Daniel David, de Ziua Internaţională a Educaţiei: Aşa cum facem educaţia, aşa devine şi ţara

Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit în 2018 data de 24 ianuarie ca „Ziua Internaţională a Educaţiei”.

„Sistemul românesc de educaţie este unul complex şi complicat, cu milioane de oameni implicaţi direct, iar restul ţării format în cea mai mare parte din absolvenţi ai acestui sistem. Educaţia devine astfel aproape sinonimă cu ţara, iar aşa cum facem educaţia, aşa devine şi ţara! Dacă vrem o ţară democratică şi modernă, fondată pe ştiinţă şi religie, în care să avem bunăstare, nu una autocrată şi bizar-izolaţionistă bazată pe pseudoştiinţă şi pseudoreligie, în care bunăstarea va deveni un lux, ne trebuie o educaţie adecvată”, arată ministrul Educaţiei.

El susţine că, în prezent, România se află în procesul de modernizare a acestui sistem.

„Dar modernizarea – aşa cum o înţeleg şi cum o planific eu – nu înseamnă decât să ne întoarcem la esenţa educaţiei, şi anume la faptul că, prin transferul eficient de competenţe, absolvenţii trebuie să devină buni profesionişti, buni cetăţeni şi oameni cu o calitate bună a vieţii (mulţumiţi de propria viaţă). Simplu spus, competenţele înseamnă o structură în care ponderea componentelor diferă în funcţie de domeniu şi care este formată din (1) cunoştinţe declarative (ce ştim să spunem – înţelegeri ale lumii care ne oferă cultură şi rezistenţă la manipulare, capacitatea de a identifica şi de a aborda probleme relevante şi flexibilitate în acţiunile practice), (2) cunoştinţe procedurale (ce ştim să facem – care ne transformă în persoane eficiente în a rezolva probleme de specialitate şi de viaţă) şi (3) valori (ce este important şi de ce – ceea ce ne oferă sensuri şi semnificaţii, cu impact pozitiv asupra motivaţiei sociale şi de învăţare, calităţii vieţii şi echilibrului personal). Orice pierdere a unei componente a structurii sau o distorsionare a ponderii unei componente duce la o educaţie inadecvată”, transmite Daniel David.

Ministerul susţine că în acest proces de modernizare, nimeni nu trebuie să rămână în urmă, iar celelalte aspecte administrativ-birocratice, importante la rândul lor când nu sunt exagerate, trebuie să servească scopul educaţiei, nu să-l încurce sau să-l determine.