INTERVIU – Paleologu: Vasile Blaga este „un om cald”, iar Emil Boc – „un om al datoriei” – VIDEO

Reporter: Cum i-aţi caracteriza pe domnii Emil Boc şi Vasile Blaga?

Theodor Paleologu: Am o părere excelentă despre amândoi. Emil Boc este un om al datoriei şi asta este un aspect la care rezonez, pentru că şi eu sunt foarte mult motivat de acelaşi sentiment al datoriei. E un om pe care-l motivează înainte de orice simţul datoriei şi un anumit spirit de sacrificiu, până la urmă. El este foarte conştient că pierde foarte mult ca simpatie asumându-şi un rol dificil, dar necesar. Deci, din acest punct de vedere, am foarte multă admiraţie pentru dânsul. Iar Vasile Blaga, aş vrea să corectez imaginea de buldog pe care mulţi i-o fac. Este un om mult mai cald şi mult mai… chiar un om mai subtil decât pare văzut din afară şi decât mulţi ai vrea să dea impresia că ar fi. Un om cu care am o relaţie foarte cordială, foarte corectă şi o comunicare excelentă. Deci, din acest punct de vedere, nu fac vreo discriminare între cei doi, îi apreciez pe fiecare pentru calităţile pe care le au.

Reporter: Aţi propus schimbarea siglei partidului cu doi porumbei. Toată lumea s-a întrebat cine este porumbelul, având în vedere că aţi precizat cine este porumbiţa. Cine era porumbelul?

România nu mai este pe ultimele locuri din Uniunea Europeană, în privința salariului minim

Primul interviu acordat de Călin Georgescu după o lungă perioadă de tăcere

Theodor Paleologu: Era o glumă. V-aţi prins că era o glumă?! Nu am precizat cine era porumbiţa. Să vă uitaţi la context, era vorba tocmai de reprezentarea femeilor în conducere şi a dat cineva exemplul Elenei Udrea şi atunci am spus: da, fireşte, în limbajul pe care îl utilizasem înainte, dânsa este o porumbiţă. Putea la fel de bine să mă întrebe de Mihaela Popa sau de Anca Boagiu că probabil aş fi spus acelaşi lucru. Revenind la metafora porumbelului şi a porumbiţei, precizez că există o figură de stil numită metaforă şi mai există un lucru care se cheamă glumă, pentru că am văzut o emisiune în care nişte eunuci solemni şi ipocriţi din mediul politico-mediatic îşi dădeau cu părerea despre ce spusesem eu şi erau total pe lângă, nu pricepuseră nimic, de parcă nu fuseseră la şcoală şi nu ar fi învăţat ce este aia o metaforă.

Sensul a ceea ce am spus era triplu. Era un mesaj către Radu Berceanu, nu atât către el ca persoană, ci către ceilalţi ca el din partid, oameni cu vechime, cu experienţă, cu multă inteligenţă politică. Evident era un mesaj glumeţ către dânsulm pentru că, în urmă cu câteva luni, domnul Berceanu a vorbit, în alt context, despre cei care intră în partid şi, după două-trei luni, vor să fie şefi. A dat exemplul cu asociaţia de porumbei: cineva intră în asociaţia crescătorilor de porumbei şi vrea să fie preşedintele asociaţiei crescătorilor de porumbei deşi nu a ajuns încă la faza să deosebească porumbeii de porumbiţe. Ideea era că eu măcar fac eforturi de a învăţa să disting porumbeii de porumbiţe şi am făcut progrese. Ca dovadă, această campanie în interiorul partidului care m-a pus în contact cu mii de militanţi ai partidului este un exerciţiu în a distinge porumbeii de porumbiţe şi că sunt dispus să dau examen cu domnul Berceanu sau cu oricine ar fi.

Al doilea mesaj important, dincolo de această strângere de mână, de mâna întinsă către cei mai vechi din partid, este vorba despre reprezentarea femeilor în structurile de conducere ale partidului. Când vorbim despre porumbiţe, vorbim despre faptul că mi-aş dori o prezenţă mai semificativă a femeilor în structurile de conducere ale partidului.

