FOCUS: Băsescu şi Guvernul – cinci ani de dispută ineficientă

În mandatul preşedintelui Traian Băsescu, la şefia Guvernului s-au succedat doi premieri: Călin Popescu Tăriceanu (decembrie 2004 - decembrie 2008) şi Emil Boc (din decembrie 2008). Relaţia dintre preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu a involuat, rapid, de la colaborare la critici, atacuri şi tensiuni. Practic, între 2005 şi 2008, între cei doi a crescut un conflict politic din ce în ce mai deschis şi mai puternic, în care s-au implicat partidele celor doi şi, de asemenea, instituţiile pe care cei doi le conduceau. Astfel, relaţia dintre preşedinte şi Guvern a fost una tensionată şi marcată politic. Băsescu a criticat din ce în ce mai vehement modul în care Guvernul gestionează anumite domenii, în special cele conduse de liberali şi conservatori. După ce din Executiv nu au mai făcut parte PC şi PDL, criticile lui Băsescu la adresa acestei instituţii s-au accentuat. Disputele şi acuzele au evoluat însă pe fondul unei creşteri economice evidente, deşi bazate în mare parte pe consum. Guvernul a intrat în jocul politic anti-Băsescu, ceea ce, surprinzător pentru unii, i-a permis să reziste la 30 moţiuni şi l-a ţinut pe Tăriceanu premier pe o perioadă comparativă cu mandatele lui Năstase şi Văcăroiu. La final, majoritatea ziariştilor şi analiştilor susţineau că Tăriceanu, care iniţial nu fusese creditat cu mari şanse, a reuşit să îi reziste cu brio lui Băsescu.

Emil Boc s-a aflat în fruntea Guvernului din decembrie 2008 până în decembrie 2009. Relaţia preşedintelui cu acest Guvern a fost mult mai puţin conflictuală. Premierul a avut, de multe ori, opinii cvasi-similare cu cele ale preşedintelui. Şeful statului s-a declarat în câteva rânduri solidar cu Guvernul, mai ales din cauza crizei economice. O singură ţintă de atac a avut, sporadic, preşedintele, în persoana Ecaterinei Andronescu, în momentul elaborării Legilor educaţiei. Băsescu a acuzat o lipsă de voinţă politică pentru reformă, dar în cele din urmă Legile au fost asumate la Parlament de către Guvern. Băsescu a făcut de câteva ori apel la calm între cele două partide, totul până la izbucnirea scandalului legat de revocarea lui Dan Nica de la Interne, care a dus la o criză politică şi instituţională care s-a rezolvat după alegerile prezidenţiale.

În perioada în care şef la Palatul Victoria a fost Tăriceanu, şeful statului şi-a făcut un obicei din a-l critica pe premier de câte ori i s-a oferit ocazia. Primul episod s-a consumat imediat după ce l-a numit pe Tărcieanu, atunci când i-a cerut ca programul de guvernare să reflecte imediat angajamentele electorale. Şeful statului şi-a început mandatul avertizând că va fi cel mai exigent cenzor al echipei guvernamentale, iar celor din Alianţa DA le-a atras atenţia să nu li se urce puterea la cap. Pentru a fi mai convingător, el a spus că va folosi şi dosare SRI pentru demascarea demnitarilor corupţi. A făcut-o câteva luni mai târziu, când a declarat că există note informative ale Serviciului privind grupurile de interese din jurul Guvernului.

Tăriceanu fusese însă pus în gardă la începutul lunii martie 2005, când Băsescu i-a transmis că s-a încheiat "luna de miere" dintre ei şi că are deja unele "insatisfacţii" faţă de activitatea Executivului. Miezul verii anului 2005 a adus cele mai fierbinţi atacuri la adresa premierului şi a "grupurilor de interese din jurul Guvernului". Băsescu a susţinut că Tăriceanu a renunţat la anticipate după ce s-a întâlnit cu un om de afaceri, cu un important ziarist şi cu un reprezentant al unei companii internaţionale de ţigări. Ironia face că afirmaţia a venit la câteva zile după ce preşedintele şi premierul au apărut la televiziuni dansând pe aceeaşi terasă de pe litoral. Şeful statului i-a cerut premierului să facă echipă cu el şi nu cu cercuri din afara Guvernului, în combaterea corupţiei din sănătate, vămi, domeniul energetic şi cel petrolier.

Prim-ministrul a avut, în iunie 2005, o întâlnire cu Dinu Patriciu, în calitatea acestuia de preşedinte-director general al Rompetrol, la care a participat şi ministrul Justiţiei, Monica Macovei. Tăriceanu a fost acuzat, ulterior, că a intervenit pe lângă ministru, cu acea ocazie, pentru omul de afaceri liberal. Băsescu anunţa, la sfârşitul anului 2005, că în 2006 va participa frecvent la şedinţele Guvernului în baza prevederilor constituţionale. Democraţii au susţinut ideea fuziunii cu PNL, dar propunerea lor privind calendarul şi modul în care aceasta urma să se producă a fost primită cu rezervă de liberali, la începutul anului 2006. Au existat voci, cum ar fi cea a lui Crin Antonescu, care s-au opus vehement proiectului, precum şi poziţii mai nuanţate, de exemplu cea a lui Tăriceanu, care susţineau o analiză atentă, "nefăcută în grabă", a propunerii. Proiectul a fost refuzat în cele din urmă de liberali, fapt care contribuit la accentuarea conflictului dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria.

Preşedintele Băsescu avertiza, în vara anului 2005, că există nereguli în achiziţia de energie electrică şi lansa expresia "băieţii deştepţi din energie", criticând modul în care intermediarii din domeniu fixează preţurile în detrimentul economiei naţionale. Sintagma "băieţii deştepţi" a fost lansată de Băsescu atunci când a criticat firmele care iau energie electrică de la Hidroelectrica la preţuri mici şi o revând la preţuri crescute unor companii de stat şi private, cărora li se refuză furnizarea directă de energie. Tot în 2005, Băsescu îi avertiza pe miniştri să fie atenţi ce vorbesc şi cu cine vorbesc la telefon, precizând că avea semnale de la serviciile de informaţii despre discuţii care nu erau în regulă între miniştri

Băsescu a cerut Guvernului, pe 12 ianuarie 2006, să îşi coreleze eforturile cu toate instituţiile pentru aderarea României la UE, atrăgându-le însă atenţia miniştrilor că acest obiectiv, care nu poate fi ratat în nici un caz, nu trebuie să constituie singura preocupare a Cabinetului. Cu aceeaşi ocazie, preşedintele semnala că sunt "restanţe" pe care Executivul trebuie să le rezolve, între care modificarea Legii SRR şi SRTV, elaborarea Legii administraţiei locale, a Legii de finanţare a partidelor şi a celei privind desfiinţarea duty-free-urilor. Cu toate acestea, el aprecia că echipa condusă de Tăriceanu este cel mai performant Guvern al României.

