Disputa putere-opoziţie a monopolizat şi activitatea Senatului în anul 2010

În anul 2010, Senatul s-a întrunit în 76 şedinţe de plen şi a dezbătut şi votat un număr de peste 600 de proiecte de lege şi iniţiative legislative.

Dintre acesta un număr de circa 70 de proiecte fuseseră înregistrate la Senat pentru a fi dezbătute din anul precedent.

Senatorii au dezbătut în anul 2010 un număr de 561 de proiecte de lege şi iniţiative legislative înregistrate în acest an la Biroul Permanent al acestei Camere.

Senatul a avut pe ordinea de zi a şedinţelor sale un număr de 26 de ordonanţe ale guvernului şi 93 de ordonanţe de urgenţă.

De asemenea, senatorii au luat în discuţie aproape 350 de iniţiative legislative ale parlamentarilor, majoritatea acestora fiind respinse prin vot.

Activitatea de legiferare în Senat a fost redusă la doar două şedinţe în plen pe săptămână, restul programului fiind destinat activităţii în comisiile parlamentare de specialitate şi activităţii în circumscripţii. Din acest motiv, numeroase proiecte de lege şi iniţiative legislative, depuse la Senat în calitate de primă Cameră, au trecut prin adoptare tacită.

Unii dintre liderii de grup au pus această situaţie pe seama faptului că la dezbaterile în plen la anumite proiecte de lege luau cuvântul mai mulţi vorbitori din partea unui grup parlamentar, acestea prelungindu-se mai multe zeci de minute, procedura de legiferare fiind astfel încetinită.

O altă situaţie care a determinat nemulţumirea unora dintre senatori a fost blocarea în Senat a unor ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă care modificau legi organice pentru care Senatul era Cameră decizională şi la care plenul nu putea să exprime un număr suficient de voturi "pentru" sau "împotrivă", respectiv 69, pentru a fi considerate adoptate sau respinse.

Astfel, respectivele ordonanţe erau reportate de la o şedinţă la alta, fiind votate, alternativ, ca proiecte de adoptare a ordonanţelor sau ca proiecte de respingere a ordonanţelor.

Majoritatea fragilă a coaliţiei guvernamentale din Senat a făcut ca, în lipsa unei mobilizări corespunzătoare a senatorilor puterii, să cadă la vot în plen mai multe proiecte de lege iniţiate de senatori PDL şi UDMR, precum şi proiecte de lege care constituiau priorităţi legislative ale Guvernului. Astfel, printre nemulţumirile coaliţiei majoritare s-au numărat faptul că senatorii puterii nu au o majoritate mai clară în această Cameră şi că opoziţia este majoritară în Biroul permanent al Senatului dar şi în unele comisii de specialitate.

Cele mai importante proiecte de lege care s-au aflat în dezbaterea senatorilor au fost Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice şi proiectul Legii educaţiei naţionale, ambele stârnind controverse şi conflicte între senatorii puterii şi cei ai opoziţiei.

Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice, înregistrat la Senat ca primă Cameră sesizată, la jumătatea lunii februarie, a fost adoptat tacit în data de 10 mai. Legea a trecut tacit de Senat, în varianta propusă de Guvern, prin expirarea termenului prevăzut pentru adoptare, termen care a fost depăşit din cauza disputelor aprinse dintre parlamentari, care s-au prelungit pe parcursul mai multor şedinţe.

După ce proiectul a fost adoptat de Camera Deputaţilor în varianta propusă de guvern, în absenţa deputaţilor din opoziţie şi în urma unui vot controversat, preşedintele Traian Băsescu a cerut reexaminarea legii în sensul reducerii vârstei de pensionare la femei la 63 de ani. Cererea de reexaminare a fost emisă în data de 8 octombrie.

Revenită la Senat, legea a fost reexaminată de Comisia pentru muncă, care a adoptat un raport prin care se propunea ca vârsta de pensionare să fie de 64 de ani la bărbaţi şi 60 de ani la femei, amendamentul ca la femei vârsta de pensionare să fie de 63 de ani fiind respins. Comisia a adoptat şi alte amendamente la articole care nu făcuseră obiectul cererii de reexaminare. Modificările au vizat, printre altele, durata de cotizare şi modalitatea de calcul al punctului de pensie.

