COMENTARIU: Strigătul de luptă anti-WikiLeaks: „Bârfe!”

Dar contra-eticheta „bârfe” a fost firul roşu în reacţiile celor pomeniţi în epistolele diplomatice.

„Nu am avut discuţii, nici taclale, nici mese, nici bârfe cu vreunul din angajaţii sau demnitarii unei ambasade, ai niciuneia”, a spus „oligarhul” Verestoy. „Nu cred că acum, în 2011, trebuie să comentăm scenariile şi bârfele de acum patru ani „, şi-a dat cu părerea „instabilul” Geoană. „Transformarea unei bârfe în ştire denotă lipsă de profesionalism”, a decretat Ludovic Orban. „Mie nu îmi place bârfa nici când este făcută de oameni simpli, darămite de nişte oameni cu pretenţii”, a zis venerabilul Iliescu. Într-o rară coeziune, lăsând la o parte vrajbele politice cotidiene, cei încondeiaţi au îngropat cablogramele dintr-un început .

Cel puţin până acum, răvaşele au făcut un român fericit: pe intuşabilul Gigi Becali. Care a înţeles că trimiterea în tagma oligarhilor este o mângâiere afectuoasă, de recunoaştere a statutului său de „om cu influenţă”.

Ludovic Orban neagă că i-a cerut lui Daniel Funeriu să se retragă din cursă în favoarea lui Nicușor Dan

Ședință CSAT convocată miercuri, înainte de alegerile prezidențiale. Agenda subiectelor

După cum, în ciuda explicaţiilor oficiale docte, aceleaşi texte au făcut cel puţin un român nefericit: pe Mircea Geoană, această pasăre Phoenix avariată, care a reuşit să-şi împuşte cam toate avânturile cu gloanţele de argint fabricaţie proprie. Nici nu era nevoie să caute asemenea muniţie (poate o reminiscenţă a lecturilor romantice din adolescenţă cu căpetenii indiene sau a îngurgitării de western-uri şi filme cu vampiri). Lui Mircea Geoană îi trebuia mai curând puşca cu ţinte de argint a viteazului apaş Winnetou. Să te declari „number one”, dar sa ai nevoie de muniţie letală, este o contradicţie care defineşte de fapt personajul. Dar, bineînţes, după cum a opinat, el a fost zugrăvit de către prietenii americani, cel puţin „bizar” şi nu prea veridic.

În sfârşit, pe drumul dintre fericirile stinghere şi nefericirile multe – ascunse prin reacţii de desfinţare ale cablogramelor – au luat-o la sănătoasa sau au aşteptat să se spargă primul val de umori alte „figuri” din răvaşe. Deputatul Georgian Pop ( prolificul „Deep Throat”) a depus la conducerea Camerei Deputaţilor o solicitare de concediu. Palatului Cotroceni, prin purtătorul de cuvânt a dat o explicaţie referitoare la episodul „Băsescu, stăpânul dosarelor”.

În ceea ce priveşte textele/cablogramele/răvaşele apărute până acum, se fac „vinovate” de un fel de manierism, parţial scuzabil/justificat. Când eşti o mare putere, care-ţi aperi interesele în această zonă de „frontieră”, priveşti lesne prin lentila unui „război rece” (care nu a murit vreodată, ci doar s-a odihnit un pic). A se vedea, de exemplu ştampila „filo-rus”, care apare frecvent. Lesne se fac şi încadrările în tipologii ( Elena Udrea, „la femme fatale”, printre altele).

Cu toată încărcătura lor, cablogramele WikiLeaks-seria România sunt, până acum, mai curând „un pom lăudat”. Contextul intern actual nu le potenţează. Pot fi pretext de mici războaie între figurile publice (Varujan Vosganian a văzut aici…mâna PDL). Sau pot eşua în fapt divers.

Dar povestea este doar la început.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, [email protected])