Starea naţiunii   Discursul complet al preşedintelui american Joe Biden privind refacerea economiei americane: "scriem următorul capitol din marea poveste americană" (PARTEA I)

"Domnule vorbitor al Camerei Reprezentanţilor. Doamnă vicepreşedinte. Prima noastră doamnă şi al doilea domn.
Membri ai Congresului şi ai cabinetului. Lideri ai armatei noastre. Domnule preşedinte al Curţii Supreme, judecători asociaţi şi judecători pensionari ai Curţii Supreme. Dragi concetăţeni americani.

Încep această seară prin a-i felicita pe membrii celui de-al 118-lea Congres şi pe noul vorbitor al Camerei Reprezentanţilor, Kevin McCarthy. Domnule vorbitor, aştept cu nerăbdare să lucrăm împreună.

De asemenea, doresc să îl felicit pe noul lider al democraţilor din Cameră şi primul lider al minorităţii de culoare din istorie, Hakeem Jeffries. Felicitări celui mai longeviv lider al Senatului din istorie, Mitch McConnell. Şi felicitări lui Chuck Schumer pentru un nou mandat de lider al majorităţii din Senat, de data aceasta cu o majoritate şi mai mare.Şi vreau să aduc o recunoaştere specială unei persoane, despre care cred că va fi considerată cel mai măreţ vorbitor al Congresului din istoria acestei ţări, Nancy Pelosi.

Povestea Americii este o poveste a progresului şi a rezistenţei. De a merge mereu înainte. De a nu renunţa niciodată. O poveste care este unică printre toate naţiunile. Suntem singura ţară care a ieşit din fiecare criză mai puternică. Şi o vom face din nou. 

Acum doi ani, economia noastră se clătina. În timp ce mă aflu aici în această seară, am creat un număr record de 12 milioane de noi locuri de muncă - mai multe locuri de muncă create în doi ani decât a creat orice preşedinte în patru ani.

În urmă cu doi ani, Covid ne-a închis afacerile, ne-a închis şcolile şi ne-a răpit atât de multe. Astăzi, Covid nu ne mai controlează vieţile.

Iar acum doi ani, democraţia noastră s-a confruntat cu cea mai mare ameninţare de la Războiul Civil încoace. Astăzi, deşi rănită, democraţia noastră rămâne nevătămată şi neîmpăcată. În timp ce ne adunăm aici în această seară, scriem următorul capitol din marea poveste americană, o poveste a progresului şi a rezistenţei. Când liderii mondiali îmi cer să definesc America, eu definesc ţara noastră printr-un singur cuvânt: Posibilităţi.

Ştiţi, ni se spune adesea că democraţii şi republicanii nu pot lucra împreună. Dar, în ultimii doi ani, am dovedit că cinicii şi cei care se îndoiesc s-au înşelat. Da, nu am fost de acord de multe ori. Şi da, au fost momente în care democraţii au fost nevoiţi să meargă singuri. Dar, de fiecare dată, democraţii şi republicanii s-au unit. Au venit împreună pentru a apăra o Europă mai puternică şi mai sigură.

Ne-am unit pentru a adopta o lege a infrastructurii care a fost adoptată o dată la o generaţie, construind poduri pentru a ne conecta naţiunea şi oamenii. Ne-am unit pentru a adopta una dintre cele mai importante legi adoptate vreodată, ajutând veteranii expuşi la gropi  de arderea deşeurilor toxice. 

De fapt, am semnat peste 300 de legi bipartizane de când am devenit preşedinte. De la reautorizarea Legii privind violenţa împotriva femeilor, la Legea privind reforma numărării voturilor, la Legea privind respectul pentru căsătorie, care protejează dreptul de a te căsători cu persoana pe care o iubeşti.

Prietenii mei republicani, dacă am putut lucra împreună în ultimul Congres, nu există niciun motiv pentru care să nu putem lucra împreună în acest nou Congres. Oamenii ne-au transmis un mesaj clar. Lupta de dragul luptei, puterea de dragul puterii, conflictul de dragul conflictului nu ne duce nicăieri.
Şi aceasta a fost întotdeauna viziunea mea pentru ţara noastră. Să refacem sufletul naţiunii. Pentru a reconstrui coloana vertebrală a Americii, clasa de mijloc.