Tonul lui Băsescu faţă de Guvern s-a ridicat brusc însă la începutul lunii februarie 2006, la şedinţa de bilanţ pe anul 2005 a Ministerului Administraţiei şi Internelor, când a spus că "de prea multe ori mafia a ajuns pe masa Guvernului" şi le-a cerut angajaţilor MAI să verifice actele normative emise de Executiv în ultimii zece ani, deoarece multe dintre acestea au fost date "în folosul grupurilor de interese nelegitime". El nu a precizat la ce "grupuri" se referă şi nici nu a nominalizat persoane. Tăriceanu a cerut analizarea actelor emise de Executiv, pentru a stabili dacă există vreun document care ar putea crea suspiciuni că nu serveşte interesului general. Subiectul nu a fost niciodată lămurit pe deplin.

La 5 aprilie 2006, Băsescu i-a acuzat pe liberali de "şmecherie", afirmând că aceştia au trecut, într-o şedinţă de Guvern, o ordonanţă de urgenţă prin care 7% din acţiunile Loteriei să poată fi însuşite de Consiliul de Administraţie şi de salariaţi. Băsescu a mai spus că actul normativ nu poartă semnătura nici unui democrat. Presa a dovedit ulterior că preşedintele a eludat adevărul, întrucât proiectul legislativ a fost semnat de ministrul de stat Gheorghe Pogea (PD).

În 6 aprilie 2006, preşedintele declara, într-o emisiune televizată, că regretă numirea lui Călin Popescu Tăriceanu în funcţia de prim-ministru. El preciza că la început i-a acordat încredere premierului, dar, în timp, Tăriceanu a decis să se alăture "altui grup". După zece zile, tot într-o emisiune televizată, Băsescu a precizat că şi-a pierdut încrederea în premierul Tăriceanu. Declaraţiile preşedintelui au stârnit un val de reacţii din partea liberalilor, care l-au acuzat că încearcă să le zădărnicească eforturile de menţinere a stabilităţii politice "atât de necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor României asumate pentru aderarea la UE". Unii dintre liberali au susţinut că Traian Băsescu nu ar fi ajuns preşedinte fără sprijin din partea PNL.

Preşedintele declara, la momentul aprilie 2006, că "orice rupere a guvernării este o trădare a interesului naţional", adăugând că integrarea României în UE la 1 ianuarie 2007 poate fi ratată doar dacă nu există stabilitate politică în ţară. Şeful statului a precizat că obiectivul său este menţinerea structurii guvernamentale până la 31 decembrie 2006. "Apoi, ne putem gândi la orice altă soluţie", spunea Băsescu. Întrebat dacă este posibil ca PD să-şi retragă miniştrii din Guvern după publicarea Raportului Comisiei Europene, preşedintele Băsescu răspundea: "Nu am auzit la PD o astfel de variantă, dar asta nu înseamnă că nu se vor apăra dacă vor continua atacurile din partea cealaltă". Şeful statului spunea că PNL şi PD nu par să mai aibă "un viitor comun" în ADA şi a făcut referire la virulenţa împotriva democraţilor a celor care acum sunt purtători de mesaj în PNL. El afirma că liderii PNL care au semnat Protocolul Alianţei au fost alungaţi din fruntea partidului, fiind înlocuiţi de oameni care au altă viziune despre orientarea PNL.

Preşedintele Băsescu a participat, pe 24 mai 2006, la o şedinţă de Guvern, în contextul izbucnirii şi răspândirii unui val de gripă aviară. El a criticat dur, în prezenţa camerelor de luat vederi, modul în care Guvernul gestiona fenomenul. Băsescu susţinea că "instituţiile statului par a funcţiona haotic, la întâmplare, la concurenţă între ele", intervenţia acestora fiind "necoordonată". El spunea că intervenţia autorităţilor "se vede rău", fiind o "aparenţă de brambureală" şi critica prestaţia Ministerului Sănătăţii, condus la acea vreme de liberalul Eugen Nicolăescu.

De asemenea, el i-a cerut premierului să preia conducerea operaţiunilor pentru prevenirea răspândirii gripei aviare, susţinând că Gheorghe Flutur, ministru al Agriculturii, nu are suficientă autoritate. Gheorghe Flutur a devenit, după câţiva ani, membru PDL şi susţinător al preşedintelui Băsescu.

Un episod care a ascuţit lupta dintre Guvern şi preşedinte a fost mandatarea de către conducerea PNL, la finele lunii iunie 2006, a ministrului Apărării, Teodor Atanasiu, de a solicita CSAT retragerea trupelor româneşti din Irak, având în vedere pierderile de vieţi omeneşti. Liderul PNL, premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat, după şedinţa conducerii liberale, că această măsură trebuie luată, în condiţiile în care efortul financiar pentru participarea la operaţiunile din Irak şi Afganistan este foarte mare pentru România. În replică, preşedintele a considerat inacceptabilă maniera în care prim-ministrul şi ministrul Apărării şi-au prezentat opiniile. El a susţinut că prezenţa militară a României în teatrele de operaţiuni din afara graniţelor face parte din obligaţiile internaţionale asumate, iar acestea trebuie respectate.

Băsescu a anunţat, la finele lunii iunie 2006, după o şedinţă a CSAT, că ataşaţii militari români din toate ambasadele au fost informaţi despre retragerea României din Irak şi despre nevoia de a comunica contactelor din statele unde sunt acreditaţi acestă posibilitate. El adăuga că speră ca acţiunea iniţiată de Tăriceanu şi Atanasiu să fie remediată prin intervenţia promptă a ministrului de externe Mihai Ungureanu. El preciza că CSAT a respins ideea liberalilor şi că nu ştie ce credibilitate mai au ca premier şi şef la Apărare, Tăriceanu şi Atanasiu.

La jumătatea lunii iulie 2006, Teodor Atanasiu a declarat ca ştie de la Direcţia de Informaţii Militare că Adriana Săftoiu, purtător de cuvant al Preşedinţiei, dă presei, "pe surse", informaţii care să-l discrediteze. Saftoiu l-a dat în judecată pe Atanasiu pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanei. Tot împotriva lui Atanasiu a mai existat o plângere depusă la Parchet de către deputatul PSD Eugen Bejinariu, care l-a acuzat de abuz în serviciu în chestiunea lobby-ului pe care serviciul secret al Armatei trebuia să-l desfăşoare pe lângă parlamentari. După ce ambele plângeri au ajuns la Parchet, s-a constituit Comisia specială de la Cotroceni, întrucât legea prevedea ca, pentru începerea urmăririi penale împotriva unui membru al Guvernului, este necesar acordul şefului statului. Comisia l-a audiat de două ori pe Teodor Atanasiu, care, la final, s-a declarat convins ca nu sunt probe pentru a fi începută urmărirea. Preşedintele l-a suspendat din funcţie de ministrul Atanasiu. Ulterior, Justiţia a decis că acesta nu este vinovat, însă preşedintele nu a revenit asupra deciziei. De asemenea, în prezent Adriana Săftoiu şi Teodor Atanasiu sunt colegi de partid în PNL.

