EXCLUSIV  Insecuritate - Cristina Chiriac, preşedintele CONAF: Când va veni tăvălugul, o să fie unul eminamente economic. Două priorităţi trebuie să avem: siguranţă energetică şi siguranţă alimentară

Cristina Chiriac spune că România are nişte probleme sistemice care ar putea fi rezolvate prin mai multă claritate, renunţând la ambiţia de a fi buni la toate şi stabilind câteva segmente economice în care am putea excela. Şi, da, agricultura poate salva România.

Preşedintele CONAF mai spune că moficarea contractelor part-time a fost o mare greşeală, politicienii nu au avut curajul să se ia la trântă cu funcţionarii publici şi susţine digitalizarea instituţiilor publice pentru creşterea calităţii actului administrativ şi a relaţiilor cu cetăţenii.

Cristina Chiriac avertizează că, deşi am trecut printr-o pandemie şi avem un război la graniţă, nu am trăit adevăratul tăvălug, care, când va veni, va fi unul economic, iar pentru a-i face faţă România trebui să aibă doar două priorităţi: securitatea energetică şi securitatea alimentară.

Prezentăm principalele declaraţii ale Cristinei Chiariac, preşedintele CONAF, sâmbătă seara, la emisiunea InSecuritate, de la Aleph News:

Cristina Chiriac: Când vreodată a fost România pregătită pentru ceva? România are un deficit bugetar mare, să nu spun uriaş, de ani de zile, o balanţă comercială negativă de vreo 15 ani şi o populaţie îmbătrânită. Sunt principalii indicatori care nu ne vor ajuta, cel puţin pe o plajă de timp destul de mare, să ne revenim, indiferent ce clasă politică ne reprezintă sau câte guverne se vor schimba. Dacă nu înţelegem problemele sistemice ale României, nu o să putem să găsim soluţii decât punctuale. Cine vine să-mi spună mie astăzi că are un plan măreţ de a salva România în 2 sau 3 ani mă uit la el cu milă şi-i spun că nu are nicio şansă.

„Devalorizarea leului în raport cu dolarul nu ne va dezavantaja”

Cristina Chiriac: Foarte mulţi specialişti au avansat ideea că devalorizarea leului în raport cu dolarul va dezavantaja. Toate analizele macroeconomice indică faptul că nu ne va dezavantaja sub nicio formă. De ce? Pentru că România are un grad extrem de mic de încărcare în ceea ce priveşte împrumuturile în moneda americană versus moneda europeană pentru că raportul de dependenţă faţă de dolar este unul extrem de scăzut şi, mai mult decât, atât pierderile pe care noi le-am suferit în ultimii doi ani şi jumătate - 3 ani în ceea ce priveşte retragerea unor investitori sunt extrem de mici astfel încât nu ne dezechilibrează. Pentru prima dată, după mult timp, pot să spun că este cea mai bună măsură pe care am văzut-o, măsură de protecţie, a BNR de a contracara inflaţia şi preţurile supraponderale la energie şi barilului de petrol.

Cristina Chiriac: Vor exista perturbări, este anormal să spui că nu vei fi afectat. Vine cutremurul, e clar că vor fi victime colaterale, dar foarte puţine. Important e să conservi ceea ce ai de conservat şi să ştii cum să faci să te aperi. Din punct de vedere al politicii monetare, România stă astăzi bine. Că nu vrem să vedem sau nu ne plac cifrele, e cu totul altceva. Din punctul acesta de vedere stăm bine. Din alte puncte de vedere merită să facem scenarii, scenarii care nu depind neapărat de politica monetară a României, de exemplu.

„Procesul de privatizare în România, din punctul meu de vedere, nu este încheiat”

Cristina Chiriac: Acel program de privatizare în masă a fost din punctul meu de vedere un eşec total. Au urmat şi alte eşecuri, din diverse motive, cu preponderenţă din cauza faptului că politicul a intervenit în permanenţă în tot ceea ce înseamnă strategie de privatizare. Şi au mai existat câteva condiţionalităţi care au condus la eşuarea procesului de privatizare dacă luăm în considerare că peste 70% din companiile privatizate în România au fost şterse de pe harta economică a României şi că prin procesul de privatizare România a pierdut peste 1,1 milioane locuri de muncă. Oameni care au îngroşat rândurile şomerilor, celebrele perioade 2005-2006, iar ulterior, odată cu intrarea României în UE, să migreze. Ne-am bucurat că a scăzut rata şomajului şi, iată, preţul pe care îl plătim la 15 ani distanţă este fantastic, că mărim plajele de lucrători calificaţi sau necalificaţi aduşi din Indonezia, Vietnam, Filipine şamd pentru a suplini necesarul de forţă de muncă în construcţii, dar nu numai.

Cristina Chiriac: Procesul de privatizare în România, din punctul meu de vedere, nu este încheiat. El ar fi trebuit să se încheie în 2009, exista inclusiv o directivă pe această temă, dată de UE, ca instituţia care guvernează şi gestionează activele statului să fie închisă. Din păcate, decizia politicului a fost de a continua. Sunt şi câteva motivaţii, dar care şi-ar fi găsit soluţia, şi în cartea mea explic foarte clar cum anume procesul de privatizare ar fi putut fi încheiat. Să nu uităm de celebrele tunuri date de Bancorex, Banca Dacia, Albina şi alte bănci, subiecte destul de controversate şi continuând cu ştergerea datoriilor de la bugetul asigurărilor sociale şi de sănătate ale marilor companii energofage, aşa cum le numeau specialiştii de la acea vreme. Nemaivorbind de companiile de minerit, care, iată, astăzi cât de necesare ar fi fost în zona aceasta.