Să unim ţara.

Am fost trimişi aici pentru a termina treaba.Timp de zeci de ani, clasa de mijloc a fost stoarsă. Prea multe locuri de muncă bine plătite s-au mutat peste hotare. Fabricile de acasă au fost închise. Oraşele şi localităţile cândva înfloritoare au devenit umbre a ceea ce erau odată. Şi, pe parcurs, s-a mai pierdut ceva.

Mândria. Acel sentiment de respectul pentru sine. Am candidat la preşedinţie pentru a schimba fundamental lucrurile, pentru a mă asigura că economia funcţionează pentru toată lumea, astfel încât să ne putem simţi cu toţii mândri de ceea ce facem.

Pentru a construi o economie de jos în sus şi de la mijloc în sus, nu de sus în jos. Pentru că atunci când clasa de mijloc se descurcă bine, săracii au o scăriţă de urcare, iar cei bogaţi se descurcă în continuare foarte bine. Cu toţii ne descurcăm bine. Aşa cum obişnuia să-mi spună tatăl meu, un loc de muncă înseamnă mult mai mult decât un cec de salariu.

Este vorba despre demnitatea ta. Este vorba de respect. Este vorba despre posibilitatea de a-ţi putea privi copilul în ochi şi de a-i spune: "Dragule, totul va fi bine", şi să-i arăţi semnificaţia. 

Deci, să ne uităm la rezultate. Rata şomajului la 3,4%, la un minim al ultimilor 50 de ani. Şomaj aproape la un nivel record pentru lucrătorii de culoare şi hispanici.

Am creat deja 800.000 de locuri de muncă bine plătite în industria prelucrătoare, cea mai rapidă creştere din ultimii 40 de ani. Unde scrie că America nu poate fi din nou lider mondial în domeniul producţiei?

Timp de prea multe decenii, am importat produse şi am exportat locuri de muncă. Acum, datorită a tot ceea ce am făcut, exportăm produse americane şi creăm locuri de muncă americane. Inflaţia a fost o problemă globală din cauza pandemiei care a perturbat lanţurile de aprovizionare şi a războiului lui Putin care a perturbat aprovizionarea cu energie şi alimente

Dar suntem mai bine poziţionaţi decât orice altă ţară de pe Pământ.

Avem mai multe de făcut, dar aici, acasă, inflaţia scade. Aici, acasă, preţurile la benzină au scăzut cu 1,50 dolari pe galon de la vârful lor.

Inflaţia alimentară este în scădere. Inflaţia a scăzut la fiecare lună, în ultimele şase luni, în timp ce salariul net a crescut.  În plus, în ultimii doi ani, un număr record de 10 milioane de americani au aplicat pentru a începe o nouă afacere mică.
De fiecare dată când cineva începe o mică afacere, este un act de speranţă. Iar vicepreşedintele (Kamala Harris)  îşi va continua activitatea pentru a se asigura că mai multe întreprinderi mici pot avea acces la capital şi la legile istorice pe care le-am promulgat.

Aici, anul trecut, v-am împărtăşit o poveste despre geniul şi oportunităţile americane. Semiconductorii, cipurile de calculator, mici de mărimea unui vârf de deget care alimentează totul, de la telefoane mobile la automobile şi multe altele. Aceste cipuri au fost inventate chiar aici, în America.

America obişnuia să producă aproape 40% din cipurile din lume. Dar, în ultimele decenii, ne-am pierdut avantajul şi am ajuns să producem doar 10%. Am văzut cu toţii ce s-a întâmplat în timpul pandemiei, când fabricile de cipuri din străinătate s-au închis. Automobilele de astăzi au nevoie de până la 3.000 de cipuri fiecare, dar producătorii americani de automobile nu au putut produce suficiente maşini pentru că nu existau suficiente cipuri. Preţurile maşinilor au crescut. Totul, de la frigidere la telefoane mobile.