Preşedintele declara, pe 3 iulie 2006, la Radioul Public, că nu poate fi solidar cu Guvernul când acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile şi critica refuzul descentralizării, situaţia din sănătate, din învăţământ şi problemele din justiţie. "Nu pot fi solidar cu Guvernul, mai ales când nu îşi îndeplineşte obligaţiile stipulate în programul de guvernare. E una când nu poţi, alta când nu vrei", spunea Băsescu. Întrebat de un ascultător dacă "ar fi putut fi evitată transformarea PNL într-un SRL", Băsescu răspundea: "Dacă v-aş răspunde, mâine mi-aş atrage toate criticile. Totuşi, în formula actuală, răspunsul este nu".

Guvernul a fost criticat de Băsescu şi la depunerea jurământului de către conservatorul Bogdan Pascu, în vara anului 2006, pentru funcţia de ministru de stat pentru IMM. Administraţia centrală din România nu se întâlneşte cu cea locală, declara Băsescu, apreciind că, de multe ori, membrii Guvernului promovează public teme de interes secundar, care nu sunt cuprinse în programul de guvernare aprobat de Parlament.

O altă temă de dispută Băsescu-Guvern a fost, în 2006, adoptarea legilor siguranţei naţionale. Traian Băsescu a cerut Executivului aprobarea acestor legi, elaborate de Preşedinţie, spunând că lipsa legislaţiei adecvate în domeniu a facilitat fuga lui Omar Hayssam din ţară. Proiectele respective prevedeau sporirea prerogativelor serviciilor secrete în anumite contexte, fapt ce a fost criticat de oponenţii lui Traian Băsescu ca afectând o serie de libertăţi individuale şi cetăţeneşti. Legile au ajuns la Guvern şi au fost aprobate, după modificări, în şedinţa din 25 octombrie, după ce au fost amânate de mai multe ori în aşteptarea avizului din partea Ministerului Justiţiei. Băsescu declara că legile aflate la Guvern sunt "mai proaste" decât proiectele iniţiale, care erau criticabile şi trebuiau corectate, şi că este dispus să convoace o şedinţă CSAT pe această temă. Preşedintele declara, în decembrie 2006, că legile siguranţei în forma în care au fost transmise de Guvern "necesită modificări consistente", precizând că serviciile de informaţii nu pot funcţiona ca nişte ONG-uri, întrucât au misiunea de a apăra cetăţenii ţării în timp de pace.

Un alt episod al disputei Băsecu-Guvern a fost desemnarea comisarului european român, la finele anului 2006. PNL a susţinut că este atributul Executivului, iar PD a afirmat, repetat, că punctul de vedere al şefului statului este definitoriu, având în vedere prerogativele de reprezentare externă ale acestuia. Iniţial a fost desemnat Varujan Vosganian, acesta lansându-se imediat în declaraţii publice despre modul în care va reprezenta România la Bruxelles şi despre ce domeniu şi-ar dori să gestioneze. În urma unei vizite la Bruxelles, în care s-a întâlnit cu preşedintele Comisiei Europene, el şi-a depus mandatul, fiind desemnat în loc Leonard Orban, fost negociator şef al României în relaţia cu Uniunea Europeană. Inclusiv modul de desemnare a lui Orban a fost subiect de dispută între preşedinte şi premier. După retragerea lui Vosganian, Băsescu a declarat că se va implica în noua desemnare pentru a nu se mai înregistra un nou eşec. Băsescu şi Tăriceanu au purtat o discuţie, în uma căreia premierul a anunţat că el a decis următoarea nominalizare. Preşedinţia a replicat prin vocea Adrianei Săftoiu, precizând că hotărârea a fost luată de preşedinte şi premier. În cele din urmă, Leonard Orban a devenit comisar european pentru multilingvism, existând multe voci care au susţinut că domeniul este periferic şi lipsit de consistenţă.

Pe fondul creşterii disputelor Băsescu-Tăriceanu, în PNL a apărut un curent favorabil relaţiei cu PD şi cu şeful statului, sub conducerea lui Theodor Stolojan, în cea de a doua jumătate a lui 2006. La grup au aderat, printre alţii, Valeriu Stoica, Mona Muscă, Raluca Turcan şi ministrul Gheorghe Flutur. Acestuia i-a fost retras sprijinul politic de către PNL, iar premierul i-a solicitat demisia. Potrivit unor surse din cadrul disidenţilor liberali, Flutur a ezitat mult timp să se delimiteze şi să critice conducerea PNL, făcând acest lucru doar după ce s-a asigurat că are un grup consistent de susţinători şi după ce a negociat îndelung cu platformiştii lui Stolojan. Ulterior, Tăriceanu i-a solicitat lui Băsescu revocarea lui Flutur de la conducerea Agriculturii, iar preşedintele a acceptat, menţionând însă că este ultima oară când face acest lucru fără ca să existe şi o propunere de înlocuitor al ministrului. De la acel moment, Gheorghe Flutur nu a mai ocupat funcţii ministeriale.

Biroul Politic al PC a decis, pe 3 decembrie 2006, retragerea imediată a reprezentanţilor formaţiunii din Guvern şi trecerea în Opoziţie, toţi reprezentanţii partidului din Executiv urmând să îşi prezinte demisia. Oficial, motivul era legat de intenţia de creare a unui partid prezidenţial, reproşată lui Băsescu. Retragerea de la guvernare avea loc, pe de altă parte, pe fondul acuzaţiilor de implicare a unui ministru PC într-o serie de scandaluri grave legate de preţurile la energie.

Intensificarea disputelor Băsescu-Tăriceanu s-a resimţit din ce în ce mai mult şi în echipele celor doi. Astfel, în ianuarie 2007, Tăriceanu l-a eliberat din funcţie pe preşedintele ANAF, Sebastian Bodu (PD), care criticase în repetate rânduri unele măsuri ale Guvernului. Bodu se pronunţase împotriva taxelor pe viciu şi de primă înmatriculare, ambele impozite fiind susţinute de reprezentanţii PNL. Tot la începutul anului 2007, Tăriceanu i-a cerut ministrului Afacerilor Externe, Răzvan Ungureanu, perceput ca apropiat al preşedintelui, să îşi prezinte demisia pentru că nu l-a informat despre reţinerea a doi cetăţeni români acuzaţi de terorism în Irak. Ministrul de Externe a fost de acord, asumându-şi faptul că MAE a procedat greşit.

Dincolo de explicaţii şi argumente legate de faptul că şeful Guvernului a ştiut sau nu de reţinere, Ungureanu a devinit a patra "victimă" a duelului dintre premier şi preşedinte, după Teodor Atanasiu, Gheorghe Flutur şi Sebastian Bodu. Tăriceanu a sesizat Curtea Constituţională în legătură cu refuzul preşedintelui de a emite decretul prin care ia act de demisia ministrului de Externe şi de a constata vacantarea acestei funcţii, în baza solicitării premierului transmise în data de 19 februarie. Prim-ministrul propunea preşedintelui, prin aceeaşi scrisoare, numirea lui Adrian Cioroianu în funcţia de ministru al Afacerilor Externe. Băsecu şi-a exprimat într-un mod foarte accentuat rezervele faţă de persoana lui Cioroianu.

