Corlăţean: În 2008 am trecut în programul de guvernare chestiunea Tezaurului, dar apoi a dispărut

"Că ar fi trebuit să fim noi mai activi în aceşti ani, da. Că ar fi trebuit eu personal să primesc o explicaţie, de ce în decembrie 2008, atunci când în programul de guvernare al guvernului de coaliţie de la acel moment, pe care l-am scris cu mâna mea - capitolul de politică externă, şi am trecut o referire, în termeni inteligenţi, cred eu, la tezaurul României - după formarea guvernului acea formulă a dispărut din programul de guvernare la un capitol la care eu nu am mai fost titular, cel de politică externă", a afirmat Corlăţean, cu ocazia unui discurs ţinut în Aula Academiei Române.

El a subliniat că revenirea în ţară a Tezaurului este "o datorie de onoare".

"O spun foarte clar, public: Tezaurul României trebuie să revină în România şi este o datorie de onoare a noastră, a celor cu experienţă, a celor mai tineri de a folosi toate pârghiile, inteligent, pentru a putea avansa şi a putea promova", a afirmat şeful diplomaţiei.

De asemenea, el a mai afirmat că această chestiune nu este doar una simbolică.

"Dar ca poziţie de principiu, această chestiune este de importanţă mai mult decât simbolică. E o chestiune care ţine de identitatea noastră şi de modul în care înţelegem să ne asumăm interesele româneşti", a mai spus Corlăţean.

Acesta mai afirmase în urmă cu o săptămână că Tezaurul României este "în mod indubitabil" la Moscova, iar recuperarea acestuia rămâne o prioritate pentru MAE, însă şansele realizării acestui obiectiv depind de realizarea unui "dialog politic funcţional" cu Federaţia Rusă.

Ministrul de Externe în guvernul format în decembrie 2008 a fost Cristian Diaconescu, actual consilier prezidenţial, care a scris luni pe blog că Tezaurul României a redevenit o "temă de campanie electorală", fiecare schimbare la vârful diplomaţiei însemnând şi "o reprezentaţie de bărbăţie" de la care se aşteaptă "beneficii de percepţie".

Fostul ministru de Externe spune că problema Tezaurului nu este nouă şi că toate abordările de până acum au eşuat.

Diaconescu a susţinut că declaraţia ministrului Titus Corlăţean, care leagă şansele de recuperare a Tezaurului de o relaţie politică funcţională cu Federaţia Rusă, are un caracter "cel puţin redundant dacă nu cumva la fel de puţin serios precum «a saluta cu entuziasm» de la Bucureşti realizările poliţiei metropolitane londoneze în lupta cu hoţii de buzunare proveniţi din România".

El a spus că în acest subiect există "o singură certitudine" şi aceea de natură juridică: "În 2003 prin Acordul Conex la Tratatul Politic de Bază partea rusă a recunoscut existenţa Tezaurului, transmis cu titlu de depozit. Tratatul Politic şi Acordul Conex au fost ratificate în Parlamentele celor două state, deci are forţă juridică obligatorie".

"Pe de altă parte, a arunca vina nerecuperării tezaurului pe umerii ultimilor predecesori ai ministrului de Externe care a reuşit să stabilească o relaţie instituţională cu preşedintele doar de nota 7 este, de asemenea, un gest uşor lipsit de prudenţă", comentează Diaconescu.

Fostul ministru de Externe mai spune că şansele de recuperare ţin în special "de determinarea cu care România îşi exercită într-o formă sau alta dreptul de a-şi recupera tezaurul" şi de o conjunctură favorabilă, care nu s-a mai produs din iunie 1992 şi care a fost atunci "ratată cu brio".

"Reamintesc pentru cei care debordează de «sensibilitate în dezgheţarea (?!) relaţiilor cu Federaţia Rusă că o astfel de situaţie favorabilă s-a ivit României, până în acest moment, o singură dată – la 1 iunie 1992, atunci când Federaţia Rusă a aderat la FMI. Consider că la acea dată am reuşit să ratăm cu brio o bună oportunitate de deschidere a subiectului “tezaur” nu printr-o neglijenţă a diplomaţiei ci printr-o regretabilă decizie politică", mai spune fostul şef al diplomaţiei.

Între timp, deşi relaţia politică cu Federaţia Rusă s-a consolidat "în ce priveşte tezaurul, cu tot respectul, nu a existat nici o oportunitate realistă de recuperare".

"Şi da, o întâlnire la nivelul miniştrilor de externe cu Federaţia Rusă nu este numai benefică dar şi obligatorie în cea mai apropiată perioadă de timp, de vreme ce ultima întâlnire cu domnul Lavrov am avut-o eu în primul mandat de ministru al Afacerilor Externe (februarie 2009). Sigur mă refer la o întâlnire bilaterală «tradiţională» cu agenda negociată şi convenită din timp… Sper că nu dăm valoare dialogului de culoar, pe la reuniuni multilaterale, când de la intrare până la lift, ne salutăm cu toată Europa. Este, evident, exclus. Azi nu ne mai umilim. Îi lovim în plin pe nemţi şi americani. Îi huiduim pe stadioane, le arătăm că nu e aşa simplu cu noi şi până la urmă, o să le rupem şi picioarele …când îi vom prinde. Fireşte, dacă îi vom prinde...", a mai comentat Cristian Diaconescu.