Editorial CTP: Cartea de alegător şi cartea de ales

Crearea Parlamentului nu s-a făcut din voinţa românilor, ci a ocupanţilor ruşi, mai exact a generalului Pavel Kiseleff.  Primul  Parlament, denumit Adunare Obştească, era alcătuit în Muntenia din 3 episcopi, 20 de mari boieri şi 19 deputaţi judeţeni, obligatoriu proprietari de moşii.

În Moldova erau şi mai puţini aleşii pe sprânceană: 3 înalte feţe bisericeşti, 16 mari boieri şi 16 deputaţi. Cu totul, Parlamentul însuma 77 de inşi şi era la fel de reprezentativ pentru poporul român de atunci cât măgarii pentru toate patrupedele.

Abia după 1 decembrie 1918 a fost ales un Parlament prin vot aşa-zis universal, adică votau toţi civilii români,  masculi şi majori, indiferent de avere, în vreme ce femeile, adică jumătate din populaţia ţării,  nu aveau dreptul nici să aleagă, nici să fie alese.

În 1938, Constituţia lui Carol al II-lea acordă femeilor drept de vot necondiţionat,  astfel că votul în România devine universal, dar nu mai e vot,  căci Carol desfiinţează democraţia.

Desfiinţare continuată cu elan de comunişti.

Practic, votul liber, universal, egal, direct şi secret, din care rezultă un Parlament naţional reprezentativ este exercitat în întreaga istorie a României doar din 1990 încoace. Vreme de 160 de ani, Parlamentul nu a fost o instituţie reprezentativă pentru poporul român, rămânând străină şi distantă.

Citeşte continuarea editorialului lui Cristian Tudor Popescu pe www.gandul.info.