Intrarea României în UE a avut loc la 1 ianuarie 2007. Astfel, au devenit necesare alegeri prin care să fie desemnaţi reprezentanţii României în Parlamentul European. Pe fondul creşterii fără precendent a tensiunii politice în coaliţia aflată la putere, Guvernul a stabilit, la începutul anului, ca scrutinul să aibă loc în luna mai, la fel ca în Bulgaria, ţară nou intrată în UE. Preşedintele a lansat însă, pe 14 februarie 2007, într-un discurs în Parlament, procedura de organizare a unui referendum pentru introducerea votului uninominal, acuzând coaliţiile transpartinice împotriva reformei şi împotriva dorinţei opiniei publice. Referendumul urma să aibă loc odată cu europarlamentarele. Politic, gestul preşedintelui ar fi dus la o suprapunere a campaniei pentru euroalegeri cu cea pentru referendum, deci o vizibilitate sporită a lui Traian Băsescu, ceea ce a fost interpretat ca o premisă pentru creşterea procentajelor PD şi diminuarea rezultatelor PNL şi PSD.

Astfel, PSD, PNL şi Călin Popescu Tăriceanu au început să susţină amânarea euroalegerilor, iar conflictul politic cu PDL şi cu Traian Băsescu s-a intensificat, vehiculându-se tot mai des informaţii despre o eventuală restructurare a Guvernului şi despre o posibilă ieşire sau plecare a PD din Guvern. Premierul Tăriceanu a criticat, public, faptul că dezbaterile nu se concentrează pe temele europene şi sunt confiscate de dispute interne, motivând astfel susţinerea sa pentru amânarea euroalegerilor. Alegerile pentru Parlamentul European au fost amânate, în cele din urmă, pe 12 martie, printr-o Ordonanţă de urgenţă adoptată în şedinţa Guvernului, miniştrii PD menţinându-şi poziţia împotriva acestei hotărâri.

Ministrul PD al Internelor, Vasile Blaga, a refuzat să semneze Ordonanţa. Surse din Guvern relatau, la acea dată, că Tăriceanu i-ar fi răspuns lui Blaga că, dacă nu vrea să semneze, ar trebui să nu mai facă parte din Cabinet. Băsescu a iniţiat consultări la Cotroceni, cu reprezentanţii partidelor, pentru stabilizarea situaţiei politice, dar discuţiile nu au dus la o concluzie. Şeful statului a propus ca soluţii fie prezentarea în Parlament a unui Guvern restructurat, fie declanşarea unor anticipate.

Un moment acut al relaţiilor dintre premier şi preşedinte s-a petrecut pe 20 februarie 2007, când Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu s-au acuzat reciproc de minciună, în direct, la TVR. Şeful statului a intervenit în direct într-o emisiune în care şeful Executivului s-a referit, în contextul unei discuţii privind grupuri de interese, la o notă semnată de Băsescu pe un memoriu adresat în primăvara anului 2006 ministrului Economiei, conservatorul Codruţ Şereş, prin care cerea o rezolvare legală şi "în interesul economiei naţionale" a unei probleme legate de furnizarea de energie către compania ALRO.

Băsescu l-a acuzat telefonic pe Tăriceanu că minte şi a explicat că a semnat rezoluţia deoarece compania, ca alţi operatori economici, era obligată să se prezinte la Ministerul Economiei "cu valiza cu bani" pentru a obţine prelungiri de contracte. "Primul-ministru confundă bileţelele şi discuţiile cu Patriciu cu rezoluţia mea pe un document ALRO. Domnule prim-ministru, scuzaţi-mă că vă spun şi nu vreau să fac un lucru urât public, dar am rugămintea să nu mai minţiţi. Alro a venit la mine pentru că trebuia să se prezinte la Ministerul Economiei cu o valiză cu bani pentru a primi încă 25% energie, pentru a nu opri producţia", a spus Băsescu. El s-a referit în acest context la firma Energy Holding, întrebându-l pe Tăriceanu dacă ştie la ce anume se referă, dar fără să prezinte detalii în acest sens. Băsescu s-a referit imediat şi la firma Va Tech, amintindu-i lui Tăriceanu că în 1997, în calitate de ministru al Industriilor, a negociat cu această firmă pentru retehnologizarea Porţilor de Fier, din nou fără să prezinte detalii. Tăriceanu a încercat să îl întrerupă, atenţionându-l că greşeşte şi cerându-i să nu facă afirmaţii înainte să verifice, dar preşedintele a continuat, avertizându-l să nu creadă că, dacă este la televiziune, poate spune orice despre şeful statului, chiar dacă are "papion şi faţă de european". Premierul a încercat din nou să îl întrerupă, arătând că nu acceptă decât un dialog civilizat. "Dacă vreţi să vorbim civilizat, bine, dacă faceţi afirmaţii jignitoare, nu", a spus Tăriceanu. "Dacă vreţi, după ce mă întorc din Egipt, veniţi să recitim ceea ce am citit luni, acum două săptămâni", i-a mai spus Băsescu premierului Tăriceanu. Preşedintele a terminat dialogul cu premierul, afirmând: "Ştiţi de doi ani că e mafie în energie şi nu faceţi nimic".

Premierul Tăriceanu a declarat, ulterior, că starea de fapt conturată este "decesul Alianţei" din cauza PD. Vasile Blaga a declarat, în acea perioadă, că cea mai bună soluţie ar fi o împăcare între liberali şi democraţi, pentru că un Executiv al Alianţei va trece cu o largă majoritate de Parlament, guvernarea de până la acel moment fiind de succes. Pe 1 aprilie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu a anunţat că va prezenta Parlamentului formula unui nou Guvern constituit din reprezentanţi ai PNL şi UDMR, din care Partidul Democrat nu va mai face parte. Guvernul restructurat a fost validat, pe 3 aprilie, în Parlament cu 302 voturi favorabile, în condiţiile în care limita era de 235 de voturi. Cabinetul Tăriceanu restructurat a obţinut mai multe voturi decât cel iniţial, care a înregistrat la învestire 265 de voturi.

Preşedintele a fost nevoit să accepte noul Cabinet, format din PNL şi UDMR, printre alţii cu Adrian Cioroianu la Externe, Cristian David la Interne, Tudor Chiuariu la Justiţie, Adrian Iorgulescu la Cultură. Elocvent pentru relaţia dintre Guvern şi preşedinte, ceremonia de învestitură care a avut loc la Cotroceni a fost una mai puţin obişnuită, pentru că nu s-a intonat imnul de stat, a lipsit tradiţionala şampanie şi, la final, un consilier prezidenţial i-a reproşat unui consilier al ministrului Vosganian că l-a îmbrâncit. Cei 12 miniştri au depus jurământul, iar preşedintele a dat pe rând mâna cu aceştia. După ce le-a urat succes în îndeplinirea mandatului, Băsescu le-a spus: "Vă urez o seară bună". Apoi a ieşit din sală.

