FOCUS: UDMR - 21 de ani de existenţă, din care 18 sub conducerea lui Marko Bela

UDMR este o organizaţie cu o platformă culturală, neînregistrată ca partid politic, care participă la alegerile locale şi generale potrivit legislaţiei electorale care asimiliează organizaţiile minorităţilor naţionale partidelor politice din punctul de vedere al procesului electoral.

În prezent, potrivit principiului pluralismului intern, UDMR are în componenţă organizaţii teritoriale, platforme (grupuri de opinii), respectiv membri asociaţi. Membrii asociaţi sunt grupări sociale, ştiinţifice, culturale şi profesionale.

Uniunea a fost înfiinţată pentru a reprezenta interesele comunităţii maghiare, avându-l ca prim preşedinte pe scriitorul Domokos Geza.

Evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş, cel mai radical moment al disputelor interetnice din Transilvania, erau definite astfel de Marko Bela: "Lupta de libertate împotriva reprezentanţilor vechiului regim, la urma urmei, fiindcă sunt convins că de fapt în Târgu Mureş, în 19-20 martie 1990, s-a încercat o blocare a tuturor rezultatelor obţinute deja în decembrie 1989 şi a fost inclusiv o încercare de contrarevoluţie pentru a bloca, pentru a opri procesul de democratizare demarat în decembrie 1989".

Din 1993, Marko Bela devine preşedintele UDMR. El a fost reales în această funcţie în 1995, 1999, 2003 şi 2007.

În cei 21 de ani de existenţă, organizaţia s-a confruntat şi cu tentative de secesiune internă, provocate de liderii radicali din Uniune, nemulţumiţi de "moderaţia" conducerii UDMR în demersurile pentru atingerea dezideratelor privind autonomia şi învăţământul în limba maternă.

În anul 2003, preşedintele de onoare al UDMR, Laszlo Tokes, a părăsit organizaţia şi a înfiinţat Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT). Acestuia i s-au alăturat, printre alţii, Toro T. Tibor, membru fondator al UDMR, şi deputatul Szilagyi Zsolt.

Ulterior, Tokes a candidat ca independent la alegerile europarlamentare din 2007 şi a obţinut un mandat de europarlamentar, luptând, practic, împotriva candidaţilor UDMR.

În urma demersurilor de conciliere ale preşedintelui UDMR, Marko Bela, Laszlo Tokes a reluat legăturile cu UDMR în anul 2009, când a participat pe "Lista solidarităţii maghiare" la alegerile europarlamentare alături de candidaţi ai Uniunii.

În anii 2003-2004, în secuime s-au înfiinţat Uniunea Civică Maghiară, transformată ulterior în Partidul Civic Maghiar, condus de Szasz Jeno, dar şi Consiliul Naţional Secuiesc, care îl avea în frunte pe Csapo Joszef. Ambele formaţiuni şi-au declarat ca obiectiv obţinerea autonomiei şi au acuzat UDMR că nu acţionează mai ferm pentru atingerea acestui deziderat.

UDMR şi-a atins dezideratele prin politica paşilor mărunţi

În 21 de ani de activitate în viaţa politică românească, UDMR a rămas consecvent principiilor sale - unitate, seriozitate, perseverenţă în urmărirea dezideratelor, coagulare - ca formaţiune cu doctrine pluraliste a electoratului de etnie maghiară, promovarae a politicii "paşilor mărunţi", în care orice beneficiu obţinut nu mai poate fi cedat.

Ca organizaţie care a strâns în jurul său doctrine dintre cele mai diferite - compromis făcut tocmai pentru mobilizarea electoratului propriu, divers ca opţiuni doctrinare, pentru atingerea în alegeri a pragului de 5 la sută necesar intrării în Parlament - UDMR a putut oscila cu oarecare uşurinţă între alianţe cu partide de stânga, dar şi de dreapta.

"Nu există în România nicio altă formaţiune politică având aceste caracteristici neschimbate şi păstrate timp de 20 de ani: programul politic, ideologia de centru-dreapta, numele şi prezenţa neîntreruptă în Parlament de la primele alegeri, din 1990", spunea Takacs Csaba, cel care a deţinut timp de aproape 15 ani, între 1993 şi 2007, funcţia de preşedinte executiv al UDMR, numărul doi în organizaţie, şi care a făcut parte, ca deputat, din primul Parlament de după alegerile din 1990.

