Doru Viorel Ursu, fost ministru de Interne, despre procesul soţilor Ceauşescu şi disoluţia societăţii româneşti. De la mineriade până la evenimentele din 10 august 2018

Despre mineriada din septembrie 1991 şi căderea Guvernului Român

Doru Viorel Ursu: M-am retras din politică pentru că politica nu a fost mediul meu firesc, ci o întâmplare. Aparent, făceam parte din putere. Ajunsesem în puterea de atunci, dar fără a fi membru FSN. Condiţia mea a fost să rămân apolitic şi doar detaşat la Guvernul României (…) Nu m-am subordat niciodată politic nimănui, iar, într-adevăr, Guvernul Roman a fost dărâmat printr-o lovitură de stat, în care Ministerul de Interne a rezistat până la capăt, dar ne-au lovit pe la spate (…) Eu am fost de faţă când Petre Roman i-a spus lui Ion Iliescu în biroul său: Ioane, în aceste condiţii – ca veneau minerii cu cuţitul la gâtul mecanicilor de locomotivă - eu nu pot să părăsesc puterea. Şi un domn, cred că Boda, i-a spus: domne, dar nu înţelegi că nu te mai vrem? A început să râdă, un râs aşa, sarcastic, Mihai Caraman, iar eu am zis că plec la oamenii mei în stradă, pentru că trebuia să fiu cu ei acolo. Ăsta a fost contextul în care, printr-o lovitură de stat, în noaptea aceea, preşedinţii Camerelor şi cu Sergiu Nicolaescu au proclamat demiterea Guvernului Român, vezi Doamne, cu voia lui Petre Roman. Este o minciună istorică, care ne-a dat cu cel puţin 10 ani înapoi în loc să ne ducă spre înainte cu un guvern, nu cel mai bun, dar oricum, cel mai citit, cel mai elegant.

De ce nu i-a judecat pe soţii Ceauşescu

Doru Viorel Ursu: Este firesc să trăieşti în acea emoţie colectivă, dar trebuie, că de aia eşti magistrat, să-ţi păstrezi sângele rece. În decembrie, după evenimentele pe care eu nu le-am numit Revoluţie, scăpasem de pacostea de a fi judecătorul lui Nicolae Ceauşescu, aşa cum ar fi trebuit. De ce? Pentru că noi, când ne-am adunat toţi judecătorii, în dimineaţa de 25 decembrie 1989, s-a primit un telefon să plece un judecător, fără să spună unde, cine şi de ce. Dacă se ştia unde, Târgovişte era pe raza mea de competenţă, eu ţineam de facto rolul de preşedinte, dacă se ştia pe cine, trebuia să merg eu, pentru că în justiţia militară trebuia ca judecătorul să aibă măcar gradul celui pe care îl judecă. Ceauşescu nu avea grad militar activ, şi atunci a plecat Gică Popa, care avea competenţă pe întreg teritoriul naţional, era colonel. Ne-a dat prin cap să trimitem doi judecători. Au plecat şi ni s-a spus dacă până la ora 5 completul nu se întoarce, părăsiţi clădirea, lăsaţi garda. Aşa s-a întâmplat, la 5 nu a venit, dar când să ajung acasă, am primit vestea despre ce este vorba. Ne-am întors câţiva dintre noi la tribunal, între timp sosise Gică Popa, era extrem de tulburat. Am urcat cu el în cabinetul meu. Toată noaptea aceea s-a zvârcolit. Atâta spunea: fetiţa mea, ce ţi-am făcut. Pentru ca să urmeze sinuciderea lui cu un glonte tras în cap. Tot eu am fost, era exact de ziua mea, de 1 martie, când mă avansaseră maior şi mă numiseră preşedinte de tribunal.