Nu putem permite ca acest lucru să se întâmple din nou. De aceea ne-am unit pentru a adopta Legea bipartizană - Cipurile şi legea ştiinţei. Ne asigurăm că lanţul de aprovizionare pentru America începe în America.

Am creat deja 800.000 de locuri de muncă în domeniul producţiei chiar şi fără această lege. Cu această nouă lege, vom crea sute de mii de noi locuri de muncă în întreaga ţară.

Acestea vor proveni de la companii care au anunţat investiţii de peste 300 de miliarde de dolari în producţia americană în ultimii doi ani.
În afara oraşului Columbus, Ohio, Intel construieşte fabrici de semiconductori pe o mie de acri - un adevărat "câmp de vis".  Compania va crea 10.000 de locuri de muncă: 7.000 de locuri de muncă în construcţii. 3.000 de locuri de muncă odată ce fabricile vor fi terminate.

Locuri de muncă plătite cu 130.000 de dolari pe an, iar multe dintre ele nu necesită o diplomă universitară. Locuri de muncă pentru care oamenii nu trebuie să plece de acasă în căutare de oportunităţi. Şi abia a început. 

Gândiţi-vă la noile case, la noile întreprinderi mici şi la multe altele. Vorbiţi cu primari şi guvernatori, democraţi şi republicani, şi vă vor spune ce înseamnă acest lucru pentru comunităţile lor. Vedem cum aceste "câmpuri de vis" transformă zona centrală.
Dar pentru a menţine cea mai puternică economie din lume, avem nevoie şi de cea mai bună infrastructură din lume. 

Am fost numărul 1 în lume în ceea ce priveşte infrastructura, apoi am căzut pe locul 13.

Acum ne revenim, pentru că ne-am unit pentru a adopta legea bipartizană privind infrastructura, cea mai mare investiţie în infrastructură de la sistemul de autostrăzi interstatale al preşedintelui Eisenhower încoace. 

Am finanţat deja peste 20.000 de proiecte, inclusiv la aeroporturile mari din Boston, Atlanta şi Portland.

Aceste proiecte vor pune sute de mii de oameni la muncă pentru a renova autostrăzile, podurile, căile ferate, tunelurile, porturile şi aeroporturile, reţelele de apa curentă şi internetul de mare viteză din întreaga Americă.

Urban. Suburban. Rural. Tribal.

Şi suntem abia la început. Le mulţumesc sincer prietenilor mei republicani care au votat pentru această lege. Iar prietenilor mei republicani care au votat împotrivă, dar cărora totuşi le cer să finanţeze proiecte în districtele lor, nu vă faceţi griji.
Am promis că voi fi preşedintele tuturor americanilor. Vă vom finanţa proiectele. Şi ne vom vedea la inaugurare. Această lege va contribui la unirea în continuare a întregii Americi.

Proiecte majore, cum ar fi podul Brent Spence de peste râul Ohio, între Kentucky şi Ohio . Construit în urmă cu 60 de ani. Are nevoie de reparaţii majore. Una dintre cele mai aglomerate rute de marfă din ţară, care transportă zilnic mărfuri în valoare de 2 miliarde de dolari. Oamenii vorbesc de zeci de ani despre repararea lui, dar în sfârşit vom reuşi să o facem.

Am fost acolo luna trecută împreună cu democraţi şi republicani din ambele state pentru a oferi 1,6 miliarde de dolari pentru acest proiect.
În timp ce mă aflam acolo, am întâlnit un muncitor de la fierărie pe nume Sara, care se află aici în această seară. Timp de 30 de ani, ea a fost un membru mândru al sindicatului Ironworkers Local 44, cunoscuţi drept "Cowboys of the Sky", care au construit zgârie-norii din Cincinnati. Sara a spus că abia aşteaptă să fie la 10 etaje deasupra râului Ohio, construind noul pod. Asta înseamnă mândrie. 

Asta este ceea ce construim şi noi: mândrie.

De asemenea, înlocuim ţevile otrăvitoare din plumb care intră în 10 milioane de case şi 400.000 de şcoli şi centre de îngrijire a copiilor, astfel încât fiecare copil din America să poată bea apă curată. Ne asigurăm că fiecare comunitate are acces la internet de mare viteză la preţuri accesibile.

