FOCUS: Ponta, Mitrea, Dragnea, Diaconescu despre Revoluţie

- Victor Ponta: Dorinţa de a avea o ţară de oameni mai buni nu s-a împlinit şi a rămas doar o speranţă

Rep.: Ce eraţi la Revoluţie şi ce făceaţi în acele zile?

Victor Ponta: La Revoluţie eram elev în clasa a XI-a la liceu, iar în acele zile am ieşit pe stradă, împreună cu tatăl meu şi cu prietenul meu cel mai bun, colegul de bancă. Am fost împreună şi în Piaţa Universităţii, şi la Comitetul Central, şi la Televiziune.

Rep: Ce aşteptări aţi avut de la Revoluţie? S-au împlinit ele?

V.P. : Nu, nu s-au împlinit. Am crezut atunci că deodată toate lucrurile şi toţi oamenii vor deveni mai buni. Câteva zile oamenii au fost extraordinar de buni şi totul părea să fie frumos, însă după ce a trecut euforia, unii au revenit la partea lor mai puţin bună. Nu mi s-au împlinit toate aşteptările, însă sunt destule lucruri care s-au împlinit. De exemplu, înainte de Revoluţie mi-am dorit foarte mult să pot pleca din ţară. Acest lucru s-a întâmplat. La fel, înainte de Revoluţie mi-am dorit foarte mult să pot să dau la Drept, pentru că în perioada comunistă nu aş fi putut. După Revoluţie am dat la Drept şi am devenit jurist. Dar dorinţa de a avea o ţară de oameni mai buni, asta nu s-a împlinit şi a rămas doar o speranţă a acelor zile, 22-23 decembrie.

Rep.: Unde este societatea românească la 20 de ani de la Revoluţie? A avut dreptate Silviu Brucan?

V.P. : Nu, nu cred că a avut dreptate. Din punctul meu de vedere, a existat un cerc din 1990 până acum, ne-am întors mult înapoi şi suntem acum foarte aproape de ceea ce era în 1989. Doar că am trecut prin douăzeci de ani şi am avut o experienţă a unui alt sistem. Cred că Silviu Brucan a fost prea optimist. Poate copiii mei vor trăi într-o societate cu adevărat democratică , pentru că eu cred că, deocamdată, noi nu trăim într-o democraţie autentică.

- Cristian Diaconescu: La douăzeci de ani de la Revoluţie, încă avem foarte multe lucruri de recuperat

Rep.: Ce eraţi la Revoluţie şi ce făceaţi în acele zile?

Cristian Diaconescu: Eram judecător la Judecătoria sectorului 4 şi în zilele imediat următoare Revoluţiei un grup de tineri judecători au fost transferaţi la Ministerul Justiţiei. În acel moment se constituise un grup de inspecţie care ar fi urmat să evalueze funcţionarea sistemului judiciar din România şi să pună bazele unei formule ceva mai moderne. Ca şi în alte multe locuri, s-a intrat cu entuziasm şi s-a sfârşit în coadă de peşte. Sistemul a fost mult mai rezistent decât aplombul tinerilor magistraţi şi, din acest punct de vedere, dincolo de o deziluzie evident împărtăşită de mulţi dintre colegii mei, nu s-a rezolvat nimic. Motiv pentru care am plecat spre Ministerul de Externe.

Rep: Ce aşteptări aţi avut de la Revoluţie? S-au împlinit ele?

C.D. : Având în vedere că în acea perioadă trăiam toţi într-o atmosferă toxică, înecată ca şi în vată, sufocată şi lipsită de orice fel de ţinte, personale sau ca societate, aşteptările erau totale din toate punctele de vedere. Probabil de aici şi nervozitatea generată de frustrarea foarte multor neîmpliniri, atât personale, cât şi la nivel de ţară. Eu am avut într-un fel norocul profesional de a merge către ministerul de Externe şi în acel moment instituţia politicii externe fiind obligată să trimită cu totul şi cu totul alţi oameni în străinătate, am plecat rapid la Viena, la organizaţiile internaţionale în care se discutau tocmai schimbările din România şi care erau aşteptările. Şi din acest punct de vedere al statelor europene aflate atunci într-un proces revoluţionar extrem de tumultuos, se considera faptul că România, trecând şi printr-o fază violentă, putea fi proiectul de democraţie şi de funcţionare a statului de drept cel mai relevant în Europa.