Al treilea mesaj serios, dincolo de glumă, este cel legat de ramura de măslin. Citatul aferent din Evanghelie: „Fericiţi făcătorii de pace” şi cel puţin un astfel făcător de pace doresc a fi în cadrul PDL.

Reporter: Despre pantofii şefului misiunii FMI?

Theodor Paleologu: De ce mă întrebaţi? Pentru că am avut şi eu pantofii rupţi, aşa cum au remarcat nişte jurnalişti gorjeni? Când am fost la Târgu Jiu, au remarcat că aveam şi eu pantoful drept puţin desfăcut. Aşa se întâmplă în campanie. Şi mai este un lucru, pantofii cei mai comozi nu sunt întotdeauna cei mai arătoşi. Fiecare dintre noi avem perechi de pantofi de care ne-am ataşat. În general, pantofii vechi sunt cei care sunt cei mai dragi, cei mai comozi. În rest, oamenii sunt ocupaţi. Jeffrey Franks este ocupat. S-a mai întâmplat ceva similar şi cu directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn. Cineva poate să fie foarte ocupat şi, pur şi simplu, să nu aibă timp să se ducă să-şi cumpere altă pereche de pantofi. Este şi acest aspect de care nu trebuie să uităm.

Reporter: Aţi rămas celebru pentru sintagma „pleaşcă” folosită în legătură cu domnul Traian Băsescu. Nu vă deranjează?

Theodor Paleologu: Am folosit-o la un moment dat în legătură cu un anumit context, cu faptul că PDL a fost într-adevăr ridicat de carisma lui Traian Băsescu, un om care a câştigat alegeri după alegeri. Totuşi, de 4 ori, de 5 ori dacă punem şi referendumul, acest om a câştigat în alegeri: Bucureşti – 2000, 2004, prezidenţialele din 2004, referendumul şi apoi alegerile prezidenţiale din 2009. Dacă el nu este un om norocos şi potent din punct de vedere politic, atunci mă întreb cine. Categoric rămân la aceaşi formulă şi îmi pare bine într-un fel că s-a lipit această poreclă şi de mine, pentru că este de bun augur. Pleaşcă înseamnă noroc. Şi îmi pare bine că o asemenea poreclă s-a lipit de mine, înseamnă că sunt şi eu norocos.

Acum, ce bine că am venit cu Machiavelli la mine, am luat „Principele”. În capitolul ultim din „Principele” lui Machiavelli este discutată chestiunea legăturii dintre fortuna şi virtu, în limbajul lui Machiavelli. Fortuna este norocul, şansa şi virtu este virtutea sau, mai exact, efortul, capacitatea politică, potenţa politică, aşa cum spuneam. Şi Machiavelli spunea că în politică, spre deosebire de alte domenii, succesul depinde în egală măsură de fortuna şi virtu. E 50% şi 50%, jumătate noroc şi jumătate capacitate proprie.

Iată ce spune Machiavelli, un paragraf care îmi dă foarte mult curaj: „Consider că este mai bine să fii violent decât precaut deoarece soarta, adică fortuna, este ca şi o femeie. Dacă vrei să o stăpâneşti, trebuie să o iei cu asalt, să i te împotriveşti”. Apoi mai spune un lucru: „Tot pentru că este femeie, ea este întotdeauna prietenă a celor tineri, deoarece aceştia sunt mai puţin precauţi, îndrăzneţi şi se impun cu mai multă forţă”. Iată aşadar pe ce îmi bazez speranţele în competiţia din 14 mai.

Reporter: Vă ajută cartea, Machiavelli în campanie?

Theodor Paleologu: Totdeauna cartea ajută pentru că pui la cap şi multe lucruri, referinţe literare pot să ajute foarte mult. Cel mai mult ajută însă Caragiale.

Reporter: Care ar fi locul lui Traian Băsescu după ce îşi va încheia mandatul la Cotroceni?

Theodor Paleologu: Ar fi de dorit pentru partidul nostru să se întoarcă în PDL, dar depinde şi de planurile lui. Sper că nu va merge mult pe mare cu vaporul şi, evident, mi-aş dori să revină în partidul din care a pornit. Dar, până atunci mai e timp, mai sunt trei ani.