În plen, acest raport, căruia i s-a adăugat un amendament prin care a fost însuşită propunerea şefului statului privind vârsta de pensionare la femei, a fost respins de majoritatea senatorilor PDL şi UDMR, tocmai pentru că depăşea cadrul cererii de reexaminare transmisă de preşedintele Traian Băsescu. Senatul a respins, astfel, cererea de reexaminare în data de 10 noiembrie, cu 57 de voturi "pentru", 49 de voturi "împotrivă", nefiind întrunit numărul de voturi necesar pentru adoptarea unei legi organice, respective 69 de voturi favorabile. Ajuns la Camera Deputaţilor, forul decizional, proiectul reexaminat a fost adoptat, în data de 7 decembrie, cu o singură modificare, cea solicitată de şeful statului.

Un alt proiect de lege care a stârnit controverse în Senat, dar şi în întreaga clasă politică, a fost proiectul Legii educaţiei naţionale, înaintat Parlamentului, spre dezbatere, de către Executiv.

Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor, sub titlul "Legea educaţiei naţionale şi învăţarea pe tot parcursul vieţii", în data de 19 mai 2010 şi a fost înregistrat la Senat, în data de 21 mai 2010.

Sesizată în fond cu proiectul de lege, Comisia pentru învăţământ a prelungit dezbaterile în vederea adoptării raportului până în data de 23 noiembrie 2010, întârzierea survenind şi pe fondul vacanţei parlamentare care a ânceput în 1 iulie şi s-a încheiat în 1 septembrie. În varinta adoptată de Camera Deputaţilor, proiectul Legii educaţiei naţionale prevedea ca elevii aparţinând minorităţilor naţionale să poată studia, în învăţământul gimnazial, Istoria şi Geografia României în limba maternă. Această prevedere risca să fie eliminată de membrii Comisiei pentru învăţământ de la Senat, unde opoziţia are majoritate.

În consecinţă, invocând tergiversarea adoptării Legii educaţiei naţionale într-un termen rezonabil, premierul Emil Boc a transmis Parlamentului o solicitare de asumare a răspunderii Guvernului pentru această lege, în varianta adoptată de Camera Deputaţilor.

Executivul îşi propunea să îşi angajeze răspunderea pentru o varianta agreată de UDMR, în care Istoria şi Geografia României să fie predate, în cazul minorităţilor naţionale, în limba maternă, în învăţământul gimnazial.

Cererea Executivului de angajare a răspunderii pe această lege, în varianta adoptată de Camera Deputaţilor, a fost contestată la Curtea Constituţională de preşedintele Senatului, Mircea Geoană, care a invocat faptul că Guvernul nu îşi poate asuma răspunderea în Parlament pentru un proiect de lege care trecut de una dintre Camere şi care se află în dezbaterea Senatului. Geoană a arătat că dreptul Guvernului de a adopta legi prin asumarea răspunerii în Parlament nu poate fi făcută discreţionar, ignorându-se calitatea Parlamentului de unică autoritate legiuitoare.

Înainte ca judecătorii Curţii să ia o decizie în acestă privinţă, premierul Emil Boc şi-a asumat răspunderea în Parlament, în data de 28 octombrie, în urma acestui demers din partea Executivului parlamentarii PSD şi PNL depunând o moţiune de cenzură

Curtea a transmis însă că "angajarea răspunderii de către Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în temeiul art.114 alin.(1) din Constituţie, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţională şi a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât proiectul de lege se află în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională".

Judecătorul constituţional Petre Lăzăroiu a susţinut că în dispozitivul deciziei nu trebuia să figureze sintagma "angajarea răspunderii este neconstituţională şi a declanşat un conflict", ci doar constatarea declanşării şi existenţei conflictului prin angajarea răspunderii Guvernului. Lăzăroiu - propus de Preşedinţie la Curtea Constituţională - a avut opinie concurentă în privinţa conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlament şi Executiv, menţinând concluzia că, prin angajarea răspunderii Guvernului asupra Legii educaţiei naţionale, în timp ce acesta se afla în dezbaterea Senatului, s-a declanşat conflictul dintre cele două autorităţi.

Solicitarea ulterioară din partea prim-ministrului, Emil Boc, prin care cerea lămuriri privind procedura de urmat în condiţiile în care opoziţia depusese o moţiune de cenzură în urma angajarii răspunderii răspunderii Guvernului în Parlament, a avut ca urmare o decizie a CC prin care se arăta că, în aceste condiţii, procedura asumării răspunderii trebuie să fie continuată, iar moţiunea trebuie să fie supusă votului plenului.