Preşedintele şi-a exprimat, în perioada următoare, dezacordul şi îndoiala cu privire la capacitatea lui Cioroianu şi Vosganian de a gestiona domeniile primite. El a intensificat criticile la adresa Guvernului, în special cu referire la susţinerea netransparentă pe care acesta a primit-o şi de care beneficiază în Parlament. Băsescu a acuzat PNL şi PSD, ulterior, de faptul că ar colabora netransparent şi că Guvernul este nevoit să facă importante compromisuri pentru a nu fi destituit. El a cerut în mod repetat celor două partide să-şi afişeze colaborarea, pentru ca românii să ştie care este majoritatea în Parlament precum şi interesele din spatele acesteia.

Un moment tensionat în relaţia preşedintelui cu Guvernul condus de Tăriceanu a fost cel în care Executivul a susţinut creşterea pensiilor, în vara anului 2007. Preşedintele a cerut Guvernului să prezinte sursele de finanţare din care va fi susţinută creşterea pensiilor. El susţinea că ar putea fi afectată astfel "prioritatea zero" asumată de actuala guvernare privind creşterea alocării bugetare pentru Educaţie. Vosganian şi Tăriceanu au susţinut că există posibilitatea măririi pensiilor, fapt contrazis de preşedinte, care a criticat dur, în câteva rânduri, inclusiv prin termeni precum "demagogie", "incompetenţă", prestaţia miniştrilor Finanţelor şi Muncii. La scurt timp, preşedintele s-a întâlnit însă cu Federaţia Asociaţiilor Pensionarilor din România, unde a declarat că mărirea pensiilor a fost o decizie politică pe care o aplaudă şi o susţine, dar că sursele de finanţare a acestei creşteri trebuie făcute publice cât mai repede de către Guvern. Politic, în urma acelui scandal, preşedintele a fost perceput ca cel care se opune creşterii pensiilor.

Preşedintele Băsescu a suferit, în toamna anului 2007, o intervenţie chirurgicală la tiroidă. La ieşirea din Spitalul Militar Central, în prezenţa ziariştilor, preşedintele a mulţumit echipei de medici şi, în timp ce-i strângea mâna doctorului Mircea Ghemigian, i-a spus: "În sfârşit văd şi eu un armean bun", după care s-a corectat şi a spus, râzând în stilul caracteristic, "un armean competent". Aluzia preşedintelui îl viza pe ministrul Varujan Vosganian. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu s-a autosesizat în acest caz, ci un jurnalist a reclamat incidentul. Vosganian a declarat că spuse preşedintelui reprezintă o insultă deosebit de gravă adresată acestei comunităţi din România şi arată că şeful statului este orbit de ură şi obsedat de ambiţii persoanale. CNCD a stabilit, în 15 octombrie 2007, că Băsescu nu a făcut afirmaţii discriminatorii la adresa armenilor.

Un alt ministru cu care Băsescu a avut o relaţie tensionată a fost liberalul Adrian Cioroianu. Acesta a fost, în timpul mandatului, autorul unor momente care, indulgent, pot fi catalogate drept mari gafe. Dar Băsescu a ştiut să le taxeze, mai ales în contextul în care îşi exprimase încă de la început rezerve faţă de capacitatea lui Cioroianu de a fi ministru. Mandatul lui Cioroianu s-a suprapus unei perioade tensionate în relaţiile dintre România şi state precum Italia şi Spania, unde imaginea românilor a avut de suferit ca urmare a modului în care ziarele şi televiziunile au relatat şi au comentat o serie de infracţiuni şi crime comise de români. Ministrul Cioroianu a declarat, într-o intervenţie televizată, în toamna anului 2007, că autorităţile române ar trebui să cumpere pământ în deşertul egiptean pentru a-i trimite pe infractorii români care fac probleme în Italia şi Spania. Băsescu declara, pe 6 noiembrie 2007, că ministrul de Externe Adrian Cioroianu ar fi trebuit să demisioneze imediat după afirmaţie. Cioroianu şi-a cerut scuze pentru declaraţiile făcute, afirmând că şi lui i s-au părut surprinzătoare, dar a adăugat, însă, că în opinia sa există o excepţie, violatorii şi pedofilii, pe care îi consideră cele mai de jos categorii infracţionale. El a refuzat să demisioneze. O replică la sugestia lui Băsescu a avut şi Tăriceanu: "Eu nu neg faptul că ministrul de Externe a făcut o greşeală, dar am salutat că el singur a sesizat asta şi a cerut scuze. Am văzut tot felul de apeluri, inclusiv preşedintele, care a spus că ar fi demisionat în locul lui Cioroianu. La câte gafe a făcut şi la câte declaraţii a dat, pentru care este şi condamnat, cred că preşedintele trebuia să o ţină de la începutul mandatului numai într-o demisie".

De asemenea, Cioroianu a participat, alături de preşedinte, în toamna lui 2007, la o vizită oficială la Madrid, ocazie cu care a făcut celebrul gest "good point" către Regele Spaniei, la primirea oficială. Preşedintele s-a întâlnit la Ambasada din Madrid, cu reprezentanţii comunităţii româneşti, unde a reproşat Guvernului numărul mic al consulatelor din Spania. De asemenea, el l-a rugat pe Cioroianu să dea explicaţii celor prezenţi despre situaţia consulară, pentru ca apoi să se arate deranjat de cât de mult a vorbit ministrul. Băsescu susţinea, într-un interviu difuzat în decembrie de către BBC, că ministrul Cioroianu "are un deficit uriaş de educaţie", reproşându-i acestuia că vorbeşte prea mult în prezenţa şefului statului. "Imediat ce îi spune preşedintele un lucru, încearcă să demonstreze cât de bine îl ştie el şi vorbeste de zece ori mai mult decât preşedintele. Sau, spre exemplu, eram la o întâlnire cu românii, s-a pus o întrebare legată de problemele consulare care sunt grave în Spania, ca de altfel peste tot. Este o nesimţire a Ministerului de Externe în a-şi respecta cetăţenii incredibilă, pe care miniştrii încearcă s-o apere şi mai ales încearcă să-şi facă o clientelă din ambasadori şi consuli. Dar, venind la exemplu, îl rog pe ministru să clarifice un lucru şi el, cu preşedintele lângă el, se lansează într-un lung discurs care m-a obligat să-l opresc. Era totuşi cu preşedintele, îi trebuia un răspuns scurt şi cu asta basta. Preşedintele era interlocutorul", se plângea Băsescu. În cele din urmă, Cioroianu a plecat de la conducerea Externelor, în aprilie 2008, la câteva săptămâni după ce a reprezentat România la marele Summit NATO de la Bucureşti. Plecarea sa a fost legată de cazul unui român care murise într-un spital polonez, după ce a intrat în greva foamei pentru a protesta faţă de arestarea sa de către autorităţile de la Varşovia.