Din punct de vedere doctrinar, Uniunea şi-a definit crezul politic - al autonomiei şi al autoguvernării etnice - în Declaraţia de la Cluj, din data de 25 octombrie 1992, dezvoltată ulterior, în anul 1995, în "Programul de autonomie al UDMR".

Obiectivul "autonomiei etnice" a adus organizaţia în conflict nu numai cu adversarii săi recunoscuţi de la acea vreme, PRM şi PUNR, dar şi cu partenerii din CDR, când, în anul 1995, după elaborarea Programului de autonomie, Uniunea a fost nevoită să părăsească Convenţia Democrată.

În istoria de peste 20 ani de ani, în pofida replicilor acide ale unor partide ca PRM şi PUNR, UDMR a rămas consecventă ideilor sale - autonomia teritorială, respectiv autonomia "Ţinutului Secuiesc", eliminarea din Constituţia României a noţiunii de "stat naţional unitar", păstarea unui sistem parlamentar bicameral, dar diferit de cel actual, inscripţionare bilingvă în localităţile cu populaţie minoritară de cel puţin 20 la sută, autonomie locală, învăţământ lărgit în limbile minorităţilor şi descentralizare.

Marko Bela declara în anul 2006: "Ţelul UDMR e autonomia teritorială, care ni se cuvine".

Preşedintele UDMR, Marko Bela, a afirmat, în aprilie 2008, la Miercurea Ciuc, că maghiarii din România trebuie să ceară autonomia Ţinutului Secuiesc şi că felul în care se va rezolva problema Kosovo va constitui un precedent, nu doar pentru maghiarii din Transilvania, ci pentru toate minorităţile.

"Teritoriul locuit de maghiarii din România se află în centrul ţării şi trebuie să cerem autonomia acestuia, nici nu se pune problema sciziunii. Kosovo va crea un precedent şi pentru Ţinutul Secuiesc, dar şi pentru celelalte minorităţi din Europa. În campania electorală trebuie să spunem răspicat ce vrem în următorii patru ani, ce ne asumăm pentru viitor: descentralizarea în administraţia publică locală, reprezentare la guvernare şi autonomie locală şi teritorială", spunea, la acea vreme, Marko Bela.

În februarie 2009, preşedintele UDMR, Marko Bela, a declarat că România "nu este demult stat naţional în realitate", adăugând că "nici nu poate să fie stat naţional" o ţară unde trăiesc 1,5 milioane de maghiari, nemaivorbind de alte comunităţi minoritare. Liderul Uniunii a spus că, în condiţiile în care se vorbeşte despre modificarea a "tot ce există în Constituţie", respectiv sistem, atribuţii şi competenţe, este normal că această sintagmă ar trebui să fie eliminată din legea fundamentală.

În urma referendumului solicitat de şeful statului privind instituirea unui parlament unicameral, UDMR a declarat că doreşte în continuare un Legislativ bicameral, dar într-o formulă modificată, "ştiind că actualul sistem este nepotrivit şi trebuie schimbat, precum şi reducerea numărului de parlamentari, dar nu obligatoriu la o limită de 300 persoane". "Noi susţinem schimbarea sistemului parlamentar. Credem că avem un fals sistem bicameral, dar am opta şi optăm pentru o altă soluţie, şi anume un sistem bicameral real. Suntem de acord că actualul sistem este nepotrivit şi trebuie schimbat, dar nu suntem de acord cu sistemul unicameral", a spus Marko Bela în aprilie 2010.

Cu politica paşilor mărunţi, dar fermi, UDMR a obţinut, în pofida opoziţiei unor partide româneşti, prin normele de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, cuprinse în Legea administraţiei publice locale 215/2001 inscripţionarea bilingvă în anumite localităţi. Astfel, cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale, care au o pondere de peste 20 la sută din numărul locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritorială, au dreptul de a folosi limba maternă în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale.

În ceea ce priveşte învăţământul în limba minorităţilor, prin presiuni concertate şi ameninţări mai mult sau mai puţin voalate cu ieşirea de la guvernare, Uniunea a reuşit să impună adoptarea Legii privind educaţia naţională prin asumarea răspunderii Guvernului în Parlament într-o variantă, criticată de opoziţie, care prevede, printre altele, că etnicii maghiari vor putea să studieze Geografia şi Istoria României în limba maternă la gimnaziu şi liceu.

