Daniel Morar: ”Parchetele funcţionează cam încet. La Parchetul General, unde ajung procurori cu o anumită experienţă şi cu o anumită vechime, mai multe dosare şi mai mari se făceau la sfârşitul anilor '90, începutul anilor 2000, decât s-au făcut în ultima perioadă”

„Din moment ce decizia CCR cu prescripţia i-a supărat atât de mult, înseamnă că parchetele funcţionează cam încet. Asta ca o primă constatare. M-am uitat mai rar pe rapoartele lor de activitate la nişte date statistice, însă numărul mare de achitări pe care le-a avut DNA-ul în anumiţi ani arată că nu funcţionează tocmai la parametrii buni. Şi asta ne-o spune statistica, nu este o evaluare subiectivă”, a declarat fostul judecător CCR, Daniel Morar, în emisiunea OFF/ On The Record, pe Aleph News.

Întrebat ce părere are de afirmaţia actualului şef DNA, Crin Bologa, care a declarat că 3 ani sunt foarte puţini pentru un şef DNA, pentru că „într-un an îţi construieşti echipa, în al doilea an lucrezi iar în al treilea an te pregăteşti de plecare”, Daniel Morar, fost şef al DNA, a răspuns:

„Asta este spusă aşa, la relaxare. 3 ani la DNA pot fi puţini, dar nu împărţiţi aşa. Deci nu ai nevoie de 1 an de zile ca să-ţi cunoşti echipa şi 1 an de zile ca să munceşti. 3 ani sunt puţini pentru mersul unui dosar, dar asta nu înseamnă că nu începi dosarele şi nu faci ceea ce trebuie. Pentru că vine altul care-ţi preia munca. Nu ai nevoie de 1 an de zile ca să-ţi cunoşti echipa, poţi să ai nevoie de câteva săptămâni sau luni.

Cifrele în sine nu spun neapărat mult, contează procentele. Şi realitatea este că atât timp am fost eu acolo, procentele de achitări erau 10-11-12% şi s-a ajuns la 40-50%, ceea ce este categoric rău. Domnul Bologa nu mai are un instrument pe care eu l-am avut, l-a avut şi doamna Koveşi: dreptul de a numi şi revoca procurorii în DNA. Acest drept a fost trecut de la procurorul şef la CSM. Şi este posibil să fie unul dintre motivele pentru care nu schimbă procurori sau nu aduce alţii. Dar dacă îl considerăm pe şeful unei instituţii responsabil de performanţele acelei instituţii, trebuie să-i dăm instrumentele. Codruţa Koveşi le-a avut, eu le-am avut. Apoi ei au pierdut acest drept şi este mult mai greu să te rogi de CSM să numească anumiţi oameni şi să-i revoce, decât să o faci tu, că eşti responsabil. Mai departe, cu numărul de achitări, cu cazuistica, nu vă pot spune că nu sunt în temă să ştiu...Dar fiecare trebuie să aibă dreptul să-şi facă echipa, mai ales la aceste instituţii – DNA şi DIICOT care sunt operative prin excelenţă”.

Despre performanţa şefilor de parchete din România şi lupta anticorupţie, fostul şef al DNA şi al Ministerului Public a spus:

„Î: Instituţiile acestea nu performează şi ţin de oameni şi de decizia politică. Iohannis vrea linişte...

Păi are linişte.

Î: Şi e bine pe linişte? Asta înseamnă că nu mai avem corupţie dacă este linişte?

Evident că nu e bine şi este evident că nu asta înseamnă. Dar instituţiile performează în funcţie de oameni. Eu un truism pe care îl spun dar îl spun tocmai ca să critic acea afirmaţie că instituţiile prin ele însele sunt cele care generează performanţă şi nu contează oamenii. Oamenii au contat întotdeauna şi până la urmă fiecare trebuie să răspundă. Ideea este că dacă noi răspundem din 3 în 3 ani când ni se termină mandatele este tardiv, nu ajută nimănui. Domnul Bologa are dreptate când spune că 3 ani sunt puţini, dar este posibil să aibă şi un al doilea mandat. Adică poţi să ai 6 ani de zile. Trebuie să începi în primul mandat ca să ai ce culege roadele din al 2-lea mandat. Eu am stat 7 ani, am avut presiunea încontinuu,  încontinuu, şi au venit rezultatele dar ştiţi foarte bine că o parte din marile dosare s-au finalizat la 2, la 3, la 4, la 5 ani după ce am plecat eu de la DNA. Faptul că mandatele de conducere sunt scurte nu este un motiv să nu activezi corespunzător şi constant. Adică nu trebuie să intrăm într-o stare de decepţie că este prea puţin şi nu putem face treabă.

Niciodată n-am văzut Parchetul General ca fiind performant. Cred că la sfârşitul anilor 90, când eram în teritoriu, mai lucrau. Dar de când eu am venit pe la Bucureşti, de vreo 15 – 16 ani, Parchetul General a avut o altă atitudine. O atitudine pe care eu am definit-o ca fiind de sanatoriu. Şi nu e normal ca la acel nivel, unde ajung procurori cu o anumită experienţă cu o anumită vechime, să nu se facă dosare mari. Mult mai mari dosare se făceau la sfârşitul anilor 90, începutul anilor 2000, la Parchetul General, decât s-au făcut în ultima perioadă. Uitaţi- vă că până şi cu cele 2 mari dosare – dosarul Revoluţiei şi cel al Mineriadei – au dat greş. Sistemul judiciar nu reuşeşte să le termine.

Este vorba despre oameni. Este vorba în primul rând de managementul Ministerului Public, de cel care conduce, şi apoi de cei care populează ministerul Public. La fel ca şi la DNA. Este acelaşi lucru – la fel ca şi la DIICOT. Contează cel care conduce, cel care are dreptul să- şi revoce oamenii sau să propună revocarea lor, să propună sancţionarea ş.a.m.d. Sistemul judiciar nu funcţionează normal, sistemul judiciar are o timiditate în a evalua în a evalua în mod corect judecătorii şi procurorii. Aproape toată lumea are calificativul „foarte bine”. A nu da calificativul „foarte bine” unui procuror apare ca o dramă pentru el.