DEZVĂLUIRE / Încălcînd Constituţia şi mai multe legi în vigoare, IICCMER a trecut la secretizarea crimelor comunismului (II) | DOCUMENT

Secretizarea crimelor şi abuzurilor comunismului este, din punctul meu de vedere, poate cel mai mare eşec al actualei guvernări liberale. Ea marchează transformarea ”guvernului lui Iohannis” într-o anexă a fostei Securităţi şi pe actualul preşedinte, care-şi exercită controlul asupra IICCMER prin fosta lui consilieră Alexandra Toader (care a fost şi reprezentanta lui în Colegiul CNSAS) într-un complice al crimelor şi abuzurilor Securităţii. Acestea au intrat, în aceste zile, în circuitul informaţiilor cu caracter secret.

Salariaţii IICCMER – asimiliaţi ofiţerilor de informaţii

”Salariatul va folosi informaţiile numai în scopurile stabilite de Institutut”, spune contractul de confidenţialitate pe care angajaţii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc au fost nevoiţi să-l semneze, la începutul acestei săptămîni, sub ameninţarea pierderii locului de muncă. Iar ”Institutul” înseamnă, cum stabileşte acelaşi contract, exclusiv Alexandra Toader. ”Toate versiunile exemplarelor pe suport electronic/magnetic (bandă, CD) sau pe hîrtie conţinînd informaţii confidenţiale se vor păstra în sediul/sediile IICCMER. Salariatul are obigaţia să păstreze secretul de serviciu şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile, documentele de care ia la cunoştinţă în exercitarea funcţiei sau profesiei, cu excepţia informaţiilor de interes public şi a altor informaţii neacoperite de clauza de confidenţialitate conform dispoziţiilor legale în vigoare, care pot fi transmise către terţe persoane din afara IICCMER, doar în baza aprobării Preşedintelui executiv” (sublinierea mea).

Cu alte cuvinte, legea în România este înlocuită de voinţa Alexandrei Toader, care se situează astfel deasupra Constituţiei, care la articolul 2, alineatul 2, spune clar că ”Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”. Este exact ceea ce fosta consilieră a preşedintelui Iohannis face şi este de presupus că a citit Constituţia României şi săvîrşeşte acest abuz al încălcării ei în mod deliberat. Pentru că nu e singura încălcare: ”Toate informaţiile şi documentele de care iau la cunoştinţă salariaţii pe parcursul derulării activităţii sînt prezumate a fi confidenţiale”, arată acelaşi ”contract de confidenţialitate”, încălcînd prevederile constituţionale prevăzute în articolul 31, care stabileşte ”Dreptul la informaţie”, ca drept constituţional.

În continuare, contractul pe care angajaţii IICCMER sînt siliţi să-l semneze, sub presiunea concedierii, prevede că ”utilizarea necorespunzătoare, în interes propriu sau al terţilor, a informaţiilor sau documentelor confidenţiale ale Institutului şi a altor structuri implicate constituie abatere gravă şi va atrage răspunderea disciplinară sau materială după caz”, că ”administarea şi difuzarea informaţiilor obţinute în urma cercetării în cadrul proiectelor structurilor IICCMER se face numai în baza indicaţiilor primite de la superiorii ierarhici şi raportat la atribuţiile Insitututului” şi că ”salariatul va tratata informaţiile confidenţiale furnizate de Institut cu aceeaşi atenţie cu care tratează orice alte informaţii similare. Atenţia acordată păstrării confidenţialităţii informaţiei va fi, în toate cazurile, egală cu atenţia pe care orice persoană ar acorda-o, în circumstanţe similare, protejării confidenţialităţii propriilor informaţii. Informaţiile vor fi tratate drept strict confidenţiale, iar salariatul nu are dreptul să copieze, să multiplice, să difuzeze, să dezvăluie, total sau parţial, niciunei alte persoane, companii, corporaţii, sau entităţi niciuna din informaţiile confidenţiale sau aspecte legate de acestea, decît în limitele exercitării obligaţiilor şi sarcinilor profesionale şi de serviciu, aprobate de conducerea IICCMER”.

Cu alte cuvinte, Alexandra Toader dispune, numai ea, de toate rezultatele cercetărilor de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi face ce crede de cuviinţă cu ele. Toată cercetarea devine o treabă ”confidenţială”, în interiorul IICCMER, la care ”terţii au acces NUMAI cu acordul Preşedintelui executiv” (sublinerea este din textul Contractului de Confidenţialitate”. Salariatul ”nu are niciun drept, direct sau indirect asupra informaţiilor confidenţiale”, care cuprind practic rezultatele propriilor cercetări. Ele aparţin ”Institutului”, adică Alexandrei Toader – voia şi viziunea colonelului Marinescu asupra cercetării istorice, iată, s-a îndeplinit. 

Ce se întîmplă în cazul în care are loc ”dezvăluirea neautorizată”? În primul rînd, ”salariatul este obligat” să înştiinţeze conducerea Institutului, dacă s-au pierdut sau ”deconspirat” (termen citat din document) informaţii, pe toată durata cît lucrează la Institut. Dacă părţile nu decid în alt fel, salariatul se angajează să păstreze confidenţialitatea informaţiilor furnizate de Institut pe durata stabilită la Art.10, perioadă în care salariatul nu va dezvălui fără permisiune informaţiile confidenţiale niciunui terţ şi va folosi aceste informaţii exclusiv în scopul funcţiei sau profesiei pe care o are în cadrul Institutului”. Articolul 10 se referă la ”durata contractului” şi arată că ”Acest contract intră în vigoare la data semnării şi are durata de valabilitate pe toată perioada cît operează contractul de muncă între Institut şi salariat şi timp de 3 ani de la încetarea contractului individual de muncă. Obligaţiile Salariatului prevăzute în prezentul Contract vor rămîne în vigoare timp de 3 ani de la data încetării Contractului individual de muncă”.