Reporter: Mulţi din partid vă consideră un intelectual. Câţi intelectuali sunt în PDL şi câţi sunt în conducere?

Theodor Paleologu: Depinde ce înţelegem prin intelectuali. Pe mine uneori mă deranjează puţin această etichetă pentru că sunt unii intelectuali care au ca specialitate domeniile umaniste, alţii sunt intelectuali din zona tehnică şi nu trebuie deloc neglijat acest aspect. Sunt foarte mulţi oameni cu studii bune, care au expertiza lor în domeniile în care au profesat. Sunt mulţi intelectuali în partid ingineri, medici, arhitecţi, economişti. Toate aceste categorii sunt intelectuali. (…) Nu ştiu câţi intelectuali are partidul, dar cred că suficienţi şi mai mulţi decât alţii.

Reporter: Au fost critici că membri ai conducerii prtidului au stat în spate, iar partidul a fost apărat de Tălmăcean…

Theodor Paleologu: Nu, Edi Tălmăcean ne-a adus 15% în sondaje. Să fim totuşi oneşti în această chestiune. Că a făcut unele greşeli sau nu, asta este altă chestiune. Nu faptul că a dansat el la o emisiune de divertisment a dus la scăderea partidului în sondaje. Să nu fim ipocriţi. Responsabilităţile sunt în altă parte, indiferent de justeţea, de greşelile pe care le-a făcut sau nu Tălmăcean. În legătură cu comunicarea, eu nu mă duc la multe emisiuni. De ce să mă duc la emisiuni să fiu înjurat, insultat de nişte jurnalişti. Care este autoritatea intelectuală şi morală a unor oameni precum cei care îi vedem la televizor. Lumea este plictisită să vadă aceleaşi mutre îmbufnate, agresive, nişte personaje inculte, fără simţul umorului, care doar înfierează, aşa cum făceau probabil şi în tinereţe, când scriau în gazetele UTC. Un om care ţine la echilibrul său interior nu se duce în emisiuni ca să aibă 5 oameni de această factură cât se poate de joasă împotriva lui, îl insultă şi îl iau de sus, se erijează în procurori. Cum să fie procurori într-o discuţie cu mine Bogdan Chirieac sau Tudor Octavian sau mai ştiu eu cine? Chiar nu văd de ce m-aş duce să suport aşa ceva, aşa că este şi acest aspect. Nici noi nu suntem un fel de automate şi apeşi pe buton: Pac! Vine Paleologu la o emisiune ca să fie insultat de oameni care nu au niciun fel de cădere, nici să mă judece, nici să mă aprecieze, nu au nici nivelul intelectual, nici de educaţie, nici de nimic, nici forţa morală sau anumită legitimitate morală, ei venind de unde vin. Despre asta este vorba, nici noi nu vrem să devenim nişte marionete la cheremul jurnaliştilor.

Reporter: Cum vedeţi faptul că premierul Emil Boc a spus un banc când şi-a prezentat moţiunea în faţa organizaţiei PDL? E potrivit?

Theodor Paleologu: Sigur că da. Şi eu spun foarte multe glume când mă duc în ţară. Nu văd nepotrivit ca cineva să încerce măcar să aibă umor. Problema este cum îl spune. E bine, umorul face parte cred din igiena dezbaterii publice, în general.

Reporter: Spuneaţi că aveţi şanse mici pentru preşedinţia partidului. Ce şanse aveţi pentru prim-vicepreşedinte?