Cele două puncte de vedere făcute publice de CC au condus la interpretări diferite din partea preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, şi a Guvernului.

Astfel, Geoană a susţinut că dezbaterea Legii educaţiei trebuie să continue în Senat până la adoptare, în timp ce premierul Emil Boc a conchis că decizia Curţii nu poate împiedica Guvernul să continue procedura asumării răspunderii Guvernului în Parlament pentru adoptarea legii.

În urma deciziiilor CC, preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a susţinut că Legea educaţiei adoptată de Senat va prevala legii adoptate prin asumarea răspunderii deoarece în acest caz este vorba despre o lege adoptată de Parlament, unicul organ legiuitor prevăzut de Constituţie.

În replică, premierul Boc arătat că decizia CC nu poate împiedica Executivul să-şi asume răspunderea pentru Legea educaţiei şi că procedura asumării răspunderii, prin care Guvernul poate fi demis, este e o procedură mai puternică decât adoptarea unei legi în Senat, Cameră decizională în acest caz.

Între timp, dezbaterea Legii educaţiei naţionale în Comisia pentru învăţământ a fost preluată, pe fondul boicotului membrilor de la PDL şi UDMR, de parlamentarii PSD şi PNL, care au majoritate în acestă comisie. Aceştia au adoptat, în cvorum, un raport care a fost transmis conducerii Senatului.

Biroul Permanent a decis returnarea la comisie a raportului pentru a fi adoptat, în timpul programului de lucru. Nici de această dată reprezentanţii puterii în comisie nu au luat parte la lucrări, raportul fiind returnat nemodificat Biroului Permanent.

Ajuns în plen, acest document a fost returnat, în data de 4 decembrie, prin votul majoritar al PDL şi UDMR, la Comisia pentru învăţământ, pentru întocmirea unui raport suplimentar, aceasta având ca termen de finalizare a raportului începutul lunii ianuarie 2011.

UDMR, direct interesată în adoptarea legii în varianta Camerei Deputaţilor, respectiv cea însuşită de Executiv, a intervenit vehement în acest conflict, liderul Uniunii, Marko Bela, ameninţându-l chiar cu demiterea din funcţie pe preşedintele Senatului. Marko i-a reproşat lui Geoană că nu a respectat echidistanţa funcţiei, pentru că a permis şi a încurajat ca membrii Comisiei pentru învăţământ să adopte un raport neregulamentar, în afara programului stabilit de Biroul permanent.

În replică, Geoană a declarat că UDMR poate să practice şantajul în cadrul coaliţiei de guvernare, dar nu şi în Senat, şi că Senatul este abilitat, ca unică autoritate legiuitoare, să adopte această lege în calitate de Cameră decizională.

De asemenea, premierul Emil Boc a anunţat, în data de 24 noiembrie, că PDL va demara procedura suspendării preşedintelui Senatului dacă Mircea Geoană va permite continuarea dezbaterii legii în această Cameră şi va boicota continuarea procedurii angajării răspunderii pentru Legea educaţiei.

În pofida faptului că Birourile permanente reunite au decis, ca urmare a hotărârii CC, retrimiterea la Guvern a Legii educaţiei naţionale, iar parlamentarii PNL şi-au retras semnăturile de pe moţiunea de cenzură, preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, a anunţat, în data de 15 decembrie, în plenul reunit al Parlamentului, că Legea educaţiei naţionale se consideră adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului în Parlament, după ce parlamentarii liberali şi-au retras semnăturile de pe moţiunea de cenzură depusă urmare a asumării răspunderii pe acest act normativ.

Ulterior, preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a atacat la Curtea Constituţională din nou Legea educaţiei naţionale, el declarându-şi convingerea că legea educaţiei care se va aplica în România va fi cea care va fi adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională. În documentul adresat Curţii Constituţionale, preşedintele Senatului acuza faptul că Legea educaţiei naţionale a fost considerată adoptată în pofida faptului că acest proiect de lege a fost restituit Guvernului în data de 30 noiembrie, în urma deciziei Birourilor permanente reunite.

Divergenţele pe tema modalităţii de adoptare a Legii educaţiei nu au fost singurele în anul 2010 care au pus în pericol poziţia lui Mircea Geoană de preşedinte al Senatului.

