Dan Barna, la 31 de ani de la mineriada din 1990: Dreptatea încă îşi aşteaptă timpul

„31 de ani mai târziu, n-am uitat mineriada din 13-15 Iunie. FSN-lui Ion Iliescu a minţit, a manipulat şi a alimentat ura pentru a-şi conserva puterea şi pentru că aşa au înţeles ei democraţia. O înţelegere strâmbă şi criminală care a lăsat în urmă o ţară ale cărei răni încă se vindecă”, scrie Dan Barna.

Pe 13 iunie 1990, la patru dimineaţa, protestatarii sunt scoşi din corturi cu forţa, bătuţi, arestaţi. Dimineaţa, informaţiile despre evacuarea brutală din timpul nopţii încep să circule şi oamenii încep să se adune furioşi. Forţele de ordine sunt mobilizate pentru a preveni reocuparea Pieţei. Provocaţi de câţiva tineri, scutierii reacţionează. Încep violenţe de-o parte şi de alta. La ora nouă dimineaţa în Piaţa Universităţii ajung muncitorii de la IMGB, simpatizanţi ai FSN, scandând „IMGB face ordine”, „Noi muncim, nu gândim”, „Moarte intelectualilor”. Aceştia forţează intrarea în facultatea de Arhitectură. În câteva ore violenţele escaladează în Bucureşti. Demonstranţii devastează şi incendiază sediile Ministerului de Interne, Poliţiei Capitalei, SRI şi TVR. Televiziunea îşi întrerupe emisia. În cursul serii de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri pleacă din Petroşani. Ajung în Bucureşti la două noaptea. Un alt tren pleacă în aceeaşi noapte din Motru. După haosul din 13 iunie, în urmatoarele două zile se va dezlănţui iadul mineriadei, cu violenţe de o cruzime inimaginabilă.