Theodor Paleologu: Ajungem la problema funcţiilor. Şanse: eu oricum câştig foarte mult din această competiţie. Câştigul cel mai mare este că vorbesc cu mii de militanţi ai partidului, faptul că îi cunosc, faptul că ei mă cunosc mai bine, pot să mă vadă în carne şi oase, pot să-mi pună întrebări, pot să-mi facă sugestii. Acest lucru este cel mai mare câştig pe care îl am din această campanie. Apoi, cred că voi reuşi, chiar în condiţiile acestea, cu 1400 de delegaţi, cu vot pe judeţe, să adun un număr de voturi care să-mi permită să obţin cel puţin o inflexiune a liniei partidului în direcţia pe care vreau eu să evolueze acest partid. Despre restul funcţiilor, ce să vă spun… Iniţial, nu-mi pusesem deloc problema. De fapt, până pe 5 aprilie nici pentru preşedinţia partidului nu eram hotărât, dar, mergând din filială în filială şi vorbind cu foarte multă lume, am ajuns la concluzia că trebuie să-mi pun totuşi problema şi a altor funcţii în BPN. Asta nu pentru că aş fi ahtiat după funcţii, dar mi se pare chiar derizoriu să fii preocupat atât de funcţii. Nu mi se pare un lucru extrem de interesant în sine, însă peste tot unde mergeam lumea mă întreba ce voi face în această privinţă şi mă convingeau, îmi spuneau că trebuie să o fac. Deci, eu, practic, am ascultat vocea poporului în PDL şi am decis să îmi depun candidatura pentru vicepreşedinte şi secretar executiv. Vă dau şi data când am făcut-o, după vizita la Galaţi, când Mircea Toader mi-a explicat care sunt procedurile, pentru că eu nu ştiam cum se face acest lucru. M-am dus în Modrogan, am făcut cele două cereri înainte de Paşte.

Iar, în ceea ce priveşte prim-vicepreşedinte, este o idee foarte nouă, care nu-mi aparţine. Am fost rugat să fac acest lucru şi vom vedea unde ne va duce această iniţiativă. Repet. am fost rugat să am această iniţiativă, eu chiar considerasem, la un moment dat, că nu este de nasul meu, într-un anumit sens, în sensul că nu sunt un om vechi în partid, nu am o greutate precum Frunzăverde, Ostaficiuc, nu am în spatele meu o organizaţie foarte puternică, nu sunt preşedinte de organizaţie, de consiliu judeţean sau primar al unui mare oraş.

Reporter: O candidatură la Primăria Capitalei v-ar interesa?

Theodor Paleologu: Tot ce ţine de politici urbane în Capitală mă interesează extrem de mult. De fapt, ce m-a motivat să intru în politică a fost acest lucru, faptul că asistam de ani de zile la distrugerea patrimoniului urban bucureştean. Ăsta-i motivul pentru care am intrat în politică. Deci, dacă partidul va considera că sunt suficient de bine plasat în sondaje şi suficient de bine plasat pentu a candida la Primăria Capitalei, evident voi accepta această misiune aproape imposibilă, cu recunoştinţă, ca pe o foarte mare onoare, pentru că este vorba de oraşul meu, pe care vreau să-l salvez să nu fie făcut praf de buldozere şi de promotorii imobiliari care, de fapt, sunt nişte distrugători de patrimoniu, distrugători de oraş. Dacă este vorba să mă bat pentru oraşul meu, habitatul meu, o voi face cu o totală dedicare, pentru că e însăşi cauza care m-a motivat să intru în politică.

Reporter: De ce este o misiune imposibilă?

Theodor Paleologu: Pentru că, aşa cum reiese în sondaje, PDL stă prost în Bucureşti, Sorin Oprescu, în mod inexplicabil, este favoritul bucureştenilor, dar, vă spun un singur lucru: dacă Bucureştiul continuă în direcţia în care merge, va fi rău de tot, pentru că este o direcţie total greşită, atât din punct de vedere al patrimoniului, cât şi al mediului înconjurător. Vă dau un singur exemplu: poluarea în Bucureşti nu numai că este Capitala cea mai poluată din Europa, dar între Bucureşti – Capitala cea mai poluată şi Stockholm – Capitala cea mai puţin poluată din Europa este o diferenţă de 22 de luni de speranţă de viaţă, numai datorită poluării. Dacă bucureştenii vor să trăiască mai prost, să trăiască mai puţin şi să fie distrus oraşul lor de către primărie, este treaba lor, dar eu mă voi lupta pentru habitatul meu, pentru că sunt bucureştean cu tradiţie. Din secolul 18 suntem bucureşteni, avem şi o stradă în Bucureşti, şi eu pentru asta mă lupt, pentru cultura din care am ieştit, care este acest mediu bucureştean. Deci, dacă partidul va considera că sunt destul de bine plasat pentru a duce o asemenea luptă, o voi duce cu energia unui samurai sau unui kamikaze, indiferent dacă pierd sau nu, pentru că este vorba de însuşi rostul intrării mele în politică. Dar, nu sunt convins că eu sunt cel mai bine plasat, sunt alte personalităţi foarte puternice în organizaţia PDL Bucureşti, s-ar putea să se degajeze o altă candidatură pe care, evident, o voi susţine la momentul potrivit, după cum susţin şi eforturile doamnei Udrea în privinţa Legii Capitalei. Chiar acum, este o chestiune foarte importantă şi eu sunt om de echipă şi merg împreună cu partidul nostru.