Niciun părinte nu ar trebui să fie nevoit să meargă cu maşina până în parcarea unui McDonald's pentru ca fiul său să-şi facă temele online (se referă la familiile care nu-şi permit abonament la internet şi care sunt nevoite să se ducă la restaurante cu conexiune la Wi-Fi). 

Iar când vom realiza aceste proiecte, vom cumpăra produse americane.

Cumpărarea de produse americane este legea ţării încă din 1933. Dar, de prea mult timp, administraţiile anterioare au găsit modalităţi de a o ocoli această lege. Nu mai este cazul.

În această seară, anunţ, de asemenea, noi standarde pentru a impune ca toate materialele de construcţie utilizate în proiectele federale de infrastructură să fie fabricate în America.

Cherestea, sticlă, gips-carton, cabluri de fibră optică fabricate în America.

Şi în timpul mandatului meu, drumurile, podurile şi autostrăzile americane vor fi construite cu materiale americane.

Planul meu economic se referă la investiţii în locuri şi oameni care au fost uitaţi. În mijlocul tulburărilor economice din ultimele patru decenii, prea mulţi oameni au fost lăsaţi în urmă sau trataţi ca şi cum ar fi invizibili. 

Poate că acela eşti tu, care te uiţi acasă.

Vă amintiţi de locurile de muncă care au dispărut. Şi te întrebi dacă mai există o cale pentru tine şi copiii tăi de a avansa fără să te muţi.
Am înţeles.
De aceea construim o economie în care nimeni nu este lăsat în urmă. Locurile de muncă se întorc, mândria se întoarce, datorită alegerilor pe care le-am făcut în ultimii doi ani.

Acesta este un proiect al muncitorilor pentru a reconstrui America şi pentru a face o diferenţă reală în vieţile voastre.

De exemplu, prea mulţi dintre voi staţi în pat noaptea uitându-vă la tavan, întrebându-vă ce se va întâmpla dacă soţul/soţia voastră sau copilul se îmbolnăveşte de cancer  sau dacă vi se întâmplă ceva.

Veţi avea bani pentru a vă plăti facturile medicale? Va trebui să vindeţi casa?

Vă înţeleg.

Prin Legea privind reducerea inflaţiei, pe care am promulgat-o, ne confruntăm cu interese puternice pentru a reduce costurile asistenţei medicale, astfel încât să puteţi dormi mai bine noaptea.
Ştiţi, plătim mai mult pentru medicamentele pe bază de reţetă decât orice altă ţară mare de pe Pământ.
De exemplu, 1/10 americani suferă de diabet.
 

În fiecare zi, milioane de oameni au nevoie de insulină pentru a-şi controla diabetul şi a rămâne în viaţă. Insulina există de 100 de ani. Fabricarea ei costă doar 10 dolari pe flacon pentru companiile farmaceutice.
Dar, Big Pharma a taxat în mod incorect oamenii cu sute de dolari şi a obţinut profituri record.Acum nu mai este cazul.

Am plafonat costul insulinei la 35 de dolari pe lună pentru persoanele în vârstă care beneficiază de Medicare.

Dar există milioane de alţi americani care nu beneficiază de Medicare, inclusiv 200.000 de tineri cu diabet de tip I care au nevoie de insulină pentru a-şi salva viaţa.
Haideţi să terminăm treaba de data aceasta.

Să plafonăm costul insulinei la 35 de dolari pe lună pentru fiecare american care are nevoie de ea.

Această lege limitează, de asemenea, la maximum 2.000 de dolari pe an costurile de buzunar ale medicamentelor pentru persoanele în vârstă care beneficiază de Medicare, în condiţiile în care există de fapt multe medicamente, cum ar fi medicamentele scumpe pentru cancer, care pot costa până la 10.000, 12.000 şi 14.000 de dolari pe an.