După ieşirea PSD de la guvernare, în data de 1 octombrie 2009, cele trei partide din coaliţia de guvernământ, PDL, UDMR şi UNPR, s-au declarat nemulţumite de faptul că la conducerea Senatului se află un reprezentant al unui partid ajuns în opoziţie, respectiv social-democratul Mircea Geoană.

După ce PSD a trecut în opoziţie, senatorii PDL, UDMR şi UNPR au reclamat că legile prioritare pentru coaliţia de guvernare nu pot fi adoptate în ritmul dorit din cauza obstrucţiei exercitate de preşedintele Senatului, Mircea Geoană.

Constituit la sfârşitul anului 2009, grupul independenţilor - care, ulterior, s-a constituit în nucleul formaţiunii politice UNPR - a câştigat, în anul 2010, cinci noi membri dintre senatori.

Astfel, la grupul independenţilor din Senat au aderat, în cursul anului 2010, Corneliu Grosu, demisionar din PSD în luna ianuarie, Vasile Nedelcu, care a demisionat din PNL în data de 1 februarie, Cristian Diaconescu şi Şerban Mihăilescu, care şi-au dat demisia din partidul consus de Victor Ponta în luna februarie şi Sever Cibu, care a demisionat din PNL în data de 2 septembrie.

Un alt senator care a părăsit, în anul 2010, băncile partidului din partea căruia a participat în alegeri a fost Gabriel Berca, care a demisionat din PNL în data de 6 aprilie pentru a trece la PDL.

După anunţurile făcute de aceştia că părăsesc partidele împreună cu care au participat în alegeri, fostele lor grupuri parlamentare i-au înlocuit cu alţi membri de partid în comisiile de specialitate ale Senatului, fiind invocată, în acest sens, necesitatea respectării configuraţiei politice rezultate din alegerile parlamentare din anul 2008.

Senatorii din grupul independenţilor au cerut însă, atât în Biroul permanent, cât şi în plen, să-şi păstreze poziţiile şi funcţiile pe care le-au deţinut anterior în comisiile parlamamentare.

Tergiversările din partea conducerii Senatului de a le oferi locuri în comisiile de specialitate şi ofertarea independenţilor cu locuri în Comisia pentru egalitate de şanse, considerată fără miză, au făcut ca, în data de 10 martie, un grup de 58 de senatori ai puterii să ceară, în plen, revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului, Mircea Geoană.

Mircea Geoană a refuzat, însă, să introducă pe ordinea de zi a plenului respectiva solicitare, menţionând că aceasta încalcă prevederile Regulamentului Senatului, este neconstituţională şi inadmisibilă, punct de vedere susţinut în plen şi de senatorii PSD şi PNL.

Chestorul Senatului Ioan Chelaru (PSD) a argumentat că solicitarea nu poate fi introdusă pe ordinea de zi şi nici supusă votului plenului deoarece revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului poate fi decisă, potrivit Regulamentului Senatului, doar de grupul parlamentar care l-a propus pentru acestă funcţie, respectiv grupul PSD+PC.

Discuţiile în contradictoriu pe această temă au blocat temporar activitatea Senatului, parlamentarii PDL care refuzau sistematic să aprobe ordini de zi care nu includeau cererea de suspendare fiind acuzaţi că încercau să determine adoptarea tacită a Legii privind sistemul unitar de pensii publice, deci în varianta propusă de Guvern.

Mircea Geoană a evitat ca subiectul revocării sale din funcţie să mai fie adus în discuţie, lăsându-l pe vicepreşedintele Senatului Teodor Meleşcanu să-l înlocuiască la conducerea şedinţei în care noul lider al grupului independenţilor, Şerban Mihăilescu, a cerut plenului să îl numească membru în Comisia pentru regulament, cerere pe care Meleşcanu a refuzat, la rândul său, să o supună la vot.

Ulterior, senatorii puterii au renunţat să mai propună plenul Senatului cererea de revocare din funcţie a lui Mircea Geaonă.

Totuşi, pentru a evita ca acest punct să fie inclus pe ordinea de zi a plenului Senatului, Geoană a ales să conducă singur şedinţele acestei Camere, fiind înlocuit doar uneori de vicepreşedintele Teodor Meleşcanu, iar în două momente critice din activitateaParlamentului, Mircea Geoană a fost reprezentat de ceilalţi doi vicepreşedinţi, de la PDL, Alexandru Pereş şi Petru Filip.