În aprilie 2010, liderul Uniunii afirma, în cadrul Conferinţei Naţionale a Primarilor UDMR de la Târgu Mureş, că descentralizarea este o mare provocare, însă realizarea ei trebuie forţată.

Liderii UDMR spun că organizaţia mai are încă destule obiective de îndeplinit

În pofida realizărilor numeroase obţinute atât când Uniunea s-a aflat la guvernare, cât şi atunci când s-a aflat în opoziţie, liderii UDMR consideră că o serie de deziderate au rămas, deocamdată, în proiect.

Un obiectiv al UDMR este promovarea iniţiativei legislative privind împărţirea României în 16 regiuni şi 5 macroregiuni de dezvoltare, faţă de opt regiuni de dezvoltare câte sunt în prezent. Prevederea dorită de UDMR şi considerată delicată din proiectul de act normativ propune ca una dintre cele cinci macroregiuni să cuprindă, grupat, judeţele Covasna, Harghita, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Bihor, Sălaj şi Satu-Mare (macroregiunea V). Proiectul a fost adoptat tacit de Senat pe 10 februarie 2010 şi urmează să fie dezbătut de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională.

În anul 2011, UDMR va continua promovarea proiectului şi va încerca să îşi determine partenerii de coaliţie să accepte varianta sa.

Un alt obiectiv, pentru care nici măcar preşedintele UDMR, Marko Bela, nu îşi face iluzii că va fi adoptat în anul 2011, este Legea privind Statutul minorităţilor naţionale, care se află în circuitul legislativ de aproximativ cinci ani. Totuşi, acesta poate constitui moneda de schimb a UDMR în negocierile din coaliţia de guvernare, a cărei fragilă majoritate parlamentară nu permite renunţarea la susţinerea parlamentarilor Uniunii.

UDMR - de la putere la putere

Uniunea a fost reprezentată în Parlamentul României începând cu anul 1990. În perioada 1990-1992, UDMR a avut 29 de deputaţi şi 11 senatori. Între anii 1992-1996, Uniunea a a avut ca reprezentanţi în Camera Deputaţilor 27 de parlamentari, iar în Senat 11 parlamentari. În legislatura 1996-2000, în care a fost reprezentată în Parlament de 25 de deputaţi şi 11 Senatori, organizaţia a făcut parte din guvernul CDR.

În Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 - 30 martie 1998), Uniunea a avut doi reprezentanţi - ministrul Turismului, Akos Birtalan, şi un ministru delegat pe lângă primul ministru pentru minorităţi naţionale, Gyorgy Tokay. În Executivul condus de premierul Radu Vasile (17 aprilie 1998 - 13 decembrie 1999), portofoliulul Sănătăţii a fost ocupat succesiv de doi reprezentanţi ai UDMR - Francisc Baranyi (17 aprilie 1998 - 24 iunie 1998) şi Hajdu Gabor (10 iulie 1998 - 22 decembrie 1999). Şi prim-ministrul Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 - 28 decembrie 2000) optează să îl păstreze pe Hajdu Gabor ca ministru al Sănătăţii.

În legislatura 2000-2004, Uniunea a avut în Parlament 26 de deputaţi (7,83 la sută din totalul mandatelor) şi 12 senatori (8,57 la sută dintre mandate). În această perioadă, UDMR a susţinut în Parlament guvernarea PDSR fără să facă parte, însă, din Guvern. Susţinerea Uniunii a fost condiţionată, la acea adată, de o serie de cerinţe legislative şi funcţii în structurile descentralizate. Înţelegerea între cele două fomaţiuni a fost oficializată în data de 27 decembrie 2000, prin semnarea protocolului de colaborare PDSR-UDMR. Acordul a fost reînnoit an de an, preşedintele Marko Bela declarând în presa vremii, la începutul anului 2003, că "în doi ani de zile, UDMR a obţinut mai mult decât în opt decenii precedente".

La alegerile locale din 2004, UDMR s-a clasat pe locul 4, pe listele sale fiind aleşi 189 primari, 111 consilieri judeţeni şi 2.488 consilieri locali.

Uniunea revine la guvernare în perioada 2004-2008, iniţial împreună cu Alianţa D.A., apoi, după ieşirea PD din Guvern, organizaţia maghiară îşi asumă, alături de PNL, rolul de guvern "ultraminoritar", care, în pofida pronosticurilor pesimiste, reuşeşte să îşi asume guvernarea şi să îşi treacă legile prin Parlament.