În cazul în care preţurile medicamentelor cresc mai repede decât inflaţia, companiile farmaceutice vor trebui să returneze diferenţa către Medicare. Şi, în cele din urmă, dăm programului Medicare puterea de a negocia preţurile medicamentelor. Reducerea costurilor medicamentelor pe bază de reţetă nu economiseşte doar bani pentru persoanele în vârstă. Va reduce deficitul federal, economisind contribuabililor sute de miliarde de dolari pentru medicamentele pe bază de reţetă pe care guvernul le cumpără pentru Medicare.

De ce nu am vrea să facem asta?
Acum, unii membri de aici ameninţă cu abrogarea Legii privind reducerea inflaţiei.
Să nu faceţi nicio greşeală, dacă încercaţi să faceţi ceva pentru a creşte costul medicamentelor pe bază de reţetă, voi pune veto.
Mă bucur să spun că mai mulţi americani au asigurare de sănătate acum decât oricând în istorie.
Un număr record de 16 milioane de persoane sunt înscrise în cadrul Legii privind îngrijirea la preţuri accesibile.
Datorită legii pe care am semnat-o anul trecut, milioane de oameni economisesc 800 de dolari pe an la primele lor de asigurare.
Dar, după cum a fost redactată legea, acest beneficiu expiră după 2025.
Haideţi să terminăm treaba, să facem ca aceste economii să fie permanente şi să extindem acoperirea pentru cei care au rămas în afara Medicaid.

Uite, Legea privind reducerea inflaţiei este, de asemenea, cea mai importantă investiţie făcută vreodată pentru a aborda criza climatică.
Reducerea facturilor la utilităţi, crearea de locuri de muncă americane şi conducerea lumii către un viitor cu energie curată.
Am vizitat locurile afectate de urmările devastatoare ale inundaţiilor şi secetei record, ale furtunilor şi incendiilor de vegetaţie.

Pe lângă redresarea de urgenţă din Puerto Rico, Florida şi Idaho, reconstruim pe termen lung. Noi reţele electrice capabile să reziste la următoarea furtună majoră. Drumuri şi sisteme de apă care să reziste la următoarea mare inundaţie.

Energie curată pentru a reduce poluarea şi a crea locuri de muncă în comunităţile prea des lăsate în urmă.

Construim 500.000 de staţii de încărcare a vehiculelor electrice, instalate în întreaga ţară de zeci de mii de lucrători de la IBEW.
Şi ajutăm familiile să economisească mai mult de 1.000 de dolari pe an cu credite fiscale pentru achiziţionarea de vehicule electrice şi aparate eficiente din punct de vedere energetic.
Eforturi istorice de conservare pentru a fi administratori responsabili ai terenurilor noastre. Să privim realitatea în faţă.
Crizei climatice nu-i pasă dacă statul tău este roşu sau albastru. Este o ameninţare existenţială.

Avem obligaţia de a o înfrunta faţă de copiii şi nepoţii noştri. Sunt mândru de modul în care America se ridică în sfârşit la înălţimea acestei provocări. Dar mai sunt atât de multe de făcut. Vom termina treaba.
Şi vom plăti pentru aceste investiţii în viitorul nostru, făcându-i, în sfârşit, pe cei mai bogaţi şi pe cele mai mari corporaţii să înceapă să plătească partea lor echitabilă.

Eu sunt un capitalist. Dar plătiţi-vă doar partea voastră echitabilă. Şi cred că mulţi dintre voi, acasă, sunteţi de acord cu mine că sistemul nostru fiscal actual este pur şi simplu nedrept. Ideea că, în 2020, 55 dintre cele mai mari companii din America au obţinut profituri de 40 de miliarde de dolari şi nu au plătit niciun impozit federal pe venit?
Pur şi simplu nu este corect.
Dar acum, din cauza legii pe care am semnat-o, companiile de miliarde de dolari trebuie să plătească un minim de 15%.

Doar 15%.