Alexandru Pereş a condus, din partea Senatului, prin delegare, şedinţa comună a Camerelor în care s-a decis trimiterea la promulgare a varianteri Legii educaţiei adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului, Pereş fiind de altfel şi cel care a semnat, alături de preşedintele Camerei Roberta Anastase, actul de trimitere la promulgare. Mircea Geoană a spus atunci că Alexandru Pereş a fost abilitat doar să co-prezideze plenul comun şi nu să semneze pentru Legea educaţiei.

Petru Filip a co-prezidat ultima şedinţă a plenului reunit al Camerelor, în care moţiunea de cenzură la Legea salarizării a primit 0 voturi "pentru" şi 0 "împotrivă", fiind considerată respinsă. Această situaţie s-a înregistrat după incidentul din Parlament când un angajat al TVR s-a aruncat de la balconul sălii de plen în semn de protest faţă de politica de austeritate a Guvernului. Ca urmare a acestui fapt, PNL şi PSD nu au mai participat la şedinţa de plen, iar parlamentarii PDL nu şi-au exercitat dreptul la vot asupra moţiunii.

În anul 2010, senatorii au dezbătut şi respins patru moţiuni simple depuse de senatorii PSD şi PNL.

Moţiunea simplă "Educaţia - de la supravieţuire la colaps", iniţiată de 23 senatori PNL şi 18 senatori PSD, care a fost depusă în data de 31 martie, a fost respinsă prin votul majorităţii senatorilor în data de 7 mai, fiind înregistrate 51 de voturi "pentru" moţiune şi 65 de voturi "împotrivă".

De asemenea, moţiunea simplă intitulată "Transporturile din Romania trase pe dreapta de guvernarea cu aceeaşi orientare", semnată de 37 senatori PSD+PC şi un senator PNL, depusă în data de 7 aprilie, a fost respinsă în data de 12 aprilie, cu 47 de voturi "pentru" şi 65 de voturi "împotrivă" şi o "abţinere".

O altă moţiune respinsă de coaliţia majoritară din Senat a fost cea purtând titlul "Guvernanţi, opriţi umilirea pensionarilor şi militarilor români!", având ca semnatari 36 de senatori PSD-PC şi dou senatori PNL.

Depusă în data de 28 aprilie, moţiunea a fost respinsă, în data de 3 mai, cu 49 de voturi "pentru", 65 de voturi "împotrivă".

Majoritatea parlamentară a respins, de asemenea, moţiunea simplă intitulată "Sănătatea - între umilinţa oamenilor şi neputinţa Ministerului Sănătăţii", iniţiată de 38 de senatori PSD+PC şi doi senatori PNL, care a fost depusă la Senat în data de 14 septembrie. Cu ocazia votului au fost consemnate 53 de voturi "pentru", 61 de voturi "împotrivă" şi trei "abţineri".

În anul 2010, în data de 24 martie, Senatul a aprobat solicitarea Ministerului Justiţiei de încuviinţare a arestării preventive a senatorului Cătălin Voicu.

Cererea Ministerului Justiţiei a fost făcută în baza unui referat al DNA, din 4 martie, în care se arăta că senatorul ar fi săvârşit infracţiunile de trafic de influenţă, trafic de influenţă în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu fapte de corupţie, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii în legătură cu fapte de corupţie.

Cererea a fost aprobată cu 70 de voturi "pentru", în condiţiile în care erau necesare cel puţin 69 de voturi favorabile.

Şedinţa plenului Senatului în care s-a discutat cererea de încuviinţare a arestării preventive a senatorului Cătălin Voicu s-a desfăşurat în absenţa acestuia.

Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a precizat, în plen, că a fost informat, însă nu oficial, că senatorul Cătălin Voicu "pe treptele Senatului a avut un moment de dificultate medicală", fiind necesar ca acesta să ajungă la spital pentru îngrijiri medicale.

Ulterior deciziei Senatului, Cătălin Voicu a fost arestat, acesta continuând să se afle şi în prezent în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova.

Aşadar, deşi ceva mai sobră ca atmosferă decât cea de la Camera Deputaţilor, nici activitatea Senatului nu poate fi considerată eficientă în anul 2010, disputa putere-opoziţie monopolizând şi acţiunile senatorilor.

(Material de Eliana Rădulescu, eliana@mediafax.ro)