Emil Constantinescu spune că România este o colonie căreia îi sunt exploatate resursele

Geologul Emil Constantinescu, 83 de ani, preşedintele României în perioada 29 noiembrie 1996 – 20 decembrie 2000, a declarat la Muzeul Brukenthal din Sibiu, unde s-a aflat sâmbătă pentru o conferinţă de presă parte a Festivalului Internaţional de Teatru, că nu ar mai părăsi mediul academic pentru fruncţia supremă în stat. El deplânge soarta ţării, afirmând că României îi lipseşte „o viziune proprie asupra viitorului, o strategie pe termen lung şi un proiect pe termen scurt”.  

„Ce-i lipseşte României acum? Se vorbeşte foarte mult la televizor (...), se lansează câte o frază, după care o preia toată lumea: România e o colonie. O colonie nu este o ţară căreia îi sunt exploatate resursele naturale, că la asta se gândesc ei. Asta e meseria mea, specialist în resurse naturale. Resursele naturale sunt aici, ele pot să fie vândute mai prost sau mai bine, în funcţie de corupţie, care există în toată lumea. 

O ţară devine colonie atunci când nu are o viziune proprie asupra viitorului, o strategie pe termen lung şi un proiect pe termen scurt, care să plece de la propriile resurse naturale, de la propriile resurse umane şi în baza căreia să se poată asigura o integrare corectă într-un sistem mondial. Dacă nu ai o viziune proprie, despre ce se întâmplă, ce vrei să fie naţiunea asta, ce vrei să facă, dacă nu ai o strategie, le îndeplineşti pe ale altora şi nu exişti. (...) Noi aveam o viziune mai profundă decât avea Occidentul (...), eram respectaţi pentru ceea ce eram şi încrederea în noi”, a precizat Emil Constantinescu. 

Rămas în istorie pentru cei 15.000 de specialişti promişi în campania electorală din 1997, dar şi pentru aprecierea conform căreia „am fost învins de Securitate”, Constantinescu s-a apărat: „În România, în opinia publică românească, totul este distrus prin băşcălie. La un moment dat, dacă vrei să distrugi ceva, nu ai nevoie de argumente, nu ai nevoie de cercetări, foloseşti o băşcălie. (...) Pentru că eram preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor din România şi cunoşteam foarte bine toată elita românească, am făcut un studiu, cât ar fi nevoie de schimbarea administraţiei, aşa s-a ajuns la 15.000. (...) Aceşti specialişti au existat. Nu era un guvern de 15.000, dar dacă a zis cineva «ha-ha-ha», s-a terminat. A ajuns ceva de râs. Eu am format un guvern academic”.

Fostul preşedinte al României spune că în general situaţia pe plan mondial „s-a degradat”. „Este o problemă care mă doare, pentru că de atâta timp tot aud aceste lucruri. Între timp situaţia s-a degradat şi pe plan european şi pe plan mondial, adică nivelul liderilor pe care i-am întâlnit eu a scăzut.

Ce comparaţie să fac? Am stat de vorbă cu Margaret Thatcher. Scuzaţi-mă, dar între Margaret Thatcher şi Boris Johnson, despre ce vorbim? (...) Am avut şi norocul că interlocutorii noştri ne respectau pe noi, noi îi respectam pe ei şi aveam o gândire strategică, nu o gândire populistă, ce se întâmplă, ce le mai promitem ca să ne voteze”, a mai spus Emil Constantinescu.