Discursul preşedintelui Iohannis în Parlament: „Nu am aflat adevărul despre ce s-a întâmplat în 1989. Statul român a întârziat nepermis aflarea adevărului”

Redăm în continuare textul alocuţiunii:

Domnilor Preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor,

Domnule Prim-ministru,

Înaltpreasfinţiile Voastre,

Alteţă,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor membri ai Guvernului,

Excelenţe,

Doamnelor şi domnilor membri ai asociaţiilor de revoluţionari,

Doamnelor şi domnilor,

Dragi români,

Se împlinesc astăzi 30 de ani de la izbucnirea Revoluţiei din Decembrie 1989, 30 de ani de la momentul în care s-a vărsat sânge în numele libertăţii şi al democraţiei.

În acele zile, românii au strigat în stradă, cu toată puterea, „Jos Comunismul!”.

Sacrificiul românilor din acele momente, definitorii pentru devenirea ulterioară a României, ne-a adus libertatea şi a făcut posibilă existenţa noastră de astăzi ca cetăţeni ai unui stat democratic, în care demnitatea persoanei, drepturile şi libertăţile omului, dreptatea şi pluralismul sunt valori supreme.

Se cuvine, aşadar, să marcăm cu pietate şi recunoştinţă momentul fondator al democraţiei româneşti. Avem datoria, mai presus de toate, să onorăm jertfa supremă a eroilor şi martirilor care şi-au dat viaţa în Decembrie 1989.

Cei 45 de ani de dictatură comunistă au rupt abrupt firul alianţei noastre fireşti cu familia europeană şi ne-au îndepărtat de la valorile şi principiile europene.

Această epocă neagră din istoria noastră a fost marcată de un profund dispreţ faţă de lege, de îngrădirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, de frică şi teroare, de lipsuri şi de foarte multe umilinţe.

Regimul comunist s-a instalat prin forţă, împotriva liberei voinţe a românilor, iar prăbuşirea acestuia a urmat acelaşi tipar: prin crime, abuzuri şi călcarea în picioare a legii.

Pe baza unor probe incontestabile, istoricii şi specialiştii în istorie recentă au concluzionat că regimul comunist a fost unul ilegitim şi criminal, iar românii au suferit consecinţele unei dictaturi staliniste, care a anihilat pluralismul politic, a distrus ordinea constituţională tradiţională a poporului român, a reprimat elitele, i-a persecutat şi aruncat în temniţe şi lagăre pe opozanţi, indiferent de culoarea politică, de gen, de rasă, de apartenenţă etnică sau convingere religioasă.

În anii dictaturii, represiunea regimului împotriva propriului popor a atins cote paroxistice, iar fenomenul de exterminare socială a atins toate categoriile sociale. Comunismul a distrus patrimoniul istoric şi cultural, a introdus cenzura şi controlul informativ şi a generalizat teroarea poliţienească.

Doamnelor şi domnilor,

Revoluţia Română din Decembrie 1989 a pus capăt acestui lung şir de monstruozităţi, însă preţul plătit a fost unul imens – pentru ca un regim anti-românesc să dispară, peste 1.100 de vieţi omeneşti s-au pierdut, iar peste 3.000 de persoane au fost schilodite pentru totdeauna. În zilele sângeroase ale lui Decembrie 1989, autorităţile statului, care ar fi trebuit să-i apere pe români,      s-au transformat în călăi, încălcând flagrant drepturile omului.

Instituţiile represive ale regimului, în frunte cu Securitatea lui Ceauşescu, au reprimat manifestanţii paşnici, i-au privat de libertate în mod ilegal, i-au torturat şi au profanat cadavre.

După 1990, au existat diferite iniţiative prin care a fost onorată memoria celor care şi-au dat viaţa în Decembrie 1989. S-au denumit străzi, s-au construit monumente de for public, s-au organizat evenimente de comemorare. Cu un singur lucru am rămas însă datori – nu am aflat adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în timpul revoltei anticomuniste din 1989.

Jertfa şi sacrificiul românilor care au stat, cu piepturile goale, în faţa gloanţelor, a tancurilor şi a celor mai îngrozitoare forme de tortură nu pot rămâne fără răspunsurile la întrebările fundamentale care vizează Revoluţia.

Statul român a întârziat nepermis de mult aflarea adevărului, iar aceasta este o piatră de încercare pentru justiţia română. Aflarea adevărului reprezintă o necesitate pentru victime şi urmaşii lor, pentru români, pentru viitorul nostru comun.

O democraţie veritabilă este construită pe bazele adevărului şi ale dreptăţii, iar această restanţă majoră a justiţiei române reprezintă o fantomă care ne va urmări pe toţi multă vreme de acum încolo. Aşadar, Justiţia trebuie să stabilească adevărul şi să-i tragă la răspundere pe cei vinovaţi!

Veţi fi de acord cu mine că o ţară construită pe sacrificiul eroilor şi al martirilor români, care a îmbrăţişat valorile statului de drept, o ţară membră a Uniunii Europene şi a NATO, care a ales calea democraţiei liberale, nu poate fi indiferentă la crimele şi abuzurile comise de regimul comunist în Decembrie 1989.