În guvernarea 2004-2008, Marko Bela a îndeplinit funcţia de ministru de stat, Laszlo Borbely - ministru delegat pentru Lucrări publice şi amenajarea teritoriului, Karoly Borbely - ministrul Comunicaţiilor şi technologiei informaţiei, iar Attila Korodi - ministrul Mediului şi dezvoltării durabile. În perioada în care Călin Popescu Tăriceanu a fost prim-ministru (29 decemnbrie 2004 - 22 decembrie 2008), Marko Bela a fost, până în 2007, ministru de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniul culturii, învăţământului şi integrării europene. În aceeaşi perioadă, portofoliul Comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei a fost deţinut, succesiv, numai de membri ai Uniunii - Zsolt Nagy, Laszlo Borbely, Iuliu Winkler şi Karoly Borbely. Funcţia de ministru al Mediului şi gospodăririi apelor, deţinută iniţial de Sulfina Barbu, revine, din aprilie 2007, lui Attila Korodi. În perioada 2004 -2007, Laszlo Borbely ocupă funcţia de Ministrul delegat pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului, care, ulterior, este numit ministrul Dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor. Un alt ministru UDMR din Guvernul Tăriceanu a fost Iuliu Winkler, care a ocupat funcţia de ministru delegat pentru comerţ.

În data de 16 aprilie 2007, senatorii şi deputaţii UDMR s-au aflat, alături de PNL şi PSD, printre cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu. De altfel, preşedintele UDMR, Marko Bela, a făcut un apel la populaţie să voteze pentru demiterea lui Traian Băsescu la referendum, unul dintre motivele acestei decizii fiind că acesta a "scos arma antimaghiarismului", lucru considerat de liderul Uniunii drept "extrem de periculos", în condiţiile în care relaţia interetnică dintre maghiari şi români este una normală. "Facem un apel către populaţia maghiară de a vota afirmativ, de a vota cu «DA» pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu", declara, la Satu Mare, liderul UDMR.

După ce, în urma referendumului, Traian Băsescu a fost reconfirmat în funcţie de peste 74 la sută dintre cetăţenii care s-au prezentat la vot, Marko a admis că acest demers din partea UDMR a fost unul pripit şi a lăsat să se înţeleagă că Uniunea nu ar fi trebuit să susţină suspendarea şi demiterea şefului statului.

La alegerile petru Parlamenul European din 2007, UDMR a obţinut 282.929 de voturi, care au reprezentat 5,52 la sută din totalul voturilor exprimate. Scorul a asigurat Uniunii două mandate obţinute de Csaba Sógor şi Iuliu Winkler, după ce György Frunda, care fusese pe primul loc al listei UDMR, a renunţat la mandat. UDMR are, în prezent, reprezentare parlamentară în Parlamentul European din 2009, prin Ladislau Tokes, Iuliu Winkler şi Sogor Csaba.

La alegerile locale din 2008, UDMR s-a clasat pe locul al patrulea, pe listele sale fiind aleşi 184 primari, 89 consilieri judeţeni, 2.195 consilieri locali şi 4 preşedinţi de consilii judeţene.

La alegerile legislative din 2008, primele desfăşurate în sistem uninominal, UDMR s-a clasat tot pe locul al patrulea, cu 31 de parlamentari aleşi - 22 de deputaţi şi nouă senatori. După scrutinul pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului din anul 2008, UDMR intră în opoziţie alături de PNL. În decembrie 2008, după alegeri, Marko declara că liderii UDMR şi PNL au convenit să îşi coreleze mişcările şi să se consulte cât mai des în ceea ce priveşte eventualele majorităţi în care ar putea intra, acesta lăsând să se înţeleagă că o alianţă cu liberalii ar fi prima opţiune a Uniunii, pentru ca, ulterior, Marko să nu excludă şi o alianţă cu PDL.

În data de 10 decembrie 2008, preşedintele de atunci al PSD, Mircea Geoană, declara la finalul negocierilor PSD-PDL pentru formarea unei coaliţii de guvernare că PSD va intra la guvernare fără ca Uniunea să facă parte din Executiv.