Există inclusiv situaţii excepţionale, cînd salariatul este obligat la ”restituirea informaţiilor clasificate”, prin care e de acord ”să înapoieze celeilalte părţi, în termen de 3 zile de la primirea notificării, toate suporturile pe care sînt stocate Informaţiile Confidenţiale descrise la Art.2 şi 3 de mai sus, inclusiv toate copiile aferente, în cazul în care conducerea Insitutului le va solicita. Restituirea acestor informaţii nu îl absolvă pe Salariat de celelalte obligaţii ce îi revin acestuia prin prezentul contract”. Cu alte cuvinte, cercetătorii de la IICCMER au obligaţia să-şi predea rezultatele cercetărilor atunci cînd sînt ”notificaţi” şi apoi să-şi ţină gura. Iar contractul de confidenţialitate pe care ei au fost siliţi să-l semneze ”înlocuieşte orice alte angajamente anterioare sau prezente, scrise sau verbale, comunicări, înţelegeri şi acorduri între părţi, în legătură cu subiectul la care se referă”. Inclusiv Constituţia României şi legile ţării, precum cele care statuează accesul la informaţia de interes public.

În mod explicit, activitatea de cercetare şi rezultatele ei, în cadrul acţiunilor de ”investigare a crimelor comunismului” şi de cercetare asupra exilului românesc devind secrete, faţă de restul muritorilor. Secretele exclusive ale ei şi ale comanditarului ei de la Cotronceni, Klaus Iohannis, pentru care cercetătorii au fost puşi să facă, în regim de urgenţă, ”fişe” ale unor anumite personalităţi ale exilului românesc. IICCMER a şi început să lucreze, practic, ca o anexă a serviciilor secrete, în beneficiul preşedintelui României.

Colegii (sau foştii colegi) de la IICCMER cu care am mai apucat să vorbesc se tem, vizibil, de ceea ce li se va întîmpla, dacă se află că au vorbit cu mine; deşi pentru fiecare dintre ei o zi la serviciu a devenit o adevărată corvoadă, în aceste împrejurări atît de grele ale pandemiei şi în situaţia în care alegerile par să aducă o ”consolidare” a puterii ”de viaţă şi de moarte” (ştiinţifică) pe care Alexandra Toader o are asupra lor, caută să-şi păstreze locul de muncă. Dar nu cu orice preţ. Cum am arătat, cinci dintre ei vor să facă uz de o prevedere a contractului, care arată că ”părţile se vor strădui să rezolve pe cale amiabilă eventualele litigii, controverse sau diferende apărute din sau în legătură cu acest contract”.

Calea ”amiabilă” n-a avut niciun rezultat, căci nicio literă a acestui straniu şi înrobitor statut, de ”cercetători ai SRI-ului” pe care ”contractul de confidenţialitate” îl presupune, nu a fost schimbată. Urmează, pentru ei, calea justiţiei. Niciunul dintre cei cinci nu crede în eficienţa presei, ”că au mai fost reacţii şi pe vremea lui Alexandru Muraru (cel care a plantat-o la noi pe actuala Alexandra Toader) şi nu s-a rezolvat nimic. Acum, în preajma alegerilor, indiferent cît de eficientă e sau nu presa, orice articol care ar analiza activitatea IICCMER ar putea să o convingă pe Alexandra Toader că fidelitatea faţă de partidul care te-a cocoţat în funcţie, nu presupune atutomat să îţi baţi joc de oamenii pe care îi conduci”, mi-a scris un fost coleg. Măcar atît, dar eu sper şi la mai mult. Sper, de pildă, să nu fie adevărat ce se spune, şi anume că nu întîmplător s-a trecut la această ”secretizare”: iarăşi e vorba de bani, iar IICCMER e pe cale să devină o sursă de finanţare electorală. Un angajat mi-a spus: ”dl Bărăgan (fostul şef de la personal) nu s-a dovedit a fi suficient de fidel şi au hotărît să-l dea frumos afară. El m-a căutat să-mi spună ce multă dreptate am, ce a mai fost pe acolo, dar eu l-am evitat. Totusi, m-a aşteptat, era ultima lui zi de lucru sau poate nu mai era deja. Ca să-mi spună următoarele: miza e mare acolo. IICCMER, care a preluat închisoarea de la Rîmnicu Sărat va primi foarte mulţi bani: au fost (sau vor fi) aprobate nişte sume fantastice pentru renovare etc. şi e mult de furat, specialitatea d-lui Marinescu”.

Că e aşa sau nu, a devenit informaţie clasificată drept ”confidenţială”, de care dispune numai Alexandra Toader şi colonelul-PFA (a nu se citi ”pifan”, ci ”persoană fizică autorizată”) Cosmin-Răducu Marinescu, oficial ”şeful biroului de achiziţii”, dar poate mai mult decît atît. Cum nici Alexandra Toader nu e doar o preşedintă cu ”iniţiative”, fie ele şi stranii, ca aceste reguli noi ale ”re-conspirării crimelor comunismului”, ci parte a unui plan cu bătaie mai lungă, a cărui aplicare va face, probabil, ca ”statul paralel” să fie o amintire frumoasă. Asta, dacă nu cumva, măcar acum, cînd la Insitutul pe care formal îl patronează, s-au dat cărţile pe faţă, premierul Orban va fi capabil de reacţie. Dacă nu se va întîmpla, înseamnă într-adevăr că ”secretizarea crimelor comunismului” este ”ordin de zi pe unitate” şi nu doar un semn de  prostie fudulă.