Onorată audienţă,

Comunismul a reprezentat chintesenţa răului absolut, iar eliberarea din ghearele unei conduceri criminale a fost posibilă doar prin revolta din Decembrie 1989. Toţi acei români care s-au ridicat la luptă, începând cu 16 Decembrie ‘89, mai întâi în Timişoara şi apoi în celelalte oraşe din ţară, au avut credinţa că regimul care i-a aruncat în minciună, întuneric şi frică poate fi învins, iar democraţia poate fi cucerită într-un mod categoric.

Valorile pentru care ei au luptat sunt temelia societăţii noastre, în care oricine poate exprima opinii diferite referitoare la trecut, prezent ori viitor. Această libertate însă nu poate să ducă în derizoriu adevărul!

Niciun partid politic, niciun grup, nicio entitate şi niciun român nu au dreptul să nege existenţa acestui eveniment cardinal pentru devenirea democratică a României.

În calitate de Preşedinte al României, resping cu fermitate orice opinie care pune sub semnul întrebării existenţa unei revoluţii anticomuniste, plătite cu jertfă de sânge, pentru libertate şi democraţie, în Decembrie 1989.

Onorată audienţă,

Am vorbit până acum despre nevoia de adevăr. Apare însă imediat întrebarea fără de care nu ne putem clădi viitorul: ce facem cu acest adevăr? Pentru ca sacrificiul din Decembrie 1989 să nu rămână doar o pagină de istorie glorioasă, este nevoie ca idealurile Revoluţiei Române să fie piatra de temelie a tuturor proiectelor noastre naţionale şi să inspire tânăra generaţie.

Democraţia câştigată în Decembrie 1989 înseamnă respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înseamnă pluralism, separaţia puterilor în stat, protecţia minorităţilor naţionale şi, nu în ultimul rând, dreptul de a alege.

Românii au dovedit, atât prin forţa cu care s-au opus atacurilor sistematice la adresa democraţiei şi justiţiei, cât şi prin alegerile lor, că sunt profund europeni, că sunt puternic ataşaţi de valorile şi principiile democratice şi ale statului de drept, iar idealurile pentru care s-a murit în Decembrie 1989 sunt asumate deja în conduita noastră civică şi ne definesc opţiunile.

Rezultatele voturilor exprimate în scrutinele recente au arătat că România este o ţară cu o democraţie matură, consolidată, funcţională, puternic integrată în structurile euroatlantice şi europene, o ţară care respectă valorile europene şi pe acest drum vom continua să dezvoltăm proiectul de reconstrucţie.

Dinamica acestui an a reconfirmat că românii, indiferent că trăiesc în interiorul sau în afara graniţelor, nu îşi uită eroii şi idealurile pentru care aceştia şi-au dat viaţa.

Alegerile din 2019 au validat tot ce am realizat împreună în toţi aceşti 30 de ani.

Pe această fundaţie trainică şi printr-un efort colectiv, se poate clădi o societate sănătoasă şi prosperă, în care politicienii să guverneze în interesul public şi să îşi pună toată priceperea în slujba cetăţenilor, parlamentarii să legifereze eficient, instituţiile să fie funcţionale, magistraţii să înfăptuiască justiţia şi să apere ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, antreprenorii să respecte principiile economiei de piaţă, presa să fie liberă şi să îşi exercite rolul de câine de pază al democraţiei.

Aceasta este ţara în care românii vor să trăiască şi pe care vor s-o lase moştenire generaţiilor viitoare.

În cele trei decenii care au trecut de la căderea comunismului, România şi-a câştigat locul binemeritat în rândul naţiunilor democratice, a aderat la Uniunea Europeană, este membru NATO, iar cetăţenii au învăţat să îşi apere drepturile şi interesele, să sancţioneze rapid acţiunile care aduc atingere valorilor în care cred şi să participe activ la viaţa cetăţii. Cu toate acestea, dintre proiectele noastre naţionale întemeiate pe idealurile Revoluţiei Române, sunt încă multe pe care le mai avem de dus la bun sfârşit.

Nu am însă nicio îndoială că vom reuşi să le realizăm cu succes pe toate, cu o singură condiţie esenţială: aceea de a fi uniţi!

Doar împreună putem reconstrui această ţară!

Doar împreună vom reaşeza valorile în societatea noastră!

În ultimii ani, tentativele disperate ale unor politicieni de a promova cultura minciunii şi de călca în picioare principiile şi valorile europene au eşuat lamentabil.

Folosind un drept câştigat prin sânge, votul, românii au trasat clar direcţia pe care ţara noastră trebuie să o urmeze.

Este un drum de la care nu avem voie să ne mai abatem!

Doamnelor şi domnilor,

Dragi români,

Să păstrăm vie memoria eroilor şi martirilor Revoluţiei Române! Să le onorăm sacrificiul continuând să apărăm noi înşine democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale, statul de drept!

În acest fel, legătura trecutului cu prezentul va fi mereu una vie şi plină de semnificaţie!

Avem astăzi atât de multe resurse pe care să construim viitorul: o democraţie autentică, aspiraţia către libertate, care este parte din fibra noastră naţională, şi dorinţa uriaşă de a ne vedea ţara prosperă şi puternică.

Acestea sunt resursele noastre inestimabile, care ne dau puterea să rămânem pe traiectoria iniţiată odată cu prăbuşirea comunismului de eroii şi martirii noştri.

Să nu îi uităm niciodată înseamnă să apărăm şi să ducem mai departe idealurile lor!

Vă mulţumesc!