(Interviu realizat de Alina Novăceanu, [email protected])

„Vedem că lumea nu are chef de şedinţe de partid plicticoase în care se face un fel de CSP, cum era pe vremuri. Nu, eu chiar am lucruri de spus, le spun singur, fără o armată de miniştri sau foşti miniştri după mine. Ideile mele se susţin prin forţa lor, nu prin ajutoare din afară. Am talentul meu în a le spune”, a afirmat Paleologu.

El a mai spus că umorul face parte din strategia sa de comunicare, pe lângă faptul că aşa îi stă lui în fire să fie.

„În cazul în care aş fi eu ales preşedinte al partidului, nimeni nu ar avea de pierdut, pentru că nu am partizani de satisfăcut şi nici poliţe de plătit. Sunt deasupra meciului de fotbal la care asistăm, nu sunt în vreo echipă, pentru că, aşa cum spunea Andrei Pleşu mai demult, în România, adesea, ne împărţim în echipe de fotbal – sunt dinamoviştii şi steliştii, rapidiştii sau mai ştiu eu ce. La fel şi în confruntările politice, fie că sunt interne, în partid, sau confruntări între partide, avem tendinţa de a ne comporta ca la fotbal. Ei bine, eu nu mă comport ca la fotbal, sunt un vector de civilitate în acest partid, un om de convingeri, care ar fi un preşedinte echilibrat, moderat, care nu ar bate cu pumnul în masă nici în partid, nici în afara partidului”, susţine Paleologu.

Theodor Paleologu îşi caracterizează şi contracandidaţii la şefia PDL. Astfel, Paleologu spune că „Emil Boc este un om al datoriei”, acesta fiind un aspect la care rezonează. Iar despre Vasile Blaga spune că vrea să corecteze „imaginea de buldog pe care mulţi i-o fac”. Paleologu susţine că Blaga este „un om mult mai cald” şi „un om mai subtil decât pare văzut din afară şi decât mulţi ai vrea să dea impresia că ar fi”.

Paleologu nu regretă sintagma „pleaşcă” folosită de el în legătură cu Traian Băsescu. „Categoric rămân la aceaşi formulă şi îmi pare bine într-un fel că s-a lipit această poreclă şi de mine, pentru că este de bun augur. Pleaşcă înseamnă noroc. Şi îmi pare bine că o asemenea poreclă s-a lipit de mine, înseamnă că sunt şi eu norocos”, a spus el.

Candidatul la şefia PDL mai declară că „pantofii cei mai comozi nu sunt întotdeauna cei mai arătoşi„, întrebat despre situaţia în care a fost surprins Jeffrey Franks. „Fiecare dintre noi avem perechi de pantofi de care ne-am ataşat. În general, pantofii vechi sunt cei care sunt cei mai dragi, cei mai comozi. În rest, oamenii sunt ocupaţi”, a spus Paleologu.

Prezentăm integral interviul acordat de Theodor Paleologu agenţiei de presă MEDIAFAX:

Reporter: Domnule Paleologu, sunt lideri ai PDL care nu au luat în serios candidatura dumneavoastră, spunând că destindenţi atmosfera. Dumeavoastră ce părere aveţi?