Rep.: Unde este societatea românească la 20 de ani de la Revoluţie? A avut dreptate Silviu Brucan?

C.D. : Aceste gen de percepţie, şi intern dar şi internaţional, asupra aşteptărilor de la România a fost foarte puţin şi pe minime paliere atins. Nimeni nu poate coborî în derizoriu sacrificiul, nimeni nu poate spune că nu a existat o eliberare. Sunt însă două momente diferite: momentul culminant al Revoluţiei cred că reprezintă cel mai înalt semnal pe care poporul român l-a dat în istorie. Dar ceea ce s-a întâmplat în lunile următoare nu a făcut decât să arate că haosul şi confuzia - poate vom afla la un moment dat dacă generate sau nu - au compromis multe din aşteptările momentului din decembrie 1989. Eu nu am avut nici aşteptări şi nici frustrări mai speciale decât restul poporului, iar din acest punct de vedere cred că, la douăzeci de ani de la Revoluţie, încă avem foarte multe lucruri de recuperat. Dacă cei care pe parcursul celor douăzeci de ani şi-ar fi făcut datoria, probabil că ceea ce a spus Silviu Brucan ar fi putut să fie, într-o formă sau alta, mai uşor de înţeles. Dar nu aş da vina şi nu aş blama poporul român, cetăţenii sau societatea în ansamblu, atâta vreme cât, atunci când a fost vorba de aspiraţiile de integrare în lumea civilizată pe parcursul anilor care au urmat, cetăţenii le-au sprijinit mai mult decât în orice alt stat din blocul comunist. Trebuie să fim cinstiţi, oamenii înţeleg exact ţinta corectă, iar faptul că performanţa mecanismului instituţional şi politic nu se ridică la nivelul acestor aspiraţii nu poate fi considerat ca fiind o vină a cetăţenilor României.

- Liviu Dragnea: La Revoluţie mă gândeam că România va deveni, ca şi America, o ţară a tuturor posibilităţilor

Rep: Ce eraţi la Revoluţie şi ce făceaţi în acele zile?

Liviu Dragnea: Eram inginer stagiar şi în acele zile eram şi eu, ca orice tânăr de vârsta mea, foarte agitat, surescitat, foarte bucuros. Aveam senzaţia că România şi-a deschis porţile, că va curge doar lapte şi miere şi că o să fie o ţară liberă, o ţară în care fiecare ne vom găsi locul şi fiecare, după puterile lui, va putea să trăiască.

Rep.: Ce aşteptări aţi avut de la Revoluţie? S-au împlinit ele?

L.D. : Aşteptările mele, şi nu numai ale mele, au fost uriaşe, cred că mult mai mare decât cela care puteau fi realizate. Am crezut că în România în următorii ani va apare o democraţie reală, am crezut că în România încet, încet se va instaura o societate capitalistă bazată pe relaţii economice sănătoase. Am crezut că politica va fi instituţionalizată şi va lucra cu proiecte şi strategii în folosul oamenilor. Am avut aşteptări că în ţara mea mie şi copiilor mei ne va fi drag să trăim şi să fim siguri că avem toate şansele. Practic, mă gândeam că România va deveni, ca şi America, o ţară a tuturor posibilităţilor.
Din păcate, aceste aşteptări nu s-au împlinit, o spun cu amărăciune. Nu ştiu, poate aşa a fost să fie, poate nu a vrut sistemul să se schimbe, poate, şi eu cred, că lucrurile la voturile efective au stat cu totul altfel.

Rep.: Unde este societatea românească la 20 de ani de la Revoluţie? A avut dreptate Silviu Brucan?