Este mai puţin decât plăteşte o asistentă medicală. Vreau să fie clar.
Conform planului meu, nimeni care câştigă mai puţin de 400.000 de dolari pe an nu va plăti un ban în plus la impozite.
Nimeni. Nici măcar un penny.
Dar mai sunt multe de făcut.
Haideţi să terminăm treaba. Recompensăm munca, nu doar averea. Adoptaţi propunerea mea pentru o taxă minimă pentru miliardari.
Pentru că niciun miliardar nu ar trebui să plătească o rată de impozitare mai mică decât un învăţător sau un pompier.
Poate aţi observat că Big Oil tocmai a raportat profituri record.
Anul trecut, au câştigat 200 de miliarde de dolari în mijlocul unei crize energetice globale.
Este revoltător.

Ei au investit prea puţin din profitul obţinut pentru a creşte producţia internă şi a menţine preţurile la benzină la un nivel scăzut.

În schimb, au folosit aceste profituri record pentru a-şi răscumpăra propriile acţiuni, recompensându-şi directorii executivi şi acţionarii.
Corporaţiile ar trebui să facă ceea ce este corect.
De aceea, propun să cvadruplăm impozitul pe răscumpărarea de acţiuni corporative pentru a încuraja investiţiile pe termen lung.
Acestea vor face în continuare un profit considerabil.

Haideţi să terminăm treaba şi să închidem lacunele care le permit celor foarte bogaţi să evite să-şi plătească impozitele.
În loc să reducem numărul de audituri ale contribuabililor bogaţi, am semnat o lege care va reduce deficitul cu 114 miliarde de dolari, prin măsuri drastice împotriva evazioniştilor fiscali bogaţi.

Asta înseamnă să fii responsabil din punct de vedere fiscal.

În ultimii doi ani, administraţia mea a redus deficitul cu peste 1,7 trilioane de dolari - cea mai mare reducere a deficitului din istoria Americii.
Sub administraţia anterioară, deficitul Americii a crescut patru ani la rând.
Din cauza acestor deficite record, niciun preşedinte nu a adăugat mai mult la datoria naţională în patru ani decât predecesorul meu (Donald Trump).
Aproape 25% din întreaga datorie naţională, o datorie care a avut nevoie de 200 de ani pentru a se acumula, a fost adăugată numai de acea administraţie TRUMP. 

Cum a reacţionat Congresul la toată această datorie?

A ridicat plafonul datoriei de trei ori, fără condiţii prealabile sau criză.
Au plătit facturile Americii pentru a preveni un dezastru economic pentru ţara noastră.

În această seară, cer acestui Congres să procedeze la fel.

Să ne angajăm aici, în această seară, că deplina credinţă şi credibilitatea  Statelor Unite ale Americii nu vor fi niciodată, niciodată puse la îndoială.
Unii dintre prietenii mei republicani vor să ia economia ostatică dacă nu sunt de acord cu planurile lor economice. Toţi cei de acasă ar trebui să ştiţi care sunt planurile lor.

În loc să îi facă pe cei bogaţi să plătească partea lor echitabilă, unii republicani vor ca Medicare şi Securitatea Socială să se retragă la fiecare cinci ani.
Asta înseamnă că în cazul în care Congresul nu votează pentru menţinerea lor, aceste programe vor dispărea. Alţi republicani spun că, dacă nu reducem asigurările sociale şi Medicare, vor lăsa America să intre în incapacitate de plată a datoriei pentru prima dată în istoria noastră.
Eu nu voi lăsa să se întâmple asta. 

Securitatea Socială şi Medicare reprezintă un colac de salvare pentru milioane de persoane în vârstă.
Americanii au contribuit la ele cu fiecare salariu de când au început să lucreze. Aşa că, în această seară, haideţi să fim cu toţii de acord să luăm apărarea seniorilor. Ridicaţi-vă şi arătaţi-le că nu vom tăia Securitatea Socială. Nu vom tăia Medicare.
Aceste beneficii aparţin poporului american. Ei le-au câştigat.
Dacă cineva va încerca să taie Securitatea Socială, îl voi opri. Şi dacă cineva va încerca să taie Medicare, îl voi opri.
Nu voi permite ca acestea să fie luate.
Nu astăzi. Nici mâine. Niciodată.

Luna viitoare, când voi prezenta planul meu fiscal, îi rog pe prietenii mei republicani să prezinte planul lor.