"Dacă nu se va respecta condiţia PSD, ca UDMR să nu fie la guvernare, atunci nu va mai fi nici guvern PSD-PDL", arăta el, adăugând că are mandat explicit din partea conducerii PSD, a Comitetului Executiv Central, să negocieze o formulă de guvernare care să excludă UDMR.

În replică, liderul PDL, Emil Boc, declara că democrat-liberalii negociază în continuare şi cu UDMR, iar Marko Bela declara, în urma întâlnirilor din acea perioadă cu liderii PDL, că democrat-liberalii îşi menţin poziţia ca reprezentanţii Uniunii să facă parte din viitoarea formulă guvernamentală.

Totuşi, la finalul negocierilor, UDMR nu este inclusă în coaliţia de guvernare formată după alegeri din PDL şi alianţa PSD+PC, "Parteneriatul pentru România". Alianţa de guvernare între democrat-liberali şi social-democraţi se rupe, însă, în octombrie 2009, când PSD iese de la guvernare. În aceeaşi lună, preşedintele UDMR, Marko Bela, declara că reprezentanţii Uniunii se vor alia doar cu "aceia care ştiu că maghiarilor trebuie să li se asigure drepturile maximale, inclusiv diferite forme de autonomie şi autonomia teritorială în Ţinutul Secuiesc".

În data de 13 octombrie 2009, UDMR a votat, alături de celelalte partide din opoziţie, pentru demiterea Guvernului Boc, după ce semnase, alături de PNL, moţiunea de cenzură.

După căderea Guvernului Boc, Uniunea s-a alăturat PSD, PNL şi grupului minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor pentru formarea unui nou guvern, care să fie condus de primarul municipiului Sibiu, Klaus Iohannis. În pofida eforturilor celor patru formaţiuni, preşedintele Traian Băsescu a optat să îl menţină în funcţia de premier pe Emil Boc, reprezentant al partidului care la ultimele alegeri a câştigat cel mai mare număr de mandate.

Ulterior acestor eşecuri, Uniunea optează să intre la guvernare alături de PDL.

Scurta perioadă de opoziţie a UDMR se încheie în decembrie 2009, când organizaţia intră la guvernare alături de PDL şi UNPR. Consiliul Reprezentanţilor Unionali al UDMR a votat intrarea Uniunii la guvernare, alături de PDL, fiind înregistrate doar două voturi "împotrivă" şi nicio abţinere. Înainte de vot, presedintele UDMR, Marko Bela, a amintit poziţia Uniunii înainte de formarea unor guverne şi i-a întrebat pe reprezentanţii Consiliului Reprezentanţilor Unionali dacă moralitatea există în politică.

"Noi, totuşi, cu cine să mai ţinem? Să mergem la Sibiu cu Klaus Iohannis, în opoziţie cu PNL sau alături de Mircea Geoană? UDMR a fost în diverse poziţii în viaţa politică din România. Nu vreau să despic firul în patru, să spun fiecare partid unde era acum cinci ani. Majoritatea guvernamentală va exista şi fără UDMR, vă spun eu", a afirmat Marko Bela.

El a arătat că intrarea UDMR la guvernare înseamnă, totuşi, o garanţie şi că reprezentanţii Uniunii vor încerca să obţină la maximum "posibilităţile guvernării", în timp ce intrarea în opoziţie prezenta riscuri mai mari.

În cadrul coaliţiei PDL-UDMR, preşedintele Marko Bela, a primit funcţia de vicepremier, Kelemen Hunor este numit ministrul Culturii, Laszlo Borbely şi Cseke Attila conduc Ministerul Mediului şi Pădurilor şi, respectiv, Ministerul Sănătăţii.

Şi în prezent UDMR este curtată de actuala opoziţie, în timp ce partenerii de guvernare susţin încheierea unui protocol al coaliţiei care să consfinţească menţinerea acesteia cel puţin până la alegerile parlamentare din anul 2012.

De altfel, momentul Congresului UDMR, de la sfârşitul acestei săptămâni, este cel care va determina şi mişcările tactice de pe eşichierul politic. Traian Băsescu şi PDL au amânat discuţia privind înlocuirea lui Emil Boc de la conducerea Guvernului cu un tehnocrat, în timp ce PSD şi PNL, reunite recent în USL aşteaptă un semn că Uniunea li s-ar putea alătura în încercarea de demitere a Cabinetului şi, eventual, de suspendare din funcţie a şefului statului.