Discută doar cu reprezentantul familiei ei politice, adânc implicat în conflictul cu Parlamentul, nu audiază, elementar, şi cealaltă parte înainte de a cuvânta, nu trimite observatori neutri, nu cere mai întâi o anchetă a organismelor europene, dânsa e cumva judecătoare de drept constituţional ca să sugereze o astfel de sentinţă, pe care nu o poate da decât un organism juridic colectiv?
Cuvântul doamnei Merkel e greu. Nu poate şi nu trebuie să fie ignorat. Reprezentanţii statului român sunt datori să explice la Bruxelles ce se întâmplă în România, ţară membră a UE cu drepturi, dar şi obligaţii, depline. Însă, pe de altă parte, ce măsuri în consecinţă ar putea lua Bruxellesul? Să taie fondurile României? S-o scoată din UE? Să sancţioneze un popor pentru că se bat între ei nişte politicieni fără scrupule? Absurd.