Un alt episod plin de tumult în relaţia dintre preşedinte şi Guvern a fost cel legat de prezenţa lui Tudor Chiuariu în fruntea Justiţiei şi, ulterior, de intenţia PNL şi a lui Tăriceanu de a încredinţa ministerul Noricăi Nicolai. Tudor Chiuariu i-a cerut preşedintelui, în octombrie 2007, revocarea procurorului Doru Ţuluş, cunoscut ca apropiat al Monicăi Macovei şi al lui Traian Băsescu. Chiuariu invoca deficienţe majore în activitatea lui Ţuluş, de natură de a vicia actele de urmărire penală efectuate de secţia a II-a a DNA, identificate în urma controlului inspecţiei judiciare. Băsescu a refuzat revocarea lui Ţuluş. "Cel care ar trebui să plece este ministrul Chiuariu", a afirmat Băsescu. Ulteriror, şeful statului declara că Tudor Chiuariu este "un tânăr mafiot obraznic", care serveşte o clientelă şi pe care premierul Tăriceanu nu l-ar fi numit ministru, dacă ar fi fost "dezlegat". După o lună, Băsescu spunea că un mafiot nu fură neapărat, ci face "lucruri rele". Preşedintele Traian Băsescu i-a cerut premierului Călin Popescu Tăriceanu, într-o scrisoare datată 29 noiembrie, să îi remanieze de urgenţă pe miniştrii Justiţiei şi Muncii, liberalii Tudor Chiuariu şi, respectiv, Paul Păcuraru, faţă de care se ceruse începerea urmăririi penale. După câteva ezitări, Chiuariu şi-a prezentat demisia, în iarna anului 2007.

Succesoare a lui Tudor Chiuariu a fost desemnată de către premier Norica Nicolai, la începutul anului 2008, politician liberal perceput ca adversar vehement al lui Traian Băsescu. Preşedintele a refuzat numirea ministrului nominalizat de premier, fapt fără precendent. Iniţial el nu a dat explicaţii, menţionând însă că motivul ar fi legat de trecutul profesional al acesteia. Valul de reacţii politice, mediatice şi din Justiţie a fost uriaş. Premierul a refuzat să facă altă propunere, în ciuda unor repetate îndemnuri ale lui Traian Băsescu. Patru zile a durat schimbul de comunicate în care preşedintele cerea premierului să se răzgândească, iar acesta refuza. Băsescu a acuzat apoi, într-o conferinţă de presă, pentru a se explica, un incident din trecutul profesional al Noricăi Nicolai, procuror care, înainte de 1989, fusese implicat într-un dosar în care o persoană nevinovată fusese condamnată. Disputa a fost cap de afiş mai mutle săptămâni, adversarii politici ai preşedintelui reproşându-i că nu a invocat "mapa profesională" şi în cazul miniştrilor PD. El a replicat că în cazul în care ministrul propus de premier nu trece prin Parlament, şeful statului este în ipostaza unei comisii parlamentare de validare. Băsescu i-a cerut, în câteva rânduri, o întâlnire lui Tăriceanu, pentru ca situaţia de la Justiţie să fie rezolvată. Tăriceanu a refuzat, după care a acceptat întâlnirea, dar a refuzat să-şi schimbe opţiunea, după care a solictat chiar el o întâlnire. Interimar la Justiţie a devenit Teodor Meleşcanu, cu care preşedintele a intrat în conflict legat de trimierea la Justiţie a avizului de urmărire penală în cazurile Năstase, Mitrea, Chiuariu. În cele din urmă, după o criză care a durat inadmisibil de mult, Băsescu şi Tăriceanu au stabilit ca Justiţia să fie condusă de Cătălin Predoiu, iar semnarea decretelor şi depunerea jurământului s-au rezolvat în mai puţin de trei ore.

În octombrie 2008, deputaţii au adoptat, cu amendamente PSD, în unanimitate, o Ordonanţă privind creşterea cu 50% a salariilor personalului din învăţământ. Ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, prezent în plen, a votat şi el în favoarea creşterii salariilor profesorilor. Votul s-a desfăşurat în prezenţa reprezentanţilor sindicatelor din învăţământ, aflaţi în lojile sălii de plen. Guvernul a afirmat, imediat, că această creştere nu poate fi susţinută, în condiţiile în care resursele statului sunt deja limitate. Guvernul menţiona printre argumentele împotriva creşterii salariilor profesorilor apropierea unei crizei economice globale ale cărei semne erau deja mai mult decât vizibile în plan extern. Băsescu a susţinut majorarea salariilor profesorilor. El spunea că România trebuie să aibă bani pentru creşterea salariilor în educaţie dacă domeniul este văzut ca o prioritate şi că principiul pe baza căruia să se întâmple acest lucru trebuie să fie "salarii contra performanţă". Adomniţei a fost revocat din funcţie pentru votul din Parlament, iar conducerea Educaţiei a fost preluată de Anton Anton, preşedintele al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare şi Ştiinţă. Guvernul a decis să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cu un posibil conflict între Executiv şi Legislativ provocat de adoptarea legii de majorare a salariilor cadrelor didactice cu 50%, dar verdictul judecătorilor a fost defavorabil lui Tăriceanu. Premierul i-a cerut preşedintelui să nu promulge legea, dar Băsescu a spus că nu are motiv, din moment ce Parlamentul şi Curtea au decis că legea este oportună şi constituţională. În cele din urmă, Băsescu a promulgat legea. Preşedintele spunea, pe un ton zeflemitor, că Guvernul proclamă nejustificat apropierea Apocalipsei. Practic, rolurile se inversaseră faţă de situaţia din 2007, când Guvernul susţinea iniţiativa PSD legată de creşterea pensiilor, iar Băsescu refuza.

În octombrie 2008, Băsescu a criticat Guvernul în termeni duri pentru achiziţionarea unor autoturisme Logan şi a unor echipamente, toate pentru Ministerul de Interne, la preţuri nejustificat de mari. Preşedintele declara că va sesiza instituţiile statului pentru o analiză foarte serioasă pentru că MIRA a semnat contracte pentru 392 de autotursime Logan la preţul de 11.700 de euro bucata, pentru care s-au contractat echipamente de 45.000 de euro, de trei ori mai scumpe decât maşinile, iar pe autoturisme BMW s-au contractat echipamente pentru Poliţia Rutieră în valoare de mai mult de 60.000 de euro. El se întreba, retoric, referindu-se la poziţia legată de creşterea salariilor profesorilor, când are Guvernul bani şi când nu.