L.D. : România este în criză economică şi, ce cred eu că este cel mai rău şi mai periculos pentru noi, este că după douăzeci de ani România este o ţară divizată. Avem în continuare două Românii, din multe puncte de vedere: al accesului la civilizaţie, al percepţiei faţă de scena politică, al viziunii faţă de societate. După douăzeci de ani, România a ajuns o ţară divizată. Îmi aduc aminte de zilele Revoluţiei, cum zâmbeam unii la alţii pe stradă fără să ne cunoaştem, aveam o bucurie care dădea pe afară şi practic eram un popor unit, oameni care simţeam solidaritatea în aer. Suntem acum, după douăzeci de ani, o ţară divizată, o ţară dezbinată. Poate reuşim, cu înţelepeciune, să demarăm un proces de reconciliere. Dacă nu reuşim, nu cred că lucrurile vor merge în bine, din păcate.

- Miron Mitrea: Cred că în '89 eram mult mai optimişti în ce priveşte nivelul de trai, dar eram mai lipsiţi de informaţii

Rep: Ce eraţi la Revoluţie şi ce făceaţi în acele zile?

Miron Mitrea: La Revoluţie eram inginer într-o autobază, aceasta este meseria mea, inginer de transporturi, şi lucram pe şantier. Şantierele patriei, cum era atunci. La Revoluţie am fost în stradă. Din 21 decembrie seara, 22 la prânz şi am făcut toată Revoluţia în Piaţa Universităţii întâi, apoi la Piaţa Palatului şi la Radio. Legitimaţie de revoluţionar am, de la prima asociaţie, dar nu mi-am luat certificatul pentru că nu cred că am făcut Revoluţia ca să obţinem un certificat. Să fim oameni serioşi!

Rep.: Ce aşteptări aţi avut de la Revoluţie? S-au împlinit ele?

M.M. : Atunci am vrut să scăpăm de comunism. Cel puţin eu am ieşit în stradă ca să scăpăm de comunism, ca om care provin dintr-o anumită familie care a avut multe de pătimit în comunism şi aveam şi chestii de principii, dar şi chestii personale. Am vrut să scap de umilinţa la care eram supus zilnic de sistem.
Cel puţin aceste aşteptări s-au împlinit. Sigur, putem vorbi de multe neîmpliniri, însă am scăpat de comunism, aceasta este evident. Am construit o nouă societate, cu lipsurile ei. Cred că atunci eram mult mai optimişti în ce priveşte nivelul de trai, dar eram mai lipsiţi de informaţii.

Rep.: Unde este societatea românească la 20 de ani de la Revoluţie? A avut dreptate Silviu Brucan?

M.M. : Dacă luăm mot-a-mot vorbele lui Silviu Brucan, nu putem spune dacă a avut sau nu a avut dreptate. Dacă am înţeles eu bine, el a vrut să spună că avem nevoie de cel puţin douăzeci de ani ca să învăţăm ce înseamnă o societate democratică, cu toate elementele ei. Cred că a avut şi nu a avut dreptate. Nu suntem nici la capătul unui proces în care să putem spune "Gata, de astăzi am rezolvat totul şi cu toţii înţelegem sistemul". Nici nu suntem în momentul în care România este o democraţie neconsolidată, cum s-ar spune. Mai mult, eu cred că aceste alegeri peste care am trecut, cu toată pleiada de contestaţii, vor arăta că România este o societate suficient de solidă să treacă şi peste un moment de asemene greutate. Au trecut şi americanii, când au numărat voturi trei luni de zile. Deci asta, din contră, nu este un moment de slăbicune a noastră, este o forţă a societăţii noastre, că trecem printr-un asemenea proces. Chiar dacă în procesul acesta au fost accente puţin mai necalme, eu cred că este bine, pentru că am dovedit că suntem legaţi, că reuşim să trecem peste toate momentele specifice unei democraţii.

Material de Florin Ciolac, florin.ciolac@mediafax.ro.