Băsescu i-a mângăiat pe creştet pe timoceni şi s-a încrezut în spusele preşedintelui Boris Tadici cum că "lucrurile sunt în progres şi se vor îndrepta urgent spre standardele europene referitor la minorităţi".

În niciun caz, în ultimii cinci ani, românii din Valea Timocului n-au ieşit din "sărăcăciunea şi culturală, şi economică" de care se aşteptau să-i scape metropola Bucureşti. Jubilaţiile suporterilor preşedintelui cum că mâna Serbiei a fost forţată sunt de neînţeles. Serbia a fost unsă stat-candidat la UE (cu susţinerea de temut a Germaniei), fraţii noştri din "colonia" Valea Timocului au rămas în "sărăcăciunea" lor, de la care nu-i va scoate doar "dreptul la autoidentificare liberă" dat prin protocolul româno-sârb semnat la Bruxelles sau rugăciunile către Dumnezeul ortodox.

Însă, dinspre Bucureşti optica rămâne optimist-trandafirie. După cum optimist a zugrăvit preşedintele şi rateul cu admiterea în spaţiul Schengen. Neobosită în punerea de-a curmezişul, Olanda ne mai lasă să aşteptă până la toamnă. A spune că s-a stabilit o dată-limită de pronunţare şi că asta este un progres înseamnă că eşti aţintit doar spre jumătatea plină a paharului. Nimeni nu poate garanta un deznodământ fericit. Nici măcar un raport bun pe MCV, în vară.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)