De asemenea, pe 24 octombrie 2008 Băsescu critica Guvernul pentru faptul că, deşi se plânge că nu există bani pentru salariile profesorilor, a găsit două miliarde de lei pentru clienţii politici din administraţiile locale, bani care se vor întoarce, convertiţi în campanie electorală. În războiul cu Tăriceanu a fost folosită şi vocea purtătorului de cuvânt Valeriu Turcan, fost apropiat al premierului, trecut în tabăra PDL. El acuza Guvernul, care invoca apropierea unei crize economice în România din cauza contextului global, că face "evaluări apocaliptice": "Este regretabil şi fără precedent ca însuşi primul-ministru să alimenteze nejustificat imaginea unei crize apocaliptice, în condiţiile în care România are mijloace şi resurse pentru a diminua efectele crizei economice mondiale". La câteva zile, Băsescu a acuzat Guvernul de lipsă de onestitate, susţinând că, deşi se opune majorării salariilor profesorilor, pe masa şefului statului s-au aflat o Ordonanţă de majorare a salariilor managerilor de spitale, precum şi una care mărea de 4,4 ori salariile în ANL. El a ţinut să dea asigurări, referitor la creşterea salariilor profesorilor, că "există resurse, problema este cine are prioritate, profesorii sau clientela politică". Ulterior, în 2009, Băsescu a admis că a făcut o eroare prin promulgarea legii privind mărirea salariilor profesiilor.

Pe 30 octombrie 2008, odată cu apropierea alegerilor parlamentare, preşedintele declara că speră să fie mai norocos la desemnarea viitorului premier decât a fost în 2004. De asemenea, el a mai spus că relaţia sa cu premierul nu se va deprecia însă într-atât încât şeful statului să facă publice discuţii din CSAT sau discuţii private pe care le-a avut cu premierul. Nu a fost chiar aşa, pentru că următorul premier desemnat a fost Theodor Stolojan.

La finele lunii noiembrie 2008 au avut loc alegeri legislative, primele prin vot uninominal. La Camera Deputaţilor, Alianţa PSD+PC a obţinut 33,09% din voturi, urmată de PDL, cu 32,36% şi PNL, cu 18,57 %, iar la Senat, PSD şi PC au câştigat 34,16% din voturi, PDL - 33,57% şi PNL 18,74%. Cu toate acestea, PDL a obţinut mai multe mandate decât PSD, dat fiind mecanismul legislativ. Preşedintele şi-a revendicat, pornind de la Constituţie, un rol important în desemnarea premierului, spunând că acesta trebuie să provină din rândul partidelor cu cele mai multe mandate. Pe 10 decembrie, Băsescu a anunţat nominalizarea lui Theodor Stolojan pentru postul de premier, precum şi faptul că mandatul acestuia va fi de patru ani, în replică la informaţiile privind posibilitatea ca PSD să conducă Guvernul doi ani, iar PDL alţi doi ani. După numai câteva zile, fără a da o explicaţie care să stea în picioare, Stolojan a renunţat la madat, iar în locul său a fost nominalizat Emil Boc. După multe discuţii şi negocieri, PSD şi PDL au semnat un parteneriat şi au format Guvernul. Băsescu declara, după ce membrii noului Executiv au depus jurământul de credinţă, că acest Guvern este rezultatul unui compromis politic în interes public, menţionând că în sfârşit îşi vede "visul cu ochii", respectiv un guvern susţinut transparent în Parlament. El mai spunea că noul Guvern este 100 % românesc, deosebindu-se de cel din 2004, care a început ca unul al României şi a terminat fiind parţial al lui Fenechiu şi al lui Patriciu. De asemea, el cerea Guvernului să uite că în 2009 sunt alegeri prezidenţiale şi să ia măsuri dure care să ajute la depăşirea crizei economice. El a arătat că ştie că actualul Guvern trebuie să îndrepte foarte multe lucruri generate de competiţia dintre Executiv şi Parlament începând cu a doua parte a anului 2007 şi până la momentul alegerilor şi i-a asigurat pe miniştri că va fi un partener corect al Cabinetului.

O primă problemă cu noul Guvern a fost legată de miniştrii de Interne. La conducerea ministerului s-au succedat, pentru perioade foarte scurte, Gabriel Oprea şi Liviu Dragnea, amândoi preferând să demisioneze, fără a oferi explicaţii concludente, în scurt timp de la preluarea mandatelor. Dan Nica a fost propus de Biroul Permanent Naţional al PSD pentru a prelua funcţia de ministru al Administraţiei şi Internelor, la începutul lunii februarie 2009. Şeful statului a participat la instalarea lui Dan Nica în funcţia de ministru de Interne, la sediul ministerului. Preşedintele a discutat, atunci, după ceremonie, cu un grup de sindicalişti din domeniul energetic care protestau în faţa sediului MAI. Băsescu le-a promis protestatarilor că va încerca să le rezolve problemele, cu ajutorul lui Dan Nica. Protestatarii au spus că speră ca Dan Nica, dacă tot îi va ajuta, să nu renunţe la fel de rapid ca Oprea şi Dragnea la funcţie. Ei au primit asigurări de la şeful statului că acest lucru nu se va întâmpla. Mai mult, Băsescu le spunea protestatarilor că Dan Nica va fi ministru de Interne timp de patru ani. În octombrie 2009 s-a dovedit că nu avea să fie aşa.

După instalarea noului Guvern, răfuiala preşedintelui cu precedentul Cabinet nu s-a oprit. Traian Băsescu a susţinut că fondul de pensii este "prăbuşit" din cauza prestaţiei Cabinetului Tăriceanu. De asemenea, în ianuarie 2009 Băsescu aprecia că fostul Guvern a acţionat "iresponsabil", contribuind cu peste 2% la accentuarea deficitului bugetar. În martie 2009, preşedintele critica faptul că fostul Guvern a cheltuit, în 2008, înaintea campaniei electorale, trei miliarde de lei din Fondul Naţional de Dezvoltare, adăugând că cetăţenii români plătesc efectele unei "proaste guvernări". El mai spunea că, în loc să ajute la dezvoltarea unei clase de mijloc puternice, Guvernul a preferat, în ultimii ani, să accentueze dependenţa faţă de stat. În aceeaşi zi, preşedintele declara că rămâne de văzut dacă nu va trebui "discutat cu legea despre dezinformarea preşedintelui", referindu-se la fostul Guvern, condus de liberalul Călin Popescu Tăriceanu. Băsescu spunea că Guvernul Tăriceanu nu-l informa pe preşedinte. Tot astfel, Băsescu declara că fostul premier Tăriceanu "crede că este economia ca şi cum cumperi blugi sau maşini Citroen din Franţa, le vinzi aici adăugând ceva la preţul ei, te numeşti dealer de maşini, pui papion, eşti băiat elegant şi cu asta ai terminat bâlciul". El sublinia, de asemenea, că Guvernul a fost avertizat, în luna august 2008, printr-o scrisoare semnată de comisarul european Joaquin Almunia, că modul cum gestionează bugetul este de natură să influenţeze negativ deficitul bugetar. În martie 2009, el spunea că nu pune numai pe seama relei credinţe dezinformarea preşedintelui de către fostul Guvern, ci şi a incompetenţei.

