Daniel Morar: „Problema în CCR este pregătirea profesională. Nu te poţi duce la CCR să înveţi Dreptul”

„În Constituţie este foarte clar cine numeşte judecătorii: 6 sunt numiţi de Parlament, 3 sunt numiţi de Preşedinte. Deci Puterea Legislativă şi Executivă îşi împart aceste numiri. Acum, dacă sunt politice sau nu, analizăm de la caz la caz. Ce criterii folosim? Dacă cel numit este om politic – da, poate fi - fost ministru, fost parlamentar. Dar pot fi şi foşti magistraţi, foşti profesori universitari.

Î: Şi oameni cu 5 la drept penal, şi oameni fără nicio experienţă....

Aceea este o altă problemă. Dar Constituţia şi legea nu pot să prevadă lucrul acesta. Constituţia şi legea spun că sunt numiţi de aceste autorităţi – judecătorii Curţii Constituţionale – trebuie să aibă 18 ani de vechime în sistemul juridic şi să aibă o înaltă pregătire profesională. Înalta pregătire profesională – Curtea Constituţională a considerat-o ca fiind apanajul celui care numeşte. El trebuie să fie responsabil...

Î: Şi dacă el nu este responsabil?

Nu avem ce să facem. Adică în sine numirea la CCR nu este greşită. Numirea la CCR de către aceste autorităţi se regăseşte – modalitatea de numire se regăseşte în multe legislaţii. În alte părţi, Legislativul şi Executivul împart această prerogativă cu sistemul judiciar. Nu este greşit că îi numesc, problema este cum îi aleg şi de unde îi aleg”, a declarat Daniel Morar, fost judecător CCR, în emisiunea OFF/OnTheRecord pe Aleph News.

Despre pregătirea profesională a judecătorilor CCR, Morar a spus:

„Să ştiţi că da, aceasta este responsabilitatea celui care numeşte. El trebuie să răspundă cumva. Că răspund sau nu, ei nu răspund nici măcar întrebărilor. Ideea este că, în sine, modalitatea de numire nu este greşită. Sunt numiţi şi oameni mai puţin buni sau oameni slabi la Curtea Constituţională. În ce priveşte factorul politic, să ştiţi că nu aceasta este cel mai rău lucru care marchează activitatea unei Curţi Constituţionale. Majoritatea dosarelor de la Curtea Constituţională nu sunt dosare cu încărcătură politică. Cred că peste 90% din dosare sunt dosare care privesc legislaţia...Prin urmare, dacă vrem să dăm vina în aceste dosare – care n-au încărcătură politică, care n-au miză politică – pe faptul că ei sunt oameni politici, că vin din Parlament, că au avut o carieră politică sau că sunt susţinuţi de oameni politici – nu asta este problema. Problema este pregătirea profesională. Pentru că până la urmă – nu contează cum se ia decizia – decizia se ia cu o dezbatere, cu unanimitate, cu majoritate, cu nervi sau fără nervi – contează produsul. Contează ce ajunge în Monitorul Oficial. Dacă Curtea a ajuns să fie un jucător, a ajuns şi datorită faptului că deciziile sunt motivate, sunt convingătoare şi explicative. Prin urmare, trebuie să ne orientăm spre oamenii pregătiţi. Cineva care este numit la Curtea Constituţională obligatoriu trebuie să stăpânească la nivel înalt o ramură de Drept. Nu te poţi duce la CCR să înveţi Dreptul. Mai degrabă înveţi drept constituţional, elemente de drept constituţional. Să ştiţi că paradoxal, din punctul meu de vedere, cei mai dezavantajaţi – nu că sunt cei mai slabi – dar cei mai dezavantajaţi care ajung la Curtea Constituţională sunt profesorii de drept constituţional. Şi cei mai avantajaţi sunt cei care stăpânesc o ramură de drept. De penal, de civil, de fiscal. Numirea unui judecător la Curtea Constituţională trebuie să aducă pentru instituţie o plus valoare, nu o greutate.

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu este folclor. Deciziile CCR sunt pentru autorităţile statului – Legislativ, Executiv, pentru organele administrative, şi pentru magistratură. Evident că sunt şi pentru oameni care vor să le citească. Dar nu oamenii le aplică. Totdeauna deciziile sunt aplicate de nişte instituţii care au expertiza necesară. Curtea Constituţională prin deciziile ei nu popularizează Constituţia. Nu scriem Constituţia pe înţelesul tuturor. Pe de altă parte, deciziile CCR chiar sunt blamate şi criticate că sunt prea scolastice şi explicative. Nu ştiu la ce se referă actualul judecător al Curţii, dar mai întâi trebuie să ajungi acolo şi să vorbeşti de Curtea Constituţională, eventual la sfârşitul mandatului, nu la început”.