Curtea Constituţională despre cazul Diaconu: Scopul principal al instituirii incompatibilităţilor, protejarea mandatului

Incompatibilitatea are în vedere o restricţie ce operează numai în momentul dobândirii funcţiei sau chiar la o dată ulterioară acesteia, în care titularul funcţiei este obligat să aleagă între prima funcţie şi cea nouă, sub sancţiunea demiterii din funcţia incompatibilă cu cea deţinută anterior, arată Curtea Constituţională .

Stabilirea expresă a incompatibilităţilor are ca fundament premisa că, fiind în serviciul poporului, deputatul sau senatorul trebuie să fie nu numai independent, dar şi să se abţină de la exercitarea unor funcţii sau de la desfăşurarea unor activităţi care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigenţelor legale sau regulamentare. Or, prin cumularea mandatului de parlamentar cu o funcţie publică de autoritate sau cu o funcţie privată stabilită prin legea specială, deputatul sau senatorul ar putea intra în conflict cu prerogativele şi obligaţiile stabilite prin statutul său, explică CC.

"Astfel, confuzia de competenţe şi de calităţi generată de un asemenea cumul este în dauna funcţiilor îndeplinite, a imparţialităţii, obiectivităţii şi independenţei pe care exerciţiul lor corect îl presupune. În concluzie, scopul principal al instituirii incompatibilităţilor este acela de a proteja mandatul şi, în mod indirect, de a garanta electoratului independenţa persoanei care îl reprezintă", notează judecătorii constituţionali în decizie.

Sistemul nostru constituţional reglementează de o manieră mai extinsă sfera incompatibilităţilor. Incompatibilitatea are caracter relativ, întrucât circumscrie sferei sale de incidenţă doar anumite funcţii publice sau exerciţiul unor activităţi – art.81 şi 82 din Legea 161/2003, are caracter imperativ, fiind de ordine publică şi, deci, obligatorie pentru toate autorităţile publice, inclusiv pentru Parlament.

În ceea ce priveşte jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, aceasta este în sensul că instituirea unor incompatibilităţi pentru funcţii publice elective nu contravine prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Astfel, prin Hotărârea din 15 iunie 2006, pronunţată în Cauza Lykourezos împotriva Greciei, paragraful 51, instanţa de contencios al drepturilor omului a statuat că, în virtutea obligaţiei statelor contractante de a organiza alegeri în condiţii care să asigure libertatea de exprimare a opiniei poporului, prevăzută la art. 3 din Protocolul 1 la Convenţie, statele au o largă marjă de apreciere în instituirea unor limitări sau incompatibilităţi ale funcţiilor publice şi a unor reguli specifice cu privire la statutul parlamentarilor, în funcţie de factori istorici şi politici proprii fiecărui stat, indică CC.