Theodor Paleologu: Asta nu e de rău, e bine. E bine şi pentru contrast să fie cineva care să captiveze auditoriile în faţa cărora vorbeşte. Vedem că lumea nu are chef de şedinţe de partid plicticoase în care se face un fel de CSP, cum era pe vremuri. Nu, eu chiar am lucruri de spus, le spun singur, fără o armată de miniştri sau foşti miniştri după mine. Ideile mele se susţin prin forţa lor, nu prin ajutoare din afară. Am talentul meu în a le spune. Mă rog, unii gustă talentul acesta, alţii îl gustă mai puţin, dar este adevărat că umorul face parte din strategia mea de comunicare, pe lângă faptul că aşa îmi stă mie în fire să fiu. Cred că o abordare senină, relaxată, plină de umor este de natură să convingă mai multă lume decât îmbufnarea şi încrâncenarea altora. Se confundă foarte adesea seriozitatea cu lipsa de umor sau lipsa de haz. Sunt oameni care nu au haz şi asta nu înseamnă să fim mai serioşi decât cei care au şi umor.

Reporter: Ce şanse apreciaţi că aveţi, în procente, la preşedinţia PDL?

Theodor Paleologu: Mi-e greu să apreciez. Dacă lucrurile ar fi lăsate la liber cu adevărat, probabil că această enormă simpatie faţă de demersul meu s-ar manifesta şi la vot. Însă, fiind numai 1400 de delegaţi, în măsura în care se va vota pe judeţe, sigur că şansele scad. Nu are rost să comentăm prea mult acest aspect. Sigur că şansele sunt reduse în contextul în care totul este foarte controlat, în care nu toate segmentele din partid sunt reprezentate cu adevărat, mult mai puţine femei decât ar trebui să fie, sunt multe lucruri de remarcat. Eu nu am de criticat ceva. Sigur, este o Convenţie a unui partid care se află la putere şi nu avem timp să facem o Convenţie foarte largă. Convenţia foarte largă, cel mai probabil, o vom face în 2012 sau 2013, după alegerile locale sau după alegerile parlamentare. Probabil va fi o Convenţie şi atunci, iar atunci va trebui să o facem cu adevărat cum trebuie, agrenând toate segmentele şi toate forţele prezente în partidul nostru.

Dar, în acest context, al unei Convenţii organizate în felul acesta, chiar şi 50 de voturi sunt foarte multe, contează de trei ori fiecare vot, dacă ne raportăm la contextul în care se desfăşoară aceste alegeri interne. Încă o dată, nu am nimic de obiectat, pentru că scopul meu este să se audă ceea ce aveam de spus, lucruri pe care vroiam să le spun neapărat, care nu se reflectă în actul de guvernare şi nu se reflectă nici în moţiunile celorlaţi doi candidaţi.

Reporter: Credeţi că nu este „lăsată la liber această Convenţie”, fără niciun control al votului?

Theodor Paleologu: Evident că da, dar asta nu este o mare dramă, e un lucru de înţeles până la urmă. Nu mă deranjează cine ştie ce mult acest lucru. Evident că mi-aş fi dorit să fie prezentă mai multă lume la Convenţie, dar s-a decis aşa, asta este, din motive pe care le înţeleg. Sunt avantaje şi în această formulă redusă, e mai activ, mai economicos, e mai previzibil rezultatul. Nu mă deranjează deloc acest lucru.

Reporter: Cine lipseşte?

Theodor Paleologu: Mă întrebaţi cine lipseşte. Reprezentarea femeilor este o problemă foarte importantă. Eram zilele trecute să văd o filială care are peste 40 de delegaţi, numai 4 sunt femei. Este sub 10%. Acum, nu sunt un partizan al cotelor, nu cred că, dacă impui cote, poţi obţine mare lucru, poţi obţine rezultatul contrar probabil. Totuşi, un anumit echilibru trebuie observat, pentru că electoratul român nu este compus în exclusivitate din bărbaţi de vârsta a doua, iar partidul nostru nu este un club exclusivist de bărbaţi de vârsta a doua, sunt şi tineri, sunt şi pensionari, sunt şi femei. Toate aceste forţe trebuie să se regăsească în partid, iar eu cred că va veni vremea când PDL se va relansa, mobilizând cu adevărat pe militanţi, dându-le cu adevărat posibilitatea să se exprime, iar moţiunea mea prevede şi acest lucru: o mult mai largă democraţie internă pentru a angrena militanţii, a angrena chiar şi baza partidului în deciziile care se iau.