Relaţia preşedintelui cu Guvernul PDL-PSD a început, ca şi în cazul Guvernului Alianţei DA, cu o perioadă de graţie, acordată şi definită, ca timp, în ambele cazuri, exclusiv de către Băsescu. Şeful statului declara, pe 26 ianuarie 2009, că perioada de graţie pe care o oferă Guvernului se opreşte la prezentarea bugetului şi că va acorda actualului Cabinet acelaşi tratament ca în cazul precedentului Executiv. După numai o zi, el declara că "se lasă impresia" că miniştrii ar fi ai partidelor, nu ai Guvenului României şi că, "dacă vor încerca să stea călare pe ei de la partid", el va reacţiona. De asemenea, el spunea că nu va reacţiona negativ dacă Guvernul ajunge la o înţelegere cu sindicatele ca pentru şase luni să se îngheţe salariile şi pensiile, prioritatea fiind folosirea resurselor publice pentru punerea în mişcare a economiei. Pe 11 februarie 2009 el atenţiona că "au apărut secretari de stat controversaţi", precizând că doi secretari de stat fac obiectul dezbaterilor privind legătura cu domeniul petrolier, fără a nominaliza. Băsescu a taxat Guvernul în cazul Ordonanţei care permitea interferenţa politicului în numirea conducerilor instituţiilor deconcentrate, spunând că reprezentanţii partidelor aflate la guvernare ar trebui "să mai reflecteze" la actul normativ. De asemenea, el a fost criticat dur de PSD când a apărut neanunţat la o şedinţă de Guvern, miniştrii social-democraţi ameninţând că dacă acest lucru se va mai întâmpla, ei se vor ridica şi vor părăsi sala. În replică, Băsescu spunea că dacă Marian Vanghelie a ajuns să fie cel care aprobă sau nu participarea preşedintelui la şedintele de la Palatul Victoria, atunci e grav.

Pe 18 mai 2009, preşedintele a spus, la Paris, că s-a dezamăgit şi pe el însuşi când a luat decizia de a susţine, în decembrie 2008, o alianţă între PDL şi PSD, menţionând că a făcut aceasta pentru a asigura stabilitatea politică a României. Ulterior, preşedintele declara că Guvernul "este bun, face faţă crizei", deşi are stângăciile lui în comunicare, menţionând că nu poate reproşa Cabinetului acest lucru, atât timp cât şi el are propriile stângăcii în comunicare.

În vara anului 2009, ministrul PDL al Tineretului, Monica Iacob Ridzi, a demisionat în urma scandalului în care numele ei a fost vehiculat în legătură cu chelturiea de către instituţie a unor fonduri. Ridzi a fost înlocuită cu Sorina Plăcintă, la a cărei depunere de jurământ Băsescu a spus că rămâne solidar cu Guvernul, dar nu pentru că îi place în mod special de vreunul dintre miniştri, ci pentru că este perioada de criză.

Solidaritatea se pare însă că s-a epuizat în toamna anului 2009. Premierul Emil Boc a declarat, la finele lunii septembrie, că a propus coaliţiei PSD-PDL înlocuirea lui Dan Nica cu Vasile Blaga la Interne. Boc invoca o declaraţie a ministrului Nica referitoare la posibilitatea fraudării alegerilor prezidenţiale cu ajutorul turismului electoral, urmând să fie folosite autocare ale firmelor de transport. PSD a protestat vehement, ameninţând cu părăsirea Guvernului. Boc nu a renunţat şi a trimis preşedintelui revocarea lui Nica şi propunerea de înlocuire a acestuia cu Blaga, şef al campaniei prezidenţiale pentru un nou mandat a lui Băsescu. Preşedintele a chemat la calm, la reflexie, precizând că nu susţine numirea lui Blaga la Interne, dar poziţia PSD nu s-a flexibilizat. Social-democraţii spuneau că pretextul invocat de Boc este unul fals, că se doreşte fraudarea prezidenţialelor şi că, la fel ca în multe alte ocazii, în spatele deciziei premierului se află Traian Băsescu. Preşedintele l-a chemat pe Nica la Cotroceni, sugerându-i să demisioneze, dar acesta a refuzat, spunând că nu are motiv. Preşedintele a semnat, în cele din urmă, pe 1 octombrie, revocarea lui Nica şi înlocuirea acestuia, interimar, cu Blaga. Băsescu a spus că solicitarea lui Boc a fost justă, că declaraţia lui Nica a fost o minciună, că a verificat personal situaţia şi a menţionat că dacă social-democratul a fost indus în eroare de un subordonat, ar fi trebuit să recunoască.

Miniştrii PSD au demisionat din Guvern, care a devenit minoritar, democrat-liberalii preluând, interimar, portofoliile lăsate libere de social-democraţi. La scurtă vreme, PSD s-a alăturat unui demers PNL legat de depunerea unei moţiuni de cenzură. Moţiunea de cenzură a fost redactată de iniţiatori, PNL şi UDMR, astfel încât să nu existe referiri la perioada în care PSD a făcut parte din Guvern. Pentru prima dată în istoria post-decembristă, Guvernul a fost demis prin aprobarea unei moţiuni de cenzură. Băsescu a acuzat PSD, PNL şi UDMR că au lăsat ţara fără Guvern într-o perioadă dificilă, de criză economică. PSD, PNL, UDMR, PC şi Minorităţile naţionale reprezentate în Parlament - grup care, tradiţional, vota cu Guvernul - s-au aliat pentru formarea viitorului Cabinet şi l-au susţinut pe primarul Sibiului, Klaus Iohannis.

După o serie de consultări la Cotroceni, preşedintele Băsescu l-a nominalizat pe Lucian Croitoru, tehnocrat al BNR, să formeze Guvernul. Propunerea a fost vehement criticată de toate partidele, mai puţin de PDL. Lui Băsescu i s-a reproşat că nu ţine cont de majoritatea din Parlament, majoritate pe care o tot invoca în reproşurile adresate Guvernului condus de Tărcieanu după ce PDL a fost dat afară din Executiv.

Miniştrii propuşi de Croitoru au fost audiaţi de comisiile parlamentare, doar Vasile Blaga şi Bogdan Aurescu reuşind să primească avize pozitive. Plenul Parlamentului a respins, apoi, Cabinetul Croitoru. Majoritatea a adoptat o declaraţie politică în Parlament, prin care îşi afirma susţinerea pentru Klaus Iohannis în fruntea Guvernului. După o nouă serie de consultări, Băsescu l-a nominalizat pe Liviu Negoiţă, primar al Sectorului 3 al Bucureştilor, ca premier. Acesta nu a mai reuşit nici măcar să ajungă în Parlament, situaţia devenind blocată şi neîncadrabilă nici măcar în prevederile constuţionale.

Astfel, relaţia dintre preşedinte şi Guvern a fost, în cinci ani de mandat, un scandal permanent, complet ineficient. Multe dintre temele lansate de preşedinte au rămas, în timp, fără răspuns, dovedindu-se că nu s-a dorit rezolvarea unor nereguli sau deficienţe, ci câştigarea unor bătălii politice, De fapt, a fost vorba de un blocaj perpetuu şi de o cantitate impresionantă de energie canalizată exclusiv spre şicanare reciprocă.

(Material realizat de Cristian Fierbinţeanu, fierbinteanu@mediafax.ro)