 “Statul are acţiuni la companii şi nu le valorifică”

Cristina Chiriac: Există un număr extrem de mare de companii în care statul are acţiuni şi pe care nu le valorifică. Am să vă dau un exemplu. Există departamente de privatizare în fiecare minister din România. Mergeţi la Ministerul Transporturilor să vedeţi companii la care statul e acţionar majoritar, mergeţi la Ministerul de Finanţe, la Ministerul de Antreprenoriat şi Turism, la Ministerul Economiei, la Ministerul Energiei. În consecinţă, ceea ce propuneam eu la un moment era aşa: să strângeţi toate aceste companii, care nu sunt de interes strategic într-un singur loc şi fie aveţi un departament, oameni care asta au făcut în viaţa lor, sunt integri, oneşti şi sunt buni în ceea ce fac, au capacitatea profesională de a rezolva aceste probleme şi valorificaţi aceste active aducând bani la bugetul de stat, bani cu care să acoperiţi deficitul bugetar, care, din păcate, în ultimii doi ani, creşte aşa, ca sarcina unei femei.

„Nu am văzut în aceşti 30 de ani o clasă politică suficient de puternică să se ia la trântă cu funcţionarul public”

Cristina Chiriac: Cum facem să eliminăm frica clasei politice de a modifica statutul de funcţionar public în România? Pentru că eu nu am văzut în aceşti 30 de ani o clasă politică suficient de puternică să se ia la trântă cu funcţionarul public şi să-i pună criterii de performanţă, mai mult, să-l mute printr-o ciclicitate aleatorie dintr-un departament într-altul în cadrul aceleiaşi instituţii. Pentru că un fel de mamut pe care îl veţi întâlni în toate instituţiile publice, nu doar într-o anumită instituţie, este acel funcţionar care munceşte de 20-30 de ani în acea instituţie, acelaşi loc pe care nu a avut nimeni grijă sau nu a putut să-l trimită la cursuri, să-i schimbe optica sau să-i îmbunătăţească viziunea de abordare în lucrul cu colegii sau cu cetăţenii. Poate o soluţie ar fi digitalizarea instituţiilor publice.

„O mişcare extrem de greşită a fost modificarea contractelor part-time”

Cristina Chiriac: În consecinţă cu toţii plătim acest preţ al războiului, pentru că de fapt, tot ceea ce ni se întâmplă, indiferent că vorbim de inflaţie sau de costurile ridicate la energie sau la gaze sunt rezultate directe ale conflictului cu care trăim de mai bine de 7 luni. Cel mai simplu lucru pe care eu l-am învăţat în facultate era aşa: dacă vrei să-ţi ridici nivelul evazionist într-o ţară creşte taxele, fă-le până la cer, ucide-i pe cei care sunt plătitori de taxe şi în consecinţă vei vedea că lucrurile se vor schimba brusc. În schimb, dacă vrei o politică relaxată şi vrei bunăstare, relaxează sistemul fiscal. Ce se întâmplă în România este ca în jocul acela, elasticul. E un joc. Vine X la guvernare, relaxează, apoi vine Y, joci într-un picior, şamd. Scopul tău este să termini jocul neobosit şi dacă se poate să mai şi rămâi în picioare.

Cristina Chiriac: O mişcare extrem de greşită, pe care am semnalat-o public şi am discutat-o la nivel guvernamental, a fost de exemplu modificarea contractelor part-time. Deşi am atras atenţia că se va întâmpla lucrul acesta şi am solicitat revenirea, încă lucrurile nu s-au schimbat. Încă aşteptăm să se revină la normalitate. Din punctul acesta de vedere efectul a fost că majoritatea antreprenorilor care aveau angajaţi cu contract de muncă part-time, au ales să închidă acele contracte, să comaseze sau să angajeze o singură persoană în loc de 5-7-10 care aveau contracte part-time şi au încărcat schema de responsabilităţi, nu de ore, ci de responsabilităţi.

“Agricultura poate salva România. Dar pentru asta e nevoie de mai mult”

Cristina Chiriac: În pandemie, unul dintre efectele devastatoare nu a fost cel economic, ci a fost cel social. Sute de copii care au abandonat şcoala, fie din cauză că nu au avut instrumentele necesare, fie că profesorii nu au fost pregătiţi să înţeleagă cum pot preda în online, fie pentru că părinţii şi-au pierdut locurile de muncă şi au trebuit să-şi caute o sursă financiară pentru a trăi. În consecinţă, România are nişte probleme sistemice, care nu sunt de nerezolvat, dar ne trebuie claritate. Noi vrem să le facem pe toate, noi vrem să fim buni şi în IT, şi în construcţii, şi în sănătate. Nu se poate. Cum ar fi dacă am avea două sau trei domenii, segmente economice să le spunem, în care am excela. Da, agricultura poate salva România. Dar pentru asta e nevoie de mai mult. Trebuie să ne gândim la nivel macro şi să ne stabilim o prioritate. Din punctul meu de vedere încă nu e prea târziu.

Cristina Chiriac: Noi încă nu am trăit tăvălugul, nu ne-a tăvălit nimeni încă. A venit pandemia, am învăţat să supravieţuim cu ea, ne-am descurcat, am ieşit învingători în mare parte, războiul, da se desfăşoară la graniţa noastră, nu e al nostru, dar putem să ieşim din casă. Tăvălugul când o să vină o să fie unul eminamente economic şi pentru asta avem nevoie de scenarii, iar unul din scenariile de bază, despre care nu se vorbeşte, dar ştiu că se lucrează în subteran, este scenariul siguranţei alimentare. Două priorităţi trebuie să avem, atât două. Siguranţă energetică şi siguranţă alimentară.