Reporter: Dacă ar fi fost mai mulţi delegaţi femei aţi fi avut mai multe şanse?

Theodor Paleologu: Evident că da, este clar acest lucru.

Reporter: De ce?

Theodor Paleologu: Nu trebuie să vă fac un desen cu de ce. E clar acest lucru şi îmi doresc din toată inima să fie mai multe femei în structurile de conducere ale partidului, dar chiar şi la Convenţia Naţională. Bun, hai să spunem, nu avem multe femei ministru, dar măcar să se exprime în cadrul Convenţiei, pentru că este şi o radiografie a societăţii româneşti. Societatea românescă este compusă din peste 50% femei, opinia lor contează. Că vor mai mult sau mai puţin în politică, este altă chestiune. Dar dacă vrem să avem o corespondenţă între ceea ce facem noi în partid şi societatea românească, evident că avem nevoie de mai multe femei în Convenţia Naţională. Eu, încă o dată spun, nu am ce să mă plâng, ce să critic, sunt foarte mulţumit de felul în care merg lucrurile, sunt foarte recunoscător membrilor din BPN pentru faptul că mi-au acordat în unanimitate derogarea de vechime, faptul că peste tot colegii mei, şefi de filială, m-au primit cu tot dragul, cu foarte multă simpatie, cu toată bunăvoinţa. Faptul că am avut discuţii foarte libere peste tot în ţară, lucrurile astea pentru mine sunt un câştig suficient. Pentru mine câştigul major este că am vizitat, mâine voi fi vizitat 40 de filiale ale PDL din toată ţara, am cunoscut sute sau poate mii de militanţi ai partidului, am reperat în fiecare organizaţie oameni de valoare pe care să pot conta în viitor. Deci, pentru mine, ăsta este câştigul principal, iar faptul că am dreptate acum se va vedea în curând, nu peste multă vreme, se va ajunge la vorba mea şi la dreptatea mea pe care ştiu că o am.

Reporter: Cum v-aţi caracteriza? Două calităţi sau două defecte ale dumneavoastră, dacă puteţi spuneţi?

Theodor Paleologu: Mi-e foarte greu să mă caracterizez singur, dar, în contextul care ne interesează, al Convenţiei partidului, cred că important este de relevat faptul că sunt un om de echilibru, că sunt profund moderat, echilibrat, un om al dialogului. În cazul în care aş fi eu ales preşedinte al partidului, nimeni nu ar avea de pierdut, pentru că nu am partizani de satisfăcut şi nici poliţe de plătit. Sunt deasupra meciului de fotbal la care asistăm, nu sunt în vreo echipă, pentru că, aşa cum spunea Andrei Pleşu mai demult, în România, adesea, ne împărţim în echipe de fotbal, sunt dinamoviştii şi steliştii, rapidiştii sau mai ştiu eu ce. La fel şi în confruntările politice, fie că sunt interne în partid sau confruntări între partide, avem tendinţa de a ne comporta ca la fotbal. Ei bine, eu nu mă comport ca la fotbal, sunt un vector de civilitate în acest partid, un om de convingeri care ar fi un preşedinte echilibrat, moderat, care nu ar bate cu pumnul în masă nici în partid, nici în afara partidului. În primul rând, nu-mi stă în fire să bat cu pumnul în masă şi, pe de altă parte, nu cred că obţii mare lucru bătând cu pumnul în masă, nici în interiorul partidului, unde sunt oameni foarte respectabili şi admirabili pe care îi am ca colegi şi nici în afara partidului, pentru că trebuie, pe anumite chestiuni, să obţinem consens. Chiar dacă ne plac liderii opoziţiei sau nu, dialogul cu partidele din tot spectrul politic este necesar şi un diplomat cred că poate face acest lucru cu succes.

CITEŞTE CONTINUAREA INTERVIULUI