Despre necesitatea revizuirii procesului soţilor Ceauşescu

Doru Viorel Ursu: De ce domnule Cristoiu, dumneavoastră, jurnalişti de marcă genul lui Marius Tucă, de ce nu cereţi domnule revizuirea acestui proces? Eu am încercat. Naţiunea asta suferă şi nu îşi va găsi izbăvirea până când acest proces nu va fi revizuit. Când rămâi clădit pe o crimă şi nu ai curajul să te speli … Pe sânge şi crimă nu poţi construi. Istoria ţării are nevoie de adevăr. (…) Justiţia nu-şi revine de atunci din cauza condiţionării, în principal, politice şi în al doilea rând, neprofesionalismului. Formatorii formatorilor de magistraţi nu mai există. La Curtea de Apel sunt judecători care nu ştiu să calculeze trei zile de declarare a unei contestaţii. Nu ştiu cum se numără zilele acelea.

Despre condamnarea tatălui ministrului Economiei şi acuzaţiile lui Claudiu Năsui

Doru Viorel Ursu: Am văzut minuta. Şi m-a surprins. Băi, şmechere, de ce publici tu numai minuta? De ce nu publici hotărârea in extenso? În 1987 eram vicepreşedintele Tribunalului Militar Bucureşti. Era inginer şef la atelierul de prototipuri de la IEMI (Întreprinderea de Elemente de Măsură Industriale n.r.). Că zic, bă, de ce i-am dat 7 ani totuşi, maximum? Ăsta a plecat în State. Platforma IEMI era o bijuterie a industriei româneşti, făcută în principal cu japonezii. Şi a plecat în delegaţie, trimis de statul român. Vă daţi seama ce a cărat omu … Cazul a venit la mine pe refuzul înapoierii în ţară şi se dădeau de la 1 la 7 ani. A revenit în ţară după 89. A făcut cazul Motorola. Ceea ce m-a deranjat … Nu ţi-e, mă, ruşine, de ce dezinformezi? L-a judecat nevinovat căpitanul de Securitate Doru Viorel Ursu. Pe lângă această manipulare ordinară, de ce nu ai făcut, mă, până acum revizuirea, dacă e nevinovat? Toţi trădătorii, toţi nemernicii sunt astăzi anticomunişti, anticeauşişti … De 34 de ani putea să facă revizuire. A venit în ţară fără i se întâmple nimic. Cum să i se întâmple? Înţeleg din presă că e o familie multimilionară şi a adus cazul Motorola, în care au fost implicaţi alături de Victor Atanasie Stănculescu. Numai că, divinitatea, au intrat în prescripţie. (…) Încă o dată spun: domnul Barna, uită-te ce oameni ai lângă tine.

Cum a ajuns să-l judece pe Nicu Ceauşescu

Doru Viorel Ursu: Eram deja preşedintele Tribunalului Bucureşti, era un proces important pentru Justiţie şi m-a chemat ministrul de atunci, Teofil Pop, pe şeful instanţelor militare şi pe generalul Nistor, mâna a doua în procesul Ceauşescu. Şi ne spune că avem două procese importante: Timişoara şi Nicu Ceauşescu la Sibiu. De ce la Sibiu? Ca să dea grandoare locului faptei. Eu am zis să-mi dea mie procesul de la Timişoara. Generalul Nistor a zis că are grad mai mare, e şi mai în vârstă. Şi-atunci a rămas Nicu. Şi eu m-am dus cu o săptâmână înainte, cum am obiceiul, şi când ajung la Sibiu toate casele din jurul şcolii militare a MApN, ciuruite. Clădirea Ministerului de Interne, praf, că am refăcut-o eu pe urmă. Zeci de morţi din rândul cadrelor militare. În 22 decembrie şi după. Celebrul comandant Dragomir vine în faţa mea şi spune că a tras un milion de cartuşe. Şi întreb în cine, că tot Sibiul sunt 200.000 (…) Cine în cine a tras? Că teroristul care a atacat Armata a fost Bonda.

Doru Viorel Ursu: Nicu Ceauşescu a fost acuzat de genocid. Cucoanele din Sibiu au aruncat cu flori în el. L-au adus pe tanchetă. A fost aşa, un proces, cucoanele aranjate, la Casa sindicatelor. A fost evenimentul monden al momentului. Nu era în niciun caz un proces în care se spera condamnarea unui nenorocit de secretar de partid care făcuse rău populaţiei. Nu. (…) În timp ce aşteptam în sală cu asesorii mei, am văzut un om înclinat, cocârjat, slăbit, între patru haidamaci şi avea ceva sub mână. Era zeghea. Şi-mi trimite vorbă că dacă dl. preşedinte al completului îi va da ordin să se îmbrace în zeghe, o va face. Şi atunci a fost aşa o revoltă în mine, dar ce-am învăţat eu de la bunicii şi părinţii mei? Codul de procedură penală nu spune nimic despre aducerea în zeghe. Ba chiar eu zic că e prezumţia de nevinovăţie în primul rând. (…) Dacă îi reproşez ceva lui Gică Popa este modul în care a judecat (nr. procesul soţilor Ceausescu). Clar şi eu aş fi ajuns la condamnarea la moarte. 64.000 de morţi?

Despre disoluţia societăţii româneşti

Doru Viorel Ursu: Am ajuns la convingerea că începând din 89-90, fără a fi nostalgic, societatea românească este în disoluţie. Pe trei paliere. Disoluţie de autoritate. Ferească-ne Dumnezeu de cine ştie ce insubordanare, n-avem cu cine răspunde, n-avem autoritate. Pentru că de la început s-a opus Ministerul de Interne Ministerului Apărării Naţionale pentru a distruge, de fapt, instituţiile de bază ale statului român. Disoluţia valorii. Autoritatea este plecată inclusiv din educaţie şi din valoarea celui care conduce. Şi noi nu avem un premier bun până acum. Asta e.

Despre Jandarmerie şi mineriada din 1991

Doru Viorel Ursu: Dacă există o dotare bună şi eşti bine condus, cu jandarmii intri să restabileşti ordinea publică. Dar nu ca pe 10 august. Dar ia uitaţi-vă ce a fost zilele astea că mie mi s-a spus, nu contează de către ce partide, că am remilitarizat România, reînfiinţând Jandarmeria. Dacă nu avem Jandarmerie, şi eu mă gândesc la lucruri mai periculoase pentru unitatea statului român... E o forţă pe care ar fi trebuit să o folosesc altfel în septemnbrie 1991 – mi-au reproşat mulţi de ce nu am făcut linişte atunci cu toţii, şi Putere şi Opoziţie. Aveam brigăzi ca lumea. Mi-a fost teamă că voi fi lovit pe la spate, că altfel îi linişteam. Pentru că, să fie clar, minerii au plecat bătuţi la mineriada aia. Bătuţi, că meritau bătuţi.

Despre intervenţia jandarmilor la mitingul din 10 august 2018

Doru Viorel Ursu: La 10 august, în urma unor provocări, jandarmii au reacţionat disproporţionat. Li s-a creat imaginea că trebuie să facă faţă unor revolte anti-statale, de diversionişti de profesie, şi mulţi dintre ei s-au considerat apărători ai statului naţional şi au bătut de-au rupt, au dat cu lacrimogene. Mai ales că vedeai ce se întâmplă în Franţa, pe Champs Elysee, cu vestele galbene. Şi-atunci ei s-au considerat eroi. Prost îndrumaţi, prost conduşi. Probabil doamna Carmen Dan, doamna prim-ministru au vrut să simuleze, în pierdere totală de autoritate şi de imagine, că suntem supuşi unei presiuni îngrozitoare de distrugere a Guvernului şi a autorităţii de stat, lucru la care au putut fi folosiţi foarte puţini diversionişti. Excese au fost şi în cadrul Opoziţiei, dar acest diversionişti erau ai puterii. Jandarmii nu ştiau, nu erau în piesă. Îi hărţuiau diversioniştii, care au fost şi în decembrie 89. Au fost diversionişti pentru a provoca şi au dat sentimentul că ţara e în pericol.