Daniel Morar despre Centrul de Interceptări al SRI: „Problema Centrului Naţional de Interceptări este că el nu există din punct de vedere legal”

„Problema Centrului este că el nu există din punct de vedere legal. Şi o să mă explic. Prima referinţă la Centrul Naţional de Interceptări a apărut în 2016 prin Ordonanţa Prună. CNIC-ul, ca structură ca atare în cadrul SRI, funcţionează ca atare de 20 de ani, din 2002. Însă el funcţionează în baza unei hotărâri CSAT, adică hotărâri clasificate, secrete.
Care nu e lege.

Este act administrativ...

Da. Funcţionează pe baza ordinelor şi regulamentelor date de directorul SRI. Dar până şi în cele 2 hotărâri - care sunt secrete – se precizează expres că acest Centru este Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor în domeniul securităţii naţionale. Deci nu se prevede nicidecum că el îşi desfăşoară o activitate şi în domeniul judiciarului. Pentru că punerea în executare a unor mandate în dosarele penale ţine de domeniul judiciarului şi nu de securitatea naţională.Când în 2022, când s-a aprobat legea care a aprobat Ordonanţa, Curtea a analizat acest aspect, a constatat că nu ştim de acest Centru decât faptul că el există şi că el face interceptările.

Toate...Da, adică mai mult decât le spuneau chiar actele secrete. Şi face asta de 20 de ani...”, a declarat fostul judecător CCR, Daniel Morar, în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News.

Daniel Morar susţine că judecătorii nu pot controla unităţi militare care funcţionează pe hotărâri secrete şi n-au delimitate atribuţiile şi competenţele. În plus, în unele state europene, astfel de centre de interceptări sunt autorităţi independente.

„Da (n.r. are probleme de legalitate), pentru că o instituţie nu poate exista în ansamblul dreptului pozitiv prin simpla afirmare a existenţei ei. O instituţie nu poate exista prin faptul că spunem: CNIC-ul face interceptări. Noi trebuie să ştim cine este CNIC, când s-a născut, ce atribuţii are, ce structură organizatorică, ce competenţe, cum îi poţi contesta actele. Asta a cerut Curtea. Şi aceasta a fost motivul pentru care Curtea a spus că Centrul Naţional de Interceptări trebuie reglementat.

Dincolo de asta, oricum controlul Înaltei Curţi asupra CNIC-ului a fost declarat la rându-i neconstituţional. Dar chiar presupunând că ar exista un control asupra Centrului Naţional de Interceptări a Comunicaţiilor – făcut de un magistrat, aceşti oameni, magistraţii, nu pot să efectueze un control dacă nu ştiu structura, atribuţiile, competenţele, date respectivei autorităţi, respectivei structuri de către lege, nu prin hotărâri secrete şi clasificate. Hotărârile secrete şi clasificate sunt accesibile unor persoane, persoanelor care au tangenţă în zona respectivă, dar în sfera judiciară nu se ştie care sunt atribuţiile, care sunt competenţele, cine lucrează acolo...

Î: Cum poate un judecător, chiar şi de la ÎCCJ, să controleze o unitate militară?

E vorba de o unitate militară, este o structură care funcţionează în cadrul Serviciului care este unitate militară. (...)

Există varianta ca aceste Centre de Interceptări să ţină de sfera judiciară, există varianta să fie autoritate independentă. Pus sub control parlamentar, pentru că gestionează informaţii importante. Dar nicidecum într-un stat democratic, nu trebuie să fie la un serviciu de informaţii. La noi, nu reuşim să facem paşi înainte pe linia scoaterii acestor autorităţi de sub controlul serviciilor de informaţii. Ceea ce – trebuie să recunoaştem – vine în totală contradicţie cu caracterul unui stat democratic şi deschis”.