Cristian Preda: Nu mă definesc ca "reformist" şi cu atât mai puţin ca "intelectual"

Preda precizează că vrea să clarifice acum o chestiune care, aparent, este de ordin strict terminologic.

"E vorba despre folosirea, în caracterizarea unora dintre gesturile sau declaraţiile mele publice, a etichetelor de «reformist» şi de «intelectual» (cu variantele «intelectual al PDL» sau, după caz, «al lui Băsescu»)", explică eurodeputatul.

Cristian Preda susţine că el nu a folosit niciodată, pentru a se caracteriza, vreuna dintre aceste etichete. "Fiind un liberal, sunt perfect conştient că dorinţa mea de a le refuza nu ia dreptul altora de a le utiliza. Însă eu nu mă definesc şi nu mă voi defini ca «reformist» şi cu atât mai puţin ca «intelectual»", adaugă Preda.

El menţionează că "numele cu pricina" au fost folosite mai întâi de către adversarii politici, apoi de către "simpaticii colegi din PDL" pentru a caracteriza un tip de discurs sau un tip de opţiune asumate fie atunci când a fost consilierul şefului statului, fie atunci când a acţionat ca membru al PDL.

"În acest fel au fost ornate retoric sensibilităţi numite în alte vremuri anti-intelectualiste, care au rădăcini în celebra lozincă «noi muncim, nu gândim», sau, dacă e să sondăm straturile mai adânci ale conştiinţei noastre publice, în filosofia zicalei «prea multă carte strică»", mai scrie Preda.

El completează că retorica de acest fel e destinată să şteargă complet sau măcar să minimalizeze două dimensiuni importante ale opţiunilor şi convingerilor politice. Este vorba despre dimensiunea etică a alegerilor în calitate de oameni publici şi despre relaţia cu percepţia cotidiană a politicii de către oamenii simpli.

Preda dă şi trei exemple pentru a explica ce anume doreşte să lămurească.

Astfel, Preda precizează că atunci când a declarat că politicienii trebuie să coboare din limuzine şi să ia troleibuzul, nu ţinea un discurs anti-bogăţie, ci voia să subliniez că percepţia oamenilor simpli e un reper esenţial pentru acţiunea politică.

"Nu e suficient (ba e chiar contra-indicat!) să opunem conştiinţei comune tabele macroeconomice, statistici colorate în roz sau un discurs împotriva presei. Cetăţenii nu trăiesc nicăieri în lume cu statistici de la guvern, iar ura faţă de moguli nici nu ţine de foame, nici nu înlocuieşte speranţa. S-a opus acestei idei o alta, şi anume că, dacă eşti membru de partid, trebuie să fii solidar cu orice, inclusiv cu ceea ce scandalizează tot restul societăţii. La limită, intrarea într-un partid ar aduce obligaţia de a spune doar ceea ce decide omnipotentul partid. Eu cred că oricine ajunge să susţină aşa ceva justifică sinuciderea, nu sacrificiul pentru o cauză demnă şi nobilă", adaugă eurodeputatul.

În al doilea rând, el precizează că, atunci când a spus că PDL nu trebuie să se amăgească cu o revenire miraculoasă în sondaje bazată pe reinventarea unor oameni politici a căror cotă de încredere tinde spre zero, avea în vedere "nu savante calcule electorale, ci o constatare simplă şi clară ca roua de dimineaţă".

"Nu poate vorbi despre progres şi modernizare cel care taie salariile cu 25% şi promite că peste doi ani le aduce în cel mai bun caz acolo unde au fost. Austeritatea şi modernizarea sunt în conflict. În aceeaşi ordine de idei, a recomanda cuiva întoarcerea la urne, în orice circumscripţie şi indiferent de formula electorală, nu e semn de dispreţ sau de nerecunoştinţă, ci, dimpotrivă, un mod - pur democratic şi prietenos - de a sugera revenirea cu picioarele pe pământ. Există, desigur, şi varianta alternativă, călduţă, de culise: negocierea, inclusiv prin intimidarea oricărei alternative sau trădarea oricărei convingeri. În contextul în care discutăm, diferenţa dintre soluţia de la urne şi cea din culise e diferenţa dintre medicament şi drog", scrie Preda.

În al treilea rând, el explică declaraţia făcută la CNC că, dacă PDL are de ales între 200 de primari corupţi şi 2 milioane de voturi venite de la cei decepţionaţi de actuala politică, ar trebui ca partidul să se oprească la a doua variantă.

"Nu am propus un calcul sofisticat, ci unul bazat - din nou - pe simţul comun. În primul rând, trebuie să spun că, personal, nu cred că avem în PDL atâţia primari corupţi. Cifra a fost avansată - fără alte detalii - de cei care, după ce propuseseră sancţiuni aspre pentru corupţi, s-au răzgândit, din raţiuni evidente de campanie internă în partid şi de teamă că, odată suspendaţi, respectivii primari s-ar duce la USL şi ar câştiga împotriva PDL. Nu ştiu câţi primari PDL sunt realmente corupţi, dar ştiu sigur că sunt tot mai puţini cetăţeni care sunt dispuşi să vină la vot chemaţi de un partid despre care se spune că ar avea 2, 20 sau 200 de corupţi şi care nu clarifică situaţia acestora. Aici nu e vorba despre reformă, ci despre luciditate", explică Preda.

El mai susţine că în PDL, şi nu numai, distincţia relevantă nu e cea dintre intelectuali şi non-ntelectuali, nici măcar cea dintre reformişti şi conservatori.

"Distincţia cu adevărat însemnată e cea dintre politicienii care respectă opţiunile şi percepţia omului simplu şi cei care cred că acesta e doar o parte din masa de manevră, pe care «pragmaticii», «greii», «talibanii», «politicienii cu cicatrice» ar putea-o convoca şi seduce în chip necondiţionat din patru în patru ani. Ştim însă cu toţii că aşa ceva e nu doar lipsit de etică, ci şi imposibil. Din 1996 încoace, toţi cei care au organizat alegeri au mers după scrutin în opoziţie, pentru că au rămas la jumătate de drum sau pentru că au văzut în propriile lor erori capcane ale adversarilor", mai scrie Cristian Preda.