Diaconescu: Unii încearcă să-şi fundamenteze cariera în MAE pe o ofertă politică

Rep.: Mi-aduc aminte că la ceremonia de instalare, chiar de aici, de la Ministerul de Externe, preşedintele s-a referit la un eşec în relaţia cu China şi la un semieşec în relaţia cu Rusia. N-aţi avut niciodată ocazia să spuneţi dacă sunteţi de acord cu aceste afirmaţii şi dacă da, ce soluţii întrevedeţi?

C.D.: În acest moment, eu cred că, fiind într-un moment de evaluare a relaţiei bilaterale cu doi parteneri extrem de importanţi cum sunt Federaţia Rusă şi China, aş vrea să vă spun faptul că, cel puţin în opinia noastră prealabilă, nu au fost valorificate toate oportunităţile de cooperare şi de dezvoltare a unui parteneriat într-adevăr de substanţă cu aceste ţări. Spun acest lucru pentru că, aşa după cum este lesne de văzut, cel puţin pe dimensiunea economică a cooperării între România şi Federaţia Rusă, respectiv între România şi China, deficitele comerciale în dauna României sunt foarte mari, România nefiind capabilă să exporte comparabil pe piaţa chineză, respectiv pe piaţa Federaţiei Ruse, pe măsura importului foarte mare pe care îl realizează.

Sigur că în zona Federaţiei Ruse avem un deficit de balanţă rezultat în special din importurile de materii prime, de energie. Practic, 100% din gazul importat de România vine din Federaţia Rusă, în procentul de 31% cât România se aprovizionează cu gaz din exterior (...) 69 la sută din gazul din România venind din auto-aprovizionare. În ceea ce priveşte China a apărut o diferenţă de balanţă comercială destul de serioasă. Cred că, din acest punct de vedere, pe dimensiunea economică a cooperării, nu putem să fim foarte mândri cu rezultatele obţinute.

Cred, totodată, că sub aspectul direct al diplomaţiei şi al activităţii Ministerului de Externe, nu am folosit toate oportunităţile pentru clarificarea unor aspecte sensibile de natură politică şi nu numai, pentru a servi dimensiunea economică într-un mod adecvat. Doi parteneri extrem de importanţi în Consiliul de Securitate, de asemenea, Federaţia Rusă, cea mai importantă ţară din vecinătatea apropiată a României, reprezintă pentru România, dar şi pentru România ca membru al NATO şi al Uniunii Europene, două zone în care, într-adevăr, dialogul trebuie să fie mult mai clar, mult mai aplicat şi deosebit de complex. Nu este simplu. Sunt actori mari, care-şi desfăşoară relaţiile internaţionale în plan global. Dar, pe de altă parte, sunt convins că în ambele ţări există o disponibilitate de a coopera cu ţara noastră pe foarte multe planuri şi cred că nicio astfel de oportunitate nu trebuie să fie pierdută.

Rep.: Când vă refereaţi la relaţia bilaterală din punct de vedere diplomatic vă gândeaţi şi la o sensibilitate a relaţiei politice? Între România şi Rusia mai ales.

C.D.: Nu există o sensibilitate a relaţiei politice, şi o spun cu toată seriozitatea. Există însă, de foarte multe ori, din păcate, un concurs de percepţii, multe avându-şi rădăcinile într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat. Trebuie să fim foarte clari şi să privim cât se poate de mult spre viitor, sigur, fără a neglija, în măsura posibilului, rezolvările pe care le putem da unor dileme din trecut. Dar în acest moment trebuie să privim interesele României în perspectivă de termen scurt, mediu şi lung. Şi pe acest palier, în condiţiile în care şi România va fi confruntată cu o criză economică foarte serioasă, în condiţiile în care apar scurt-circuite economice între ţări la est care ne afectează până şi gazul la aragaz într-un moment anume, este clar că abordarea pragmatică nu înseamnă o abordare concesivă. Înseamnă o orientare spre priorităţi cât se poate de clare şi serioase. Din acest punct de vedere, eu nu cred că politica externă poate fi o politică resentimentară, dar nu cred pe de altă parte nici că diversele domenii în care obţii rezultate în politica externă trebuie să ducă automat la pierderea de credibilitate pe alte domenii, deci, că politica externă a unui stat, indiferent cu cine intră în relaţie, poate fi condiţionată într-o formă sau alta.

Nu fac proces de intenţie nimănui. Vreau să spun că încercăm în aceste zile, foarte rapid, să ne fie foarte clare priorităţile pe care România le are. Şi aceste priorităţi ţin de interesul cetăţeanului şi de interesul societăţii româneşti. Şi prima dintre priorităţi este o abordare, cel puţin din punct de vedere al relaţiilor internaţionale, cât mai clară a intereselor de securitate, de stabilitate şi economice ale României, care de multe ori se întrepătrund.

Rep.: Spuneaţi de mai multe ori, de la începutul mandatului dumneavoastră, de fapt reaminteaţi, că preşedintele este şeful politicii externe a României.

C.D.: Da, absolut.

Rep.: Şi, în aceste condiţii, cum vedeţi viitoarea dumneavoastră colaborare cu Traian Băsescu?

C.D.: Normală. Cu toţii suntem în serviciul public. Din acest punct de vedere este evident că dialogul instituţional este nu numai o necesitate, este chiar o obligaţie. O obligaţie legală şi pe măsură ce reuşim ca eforturile noastre să fie convergente la nivelul preşedintelui, premierului, reprezentanţilor guvernului, că nu numai de ministrul de Externe este vorba aici, precum şi a Parlamentului, atunci, pe domeniile pe care le abordăm convergent vom avea rezultate. În condiţiile în care apar alte categorii de abordări, practic nu facem decât să blocăm o dezvoltare necesară interesului naţional. Deci, din acest punct de vedere, lucrurile sunt simple.

Rep.:Aţi avut deja discuţii despre modul în care veţi colabora, v-aţi sfătuit?

C.D.: Da, în mod frecvent şi a fost foarte utilă dezbaterea unor teme, este normal să informezi preşedintele pe anumite aspecte şi dezvoltări de politică externă, şi, evident, să te pui de acord în ceea ce priveşte deciziile şi mesajele care se transmit. Pentru că vreau să vă spun că cei care primesc din partea Ministerului de Externe mesaje de politică externă consideră că aceste date, aceste propuneri uneori, sau idei, viziunea, în general, reprezintă rezultatul deliberării interne. Nu se poate pune problema transmiterii unor mesaje distonante, uneori diferite. De aceea, tradiţional, în adresarea diplomatică vorbeşte o singură persoană dintr-o delegaţie. Or fi mulţi cu idei într-o delegaţie, dar întotdeauna vorbeşte şeful delegaţiei, pentru respectul adresat partenerului de dialog şi ca cealaltă parte să înţeleagă în ce măsură partea română are o viziune clară în legătură cu ceea ce spune. Mesajele sunt totdeauna angajante. Aici nu discutăm numai funcţie de coeficientul intelectual sau sensibilităţile proprii. Ceea ce spui angajează România şi ceea ce angajează România trebuie obligatoriu să fie rezultatul unei deliberări interne constituţionale.

Rep.: Pe ce teme v-aţi sfătuit până acum? Au fost o mulţime de subiecte de la începutul mandatului.

C.D.: În orice caz, pe temele care în mod legal şi constituţional reprezintă temeiul de decizie pentru statul român, inclusiv în legătură cu aspectele de criză.