Dan Dungaciu: „Ucraina trebuie să facă o ofensivă de primăvară încât să-l convingă pe Putin să cedeze Herson şi Zaporojie. Rusia n-are niciun mecanism legal şi juridic prin care să dea teritoriile înapoi, ele trebuie să fie pierdute”

„Bahmut este o parte a proiectului ce va veni. Anul trecut, era vorba ca după Herson şi victoria ucrainenilor, se spunea că vine iarna şi Ucraina începe ofensiva mai puternic. Suntem într-un peisaj mai degrabă tactic. Ce se întâmplă pe teren. Nu va fi decisiv. Dacă ucrainenii şi ruşii se luptă pentru Bahmut probabil că ştiu ei ceva mai mult decât ştim noi. Bahmutul este important ca partea de Donbas care n-a fost luată de ruşi înainte de 2014. Suntem mai degrabă în zona Doneţk care în 2014 n-a fost luată de ruşi. Bahmut este o zonă strategică care a fost întărită, fortificată, militarizată, în perspectiva unei confruntări. Coaliţia de voinţă a antrenat soldaţii ucraineni în perspectiva unei confruntări pe acea linie. Bahmut a fost una dintre zonele pregătite pentru confruntare. De aceea, bătălia durează mult. Bahmutul are şi o anumită simbolistică: se luptă armata cea mai bine instruită a Ucrainei. Dacă Ucraina pierde acel corp de armată, pierde militari bine pregătiţi. În Bahmut se luptă militari bine pregătiţi. Bahmutul testează pregătirea Occidentului pentru Ucraina. Bahmutul este făcut terci. Ca să câştigi un oraş trebuie să ai o supremaţie de 7- 9 soldaţi la 1. A doua strategie este cea rusească din Cecenia. Se pare că Bahmtul este pe această strategie. Sistemele de apărare sunt totuşi solide în Bahmut, ruşii n-au reuşit foarte uşor să le demanteleze. Se pare că Rusia va reuşi să ia Bahmutul sau ucrainenii vor începe să se retragă strategic.  Ca şi comunicare strategică, ucrainenii vor transmite ultimii vestea, ca în cazul Soledar. Comunicarea strategică a Ucrainei este mult mai bună decât cea a Rusiei. În comunicarea Ucrainei nu apar fisuri, ruşii se ceartă între ei. Mă aştept ca ucrainenii să comunice ultimii, în cazul în care Bahmutul nu mai este sub controlul lor. Controlând Bahmutul, controlezi anumite linii de comunicare în perspectiva unei viitoare ofensive. Prin Bahmut controlezi şosele, autostrăzi care acum sunt decisive. Bătălia aceasta este inclusiv o luptă de artilerii”, a declarat directorul ISPRI, Dan Dungaciu, în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News.

El explicat în emisiune şi când crede că în Ucraina se va începe noua ofensivă, cum s-ar putea desfăşura aceasta şi care este raportul de forţe din fiecare tabără combatantă:

„Este limpede că acum Ucraina îşi strânge armele necesare. Ucraina va porni o ofensivă în care să încerce să-i scoată pe ruşi din poziţiile în care se află. Tancurile sunt o armă ofensivă. Ca Ucraina să câştige are nevoie de o proporţie de 1 la 8. Trebuie scoşi din luptă un număr foarte mare de soldaţi ruşi. Nu poţi face asta când lupta este statică. Ucraina obligatoriu are nevoie de ofensivă ca să-i scoată pe ruşi din dispozitiv. Alternativa la ofensiva Ucrainei este înfrângerea Ucrainei. Orice armistiţiu cu prezenţa trupelor ruse pe teren ar însemna victoria Rusiei. Ucraina se bazează pe 300 de tancuri şi, tehnologic, pe o armată dincolo de capabilităţile tehnologice ale Rusiei. Ruşii pregătesc 150.000 de soldaţi, ţarul i-a chemat la luptă. Aşa a făcut şi Stalin. Ofensiva de primăvară va fi între o armată a Ucrainei mult mai bine dotată şi 150.000 de soldaţi ruşi. Vor fi 5000 de soldaţi ruşi la 1 tanc occidental nou primit de Ucraina. Ofensiva de primăvară va fi o bătălie de alt tip. Să vedem ce strategie va avea câştig de cauză. Jocul la egalitate nu este permis ucrainenilor. Ei trebuie să câştige. Egalitatea este bună doar pentru ruşi. O a doua şansă a ucrainenilor nu cred că va mai fi, ca sprijin occidental. Occidentul riscă să intre într-o oboseală ucraineană. O a doua ofensivă va ridica problema costurilor până la succes. Am sentimentul că Ucraina mai are o singură şansă, mai are de tras o singură carte. Cea mai plauzibilă situaţie este ca Ucraina să ajungă într-o poziţie atât de puternică încât să facă Rusia să cedeze. Ucrainenii trebuie să ajungă undeva ca să facă ruşii să se oprească. Ruşii nu se vor pune la masa negocierilor dacă Ucraina nu-i va forţa să o facă”

Poate Occidentul să ofere garanţii securitate Ucrainei, fără a o accepta în NATO şi fără a pune în pericol statele membre din alianţa militară? Specialistul în comunicare strategică, Dan Dungaciu, a răspuns în emisiunea OFF/OnTheRecord şi la această întrebare:

„Memorandumul de la Budapesta n-a fost tehnic o garanţie de securitate pentru că nu avea implementare. Documentul Rasmussen – Yermak a fost pus pe masa preşedintelui Ucrainei din 2022. Ipoteza este că Ucraina nu va intra imediat în NATO iar pentru drumul parcurs are nevoie de garanţii de securitate. Filosofia acelui document este că se face din Ucraina un Israel. Va fi atât de înarmată, încât oricine se gândeşte să atace Ucraina va cumpăni de 2 sau de 3 ori. Mecanismul înseamnă garanţii militare de securitate şi sancţiuni economice care s-ar putea declanşa automat. Documentul este revoluţionar din punct de vedere al gândirii militare din regiune. Este primul document care discută securitatea regională a estului Europei fără prezenţa Rusiei. Noi de 30 de ani n-am avut niciun document care să vorbească despre securitatea estului Europei fără Rusia. Acel document nu le dă ucrainenilor garanţia obţinerii de armă nucleară. Kievul a strâmbat din nas. Occidentul garantează Ucrainei prezenţa unor capabilităţi militare şi strategice care să descurajeze”.

Un război este uşor să-l începi, dar cel mai greu este să-l termini. Directorul ISPRI, Dan Dungaciu a explicat pentru Aleph News şi în ce impas a ajuns acum conflictul militar din Ucraina:

„Războiul se va termina undeva între ideile: Rusia nu câştigă, Ucraina nu pierde. Orice negociere de pace cu trupele ruse pe teren este o victorie a Rusiei.

Rusia ar avea pachetul de control pe integrarea în UE şi NATO a Ucrainei şi Republicii Moldova, ceea ce-şi dorea. Ucraina nu poate recunoaşte că teritoriile controlate de ruşi sunt parte a teritoriului Federaţiei Ruse. UE are cazul Ciprului în care a eşuat. Ucraina n-are cum să se integreze în UE dacă are teritorii pe care nu le controlează. Federaţia Rusă reuşeşte să creeze un buffer pe formula conflictelor îngheţate. Este strategia geamantanelor fără mâner: stai lângă geamantan că nu poţi să mergi cu el mai departe. Blinken a sugerat în dezbaterea WSJ că SUA vor ajuta Ucraina să-şi recupereze teritoriile de dinainte de 24 februarie 2022. Ce înseamnă ce a zis Farid Zakaria: Herson şi Zaporojie –le dăm ucrainenilor, Donbasul şi Crimeea – ruşilor. Problema este dacă vrea şi Grivei. Rusia n-are niciun mecanism legal şi juridic prin care să dea teritoriile înapoi, ele trebuie să fie pierdute. Ucraina trebuie să facă ofensivă de primăvară încât să-l convingă pe Putin măcar să cedeze Herson şi Zaporojie. Chestiunea este să-i învingi pe ruşi pe teren ca să-i obligi să cedeze la masa verde. Ruşii vor trebui să fie obligaţi, ei nu vor ceda uşor aceste teritorii pentru pace. Ruşii au capacitate militară mai ieftină şi prelungesc presiunea pe Occident. Pe termen mediu, Federaţiei Ruse îi convine un război de uzură”.

China a propus un aşa zis „plan de pace”. Ce joc face China şi de ce Occidentul nu schimbă strategia sancţiunilor nefuncţionale, Dan Dungaciu a oferit şi aici o serie de răspunsuri:

„Experţii Occidentali au prognozat că PIB-ul Rusiei se va prăbuşi cu 10%. Analizele pe sancţiuni au ajuns la cel mai înalt nivel. Întrebarea este: cum s-a putut greşi în halul acesta? În cazul sancţiunilor este un eşec al expertizei fabulos. A fost pusă presiune pe Europa ca să facă sacrificii şi să se prăbuşească Rusia. După prognozele FMI şi Băncii Mondiale, în 2023 Rusia va avea creştere economică. A fost biciuită populaţia europeană iar prognozele au fost un eşec: cine plăteşte? Finanţiştii spun că Rusia a rezistat pentru că a lucrat bine banca Rusiei. Ruşii şi-au găsit alternative care au infirmat radical ipoteza că occidentul este în centrul lumii. În acest război, noi am constatat că lumea nu este Occidentul. Occidentul este o parte a lumii iar Ucraina, aşa cum a zis India, este o problemă locală, nu a lumii. Vestul şi restul începe să se aşeze, să se mişte, dar nu pe scaunele pe care noi le-am acordat. India, Brazilia, Argentina, Israelul, Arabia Saudită, China, Indonezia – toate sunt state care îşi gândesc relaţia cu războiul din punct de vedere al interesului naţional. Problema este că Federaţia Rusă şi-a găsit alternative. URSS a fost ruptă de China şi, la 50 de ani, suntem la o întoarcere de 180 de grade. Donald Trump a spus că războiul din Ucraina nu e al SUA. pentru că dacă va fi aşa, o să îi împingem pe ruşi în braţele Chinei. În ultima vreme, China a fost trasă în istorie. China este ca un elefant într-un magazin de porţelanuri. China nu mai poate gândi pe termen lung, aşa cum era obişnuită. China a ieşit pe scenă cu acest plan de pace. Planul de pace al Chinei n-are legătură nici cu Rusia, nici cu Ucraina, ci doar cu interesele Chinei. China spune totul şi nu spune nimic. Asta este strategia ei. China a ieşit cu un plan de pace pentru ea. China, pentru că n-are încredere în america, susţine Rusia. Şi asta nu pentru că iubeşte Rusia. China se gândeşte că, dacă Rusia cade, urmează ea. În planul de pace totul este despre China şi interesele ei. China nu va permite să vină un preşedinte pro-occidental în Federaţia Rusă. Cea mai mare frontieră a Chinei ar fi cu un stat partener al NATO. China este singurul membru al Consiliului de Securitate ONU care are un plan de pace. Planul de pace al lumii este pentru restul lumii care nu vrea război. Ei vor ca secolul XXI să nu fie occidental. China vrea să fie liderul vocilor care vor să dea o lecţie a occidentului prin intermediul Federaţiei Ruse. China gândeşte: ei au distrus globalismul, eu vreau să-l refac. Globalismul a fost un eşec strategic al Occidentului”.

Ucraina are o miză teritorială, în timp ce Rusia pune preţ pe populaţie. Dan Dungaciu a explicat în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News cât de importante dar şi adânci sunt cele două şcoli de gândire în acest război:

„Americanii în Vietnam au câştigat pe teren şi au pierdut la televizor. Acum s-ar putea să fie invers: victoriile s-ar putea să fie date pe televizor. De aceea, acum în război trebuie cucerită naraţiunea. Obsesia populaţiei este una veche a Rusiei. Strategia militară a Rusiei este apărarea adâncă: trebuie să pui cât mai multă distanţă între tine şi Occident. Rusia nu-şi poate permite ca NATO să vină foarte aproape de ea pentru că nu se mai poate apăra. Rusia are o obsesie cu demografia, crede că ea îi pe ruşi mai slabi. E cel mai dramatic moment: reconstrucţia Ucrainei o faci cu oameni. În Ucraina există fenomenul „russkiy mir” care este pe teren. O parte din populaţie îşi negociază inclusiv geografia. Problema securităţii este una obsesivă pentru omul ex-sovietic. Oamenii încep să negocieze: cine îmi dă pensia peste 10 ani? cine îmi securizează viitorul? Toate cazurile de adopţie de copii pleacă din obsesia demografică a Rusiei. Rusia vrea să întoarcă curba declinului demografic. Demografia este esenţială în geopolitică: vedeţi în Israel cum a lucrat. Cei care s-au dus în Rusia nu sunt şanse să se întoarcă. Câştigul demografic pe care Rusia îl are în război nu e contabilizat de nimic. Rusia a luat o ţară, a luat oameni, resurse. Ucraina pierde resurse”

În ceea ce priveşte Republica Moldova, Dan Dungaciu, specialist în problemele regiunii dar şi în problemele de război informaţional şi de comunicare strategică, susţine că problema Chişinăului este în primul rând cu „slăbiciunea de sine”:

„Republica Moldova este în primul rând în război cu slăbiciunea de sine. Ilan Şor care finanţează aceste proteste n-a reuşit să fie judecat definitiv. Slăbiciunea internă în Republica Moldova este profundă. Rusia n-are cum să ocupe militar R. Moldova că n-are pe unde. Transnistria este un coşmar strategic al Chişinăului. Chişinăul nu doreşte să dea vreo permisiune Ucrainei să intre în Transnistria pentru că nu poate gestiona situaţia. În R. Moldova nu există un pericol de război, există o presiune internă a oligarhilor fugiţi în perspectiva